ARAM: România recuperează doar 34% din deșeurile de ambalaje, deși ținta este de 75%

România este încă departe de atingerea obiectivelor europene privind gestionarea deșeurilor, în contextul unor deficiențe majore în colectare, sortare și reciclare. Reprezentanții industriei au atras atenția asupra lipsei investițiilor, gradului redus de automatizare și problemelor legislative, în cadrul unei conferințe dedicate implementării Planului Național de Gestionare a Deșeurilor.

Rata de capturare a deșeurilor de ambalaje în România este de 34%, față de ținta de 75%

Vicepreședinta Asociației Române pentru Ambalaje și Mediu (ARAM), Indra Mihăilă, a anunțat că rata de capturare a deșeurilor de ambalaje din hârtie, plastic, sticlă și metal este, în prezent, de aproximativ 34% în România, în condițiile în care obiectivul stabilit este de 75%, iar pentru anul 2030 se urmărește atingerea unui nivel de 90%.

Mihăilă a subliniat că producătorii au responsabilitatea de a se asigura că ambalajele produselor sunt colectate, sortate și reciclate, în conformitate cu ținte tot mai ambițioase și cu prevederile noului regulament european. În acest context, Mihăilă a apreciat că România are nevoie, în primul rând, de voință politică, în special la nivelul administrațiilor locale.

Deși a salutat inițiativa unor primari care și-au asumat această responsabilitate, ea a susținut că aplicarea corectă a legislației privind gestionarea deșeurilor ar trebui să fie o prioritate mai ales pentru primarii marilor aglomerări urbane, unde sunt generate cele mai mari cantități de deșeuri.  Totodată, ea a evidențiat necesitatea adoptării și implementării rapide a normelor și legislației secundare care întârzie și care ar putea contribui la îmbunătățirea sistemului de management al deșeurilor de ambalaje.

Mihăilă a atras atenția că România este departe de îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru întregul flux al deșeurilor de ambalaje. Ea a reiterat că rata actuală de capturare, de aproximativ 34%, este mult sub ținta de 75%, iar diferența față de obiectivele asumate este considerabilă. În opinia sa, progresele nu pot fi realizate fără măsuri ferme și o implicare susținută a autorităților.

Mihăilă a apreciat faptul că Planul Național de Gestionare a Deșeurilor oferă perspective mai bune în ceea ce privește finanțarea, însă a subliniat că sortarea deșeurilor rămâne una dintre cele mai mari probleme ale sistemului. Potrivit acesteia, România utilizează încă metode depășite de sortare, bazate în mare măsură pe procese manuale lente, care nu permit obținerea unor materiale de calitate, necesare reciclării eficiente și creșterii ratei de reciclare. Ea a afirmat că investițiile reprezintă o componentă esențială pentru modernizarea infrastructurii de sortare.

În opinia sa, aceste investiții pot fi realizate atât din fonduri nerambursabile, cât și prin parteneriate public-private sau exclusiv private.

„Din prisma producătorilor care avem această responsabilitate de a ne asigura că ambalajele produselor noastre sunt colectate, sortate şi reciclate, cu anumite ţinte din ce în ce mai ambiţioase şi având în vedere intrarea în vigoare a Regulamentului european în acest sens, cred că în România, în momentul de faţă, avem nevoie de câteva lucruri. Unul foarte clar (…) este legat de voinţa politică, în special la nivel local.

Mă bucur să aud că sunt câţiva primari din cei 3.000 care îşi asumă, însă cred că asumarea şi aplicarea corectă a legislaţiei, care permite multiple instrumente în momentul de faţă pentru îmbunătăţirea colectării sortării şi atingerea ţintelor de reciclare în municipalităţi, ar trebui să fie făcută în primul rând de primarii marilor aglomerări urbane, acolo unde avem cele mai mari volume.

Apoi, o altă categorie, poate mai tehnică, a voinţei politice, legată de adoptarea şi facilitarea tuturor elementelor de norme, legislaţie secundară, acolo unde ele mai întârzie şi unde ar putea să îmbunătăţească bucăţi din ce înseamnă în momentul de faţă legislaţia de management a deşeurilor de ambalaje.

Suntem foarte departe. Ne uităm că, în momentul de faţă, avem o rată de capturare pentru deşeurile de ambalaje de tip hârtie, plastic, sticlă şi metal undeva la 34%, cu un obiectiv setat de 75% şi cumva o ambiţie pentru 2030 să ajungem la 90%. Ecartul este foarte mare şi nu vedem în niciun fel în care putem avansa fără o aplecare foarte serioasă. Mă bucur să aud că Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor devine mai ofertant în ceea ce priveşte partea de finanţare, pentru că, într-adevăr, sortarea este o problemă majoră în momentul de faţă.

Suntem undeva în analele istoriei pe ceea ce înseamnă cum se face sortarea într-o ţară civilizată. Nu cred că am ajuns la „civilizat” când ne uităm la cum se implementează în momentul de faţă aceste linii de sortare cu ofertare manuală înceată, departe de a scoate nişte materiale calitative care ulterior să poată fi duse la reciclare, ca să putem vorbi apoi şi de o creştere a indicatorului de reciclabilitate în România. Deci, investiţiile sunt iarăşi o componentă foarte importantă”, a punctat Mihăilă.

Industria salubrității cere tehnologizare: un singur braț robotic pentru sortarea deșeurilor costă 400.000 de euro

La rândul său, directorul general al RER Grup REBU, Alexandru Nine, a afirmat că legislația din România în domeniul salubrității este excesiv de complexă și, în multe cazuri, fie nu este aplicată, fie este dificil de pus în practică.

Nine a susținut că numeroase reglementări nu mai sunt elaborate exclusiv la nivel național, ci sunt influențate de politicile europene. În opinia sa, statele din vestul Europei se află într-un stadiu mult mai avansat în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, preocupându-se deja de optimizarea spațiului din ambalajele de carton, în timp ce România încă se confruntă cu probleme de bază, precum colectarea separată a deșeurilor și dificultățile de implementare a măsurilor la nivel local.

Nine a criticat faptul că multe acte normative sunt elaborate fără o raportare suficientă la realitățile din teren, ceea ce face ca legislația din domeniul salubrității să fie, în unele situații, greu de aplicat. El a evidențiat deficitul de automatizare din sectorul gestionării deșeurilor. Potrivit acestuia, compania a analizat posibilitatea introducerii unor brațe robotice bazate pe inteligență artificială pentru identificarea și sortarea deșeurilor, însă costul ridicat al tehnologiei – aproximativ 400.000 de euro pentru un singur braț robotic – reprezintă un obstacol major în implementarea unor astfel de soluții.

„Nu ştiu dacă în ultima vreme noi mai scriem legi în România sau toate sunt scrise undeva pe la Bruxelles sau prin vestul Europei. Mă uitam la un element important: ei deja se gândesc la spaţiul rămas într-o cutie de carton, să-l reducă, să-l eficientizeze, ceea ce înseamnă că au o bază.

Noi, în continuare, vorbim de colectare selectivă a deşeurilor, de primar, de voturi. Legile sunt făcute de multe ori din birou (…) România are o legislaţie extrem de stufoasă, cel puţin din punct de vedere al salubrităţii, care nu este aplicată şi uneori nu este aplicabilă. Asta este o problemă.

Să mai vorbim de nivelul de automatizare. Da, există o lipsă a automatizării, pentru că există analize pe care le facem şi noi. Spre exemplu, ne-am gândit să punem nişte braţe robotice antrenate cu AI pentru a identifica deşeul, însă costă 400.000 de euro un singur braţ”, a punctat Nine.

Operatorii de salubritate au datorii de 1,44 miliarde de lei la stat, în ciuda unui profit net de patru miliarde

Datele prezentate joi arată că operatorii din industria de salubritate din România au acumulat datorii restante la bugetul de stat în valoare de 1,44 miliarde de lei. Potrivit informațiilor prezentate în cadrul conferinței, sectorul înregistrează un profit net de aproximativ patru miliarde de lei și are aproximativ 16.000 de angajați.

Tot joi, autorități centrale, producători, retaileri, operatori de salubritate, furnizori de tehnologie și experți în economie circulară au participat la o conferință organizată de Pria Events, dedicată implementării Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) 2025–2030. Dezbaterile au vizat schimbările impuse de noul Regulament european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), precum și provocările și soluțiile necesare pentru atingerea obiectivelor de colectare, sortare și reciclare asumate de România.