Energia scumpă, „taxa invizibilă” care apasă economia, consideră antreprenorul Adrian Homan
Într-un moment în care mediul de afaceri românesc încearcă să își mențină competitivitatea pe o piață europeană tot mai dură, prețul energiei devine, potrivit antreprenorului Adrian Homan, o veritabilă „taxă invizibilă” care erodează profitabilitatea companiilor și puterea de cumpărare a populației.
Într-un interviu acordat EVZ.ro, omul de afaceri lansează critici severe la adresa autorităților, pe care le consideră direct responsabile pentru dezechilibrele majore din sectorul energetic, acuzând statul de incompetență și lipsă de reglementare eficientă.
Pentru antreprenorii români, factura la energie nu mai reprezintă doar un cost operațional, ci o amenințare existențială. În viziunea lui Homan, criza actuală nu este consecința exclusivă a unor factori externi, ci rezultatul a zeci de ani de decizii administrative greșite și de absență a unei strategii coerente la nivel național.
Investiții ratate și infrastructură neglijată de statul român
Adrian Homan susține că principala cauză a exploziei prețurilor este lipsa cronică de investiții în noi capacități de producție. Deși România beneficiază de un mix energetic divers – hidro, nuclear, eolian, solar și gaz – statul ar fi eșuat în modernizarea și extinderea infrastructurii.
Antreprenorul arată că România trăiește un paradox economic: dispune de resurse importante, dar ajunge să importe energie la prețuri speculative. În opinia sa, statul s-ar fi comportat asemenea unui administrator care nu doar că a neglijat întreținerea „casei” timp de trei decenii, ci a și înstrăinat elemente esențiale ale acesteia.
El explică faptul că absența investițiilor în centrale de bază și în capacități de stocare a lăsat sistemul vulnerabil, astfel încât, atunci când cererea crește și producția internă nu ține pasul, prețul devine un factor care poate împinge companiile spre faliment.
„Trăim într-un paradox economic dureros: avem resurse, dar importăm energie la prețuri speculative. Statul român s-a comportat ca un administrator care nu doar că nu a văruit casa timp de 30 de ani, dar a și vândut ferestrele.
Lipsa investițiilor în noi centrale de bază și în capacități de stocare ne-a lăsat descoperiți în fața pieței. Când cererea crește și tu nu produci, prețul dictează falimentul”, a declarat omul de afaceri.
„Băieții deștepți” care țin rețeaua ocupată: Investitori serioși, care vor să producă energie ieftină, nu au loc în rețea de speculanții cu dosare ștampilate
O altă critică majoră vizează modul de reglementare a pieței și, în special, situația certificatelor de racordare (ATR). Adrian Homan afirmă că rețeaua națională ar fi fost, în practică, „sechestrată” de intermediari, în urma unei reglementări deficitare.
În opinia sa, lipsa unor intervenții ferme din partea Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și a Ministerul Energiei a permis rezervarea pe hârtie a mii de megawați de către firme fără capacitate reală de investiție. Astfel, investitori serioși, care ar fi putut dezvolta parcuri fotovoltaice sau eoliene, nu mai găsesc loc în rețea.
Adrian Homan susține că efectele asupra economiei sunt devastatoare, deoarece investitorii dispuși să producă energie mai ieftină sunt blocați de speculanți care au obținut avize fără a implementa proiecte concrete. El consideră că statul a tolerat ani la rând acest joc speculativ și că lipsa de reglementare depășește sfera neglijenței, afectând direct industria românească.
„Efectul asupra economiei este devastator. Avem investitori serioși care vor să producă energie ieftină, dar nu au loc în rețea de speculanții cu dosare ștampilate. Statul a tolerat acest joc de Monopoly ani de zile.
Această lipsă de reglementare nu este doar neglijență, este un sabotaj la adresa industriei românești. Fiecare zi în care acești ‘băieți deștepți’ țin rețeaua blocată înseamnă costuri mai mari pentru producția de pâine, de ciment sau de piese auto”, a adăugat Homan.
Risc de dezindustrializare. Forță de muncă există, companiile pleacă pentru că nu-și mai pot plăti utilitățile
Adrian Homan avertizează că menținerea unor prețuri ridicate la energie va conduce inevitabil la pierderea competitivității produselor românești pe piețele externe. Într-o economie globalizată, o fabrică din România care plătește dublu pe megawatt față de una din Spania sau Polonia nu poate rezista pe termen lung.
El explică faptul că pasivitatea statului alimentează inflația, deoarece orice majorare a costurilor de producție se regăsește în prețul final plătit de consumatori. Mai mult, antreprenorul atrage atenția asupra riscului unei dezindustrializări reale, subliniind că firmele nu părăsesc România din lipsă de forță de muncă, ci din cauza facturilor la utilități devenite insuportabile.
În opinia sa, statul ar trebui să renunțe la postura de simplu observator și să devină un arbitru activ, care să deblocheze investițiile și să elimine practicile speculative din sistem.
„Consecința directă a pasivității statului este inflația care erodează veniturile populației. Orice creștere în factura producătorului se regăsește la raft. Mai grav, riscăm o dezindustrializare reală.
Companiile nu pleacă din România pentru că nu au forță de muncă, ci pentru că nu își mai pot plăti utilitățile. Statul trebuie să înceteze să mai fie un simplu observator și să devină un arbitru corect, care să deblocheze investițiile și să elimine paraziții din sistem”, afirmă antreprenorul.
Pentru Adrian Homan, soluția este clară, dar dureroasă pentru birocrație: curățarea imediată a avizelor speculative, investiții de urgență în stocare și o strategie națională care să pună producătorul și consumatorul industrial înaintea intermediarului de energie. Altfel, „lumina de la capătul tunelului” va fi doar farul trenului care vine să lovească economia, scrie Evenimentul Zilei.
