ANRE închide două grupuri pe cărbune la solicitarea CE Oltenia. Începutul unei noi etape de restructurare

Complexul Energetic Oltenia intră într-o nouă fază a restructurării, după ce ANRE a retras, la solicitarea companiei, licențele a două grupuri pe cărbune de la Turceni și Ișalnița, măsură aplicată din 24 noiembrie și motivată de angajamentele asumate de România în negocierile cu Comisia Europeană.

CE Oltenia, în fața unei noi etape de restructurare

Procesul de transformare al Complexului Energetic Oltenia continuă, odată cu retragerea licențelor pentru două dintre grupurile sale pe cărbune – unul de la Turceni și altul de la Ișalnița.

Decizia, luată de ANRE la cererea companiei, marchează închiderea definitivă a acestor unități și reprezintă un pas necesar pentru respectarea angajamentelor asumate de România în relația cu Comisia Europeană.

Grupurile de la Turceni și Ișalnița, scoase din funcțiune

Din 24 noiembrie, grupul 7 de la Turceni, de 330 MW, și grupul 7 de la Ișalnița, de 315 MW, sunt eliminate complet din exploatare. Ele erau deja inactive: Turceni 7 fusese conservat din vară, iar unitatea de la Ișalnița era oprită încă din primele luni ale anului, fiind repornită doar pentru scurt timp în perioadele cu consum ridicat.

Modificarea licenței nr. 1085 a fost operată de ANRE cu sprijinul Ministerului Energiei, în încercarea de a proteja finanțările europene din PNRR, dedicate tranziției energetice și modernizării unor capacități de producție.

Cinci centrale pe cărbune rămân operaționale

În ciuda acestor închideri, CE Oltenia va continua să exploateze cinci unități pe cărbune în sezonul rece 2025–2026. Trei dintre acestea – Rovinari 4, Rovinari 5 și Turceni 5, fiecare de 310 MW – au primit aprobare de funcționare până în anul 2030, în urma renegocierilor cu Bruxellesul.

Alte două unități, Rovinari 6 și Turceni 4, au un viitor încă incert după august 2026, scenariile variind între trecerea în rezervă sau conservare, în funcție de necesitățile sistemului energetic național. În paralel, sunt menținute și activele de la Craiova și Govora.

Soarta celor aproximativ 4.000 de angajați

Între problemele cele mai sensibile ale restructurării se află viitorul a circa 4.000 de oameni – aproape jumătate din personalul CE Oltenia. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, susține că renegocierea calendarului de închidere a grupurilor pe cărbune a avut ca principal obiectiv protejarea acestor locuri de muncă, cel puțin pe termen scurt.

Într-un mesaj public, el a amintit că funcționarea prelungită a celor trei grupuri până în 2030, continuarea activității companiei încă cel puțin patru ani și păstrarea celor aproximativ 4.000 de posturi în schemă reprezintă rezultatul direct al discuțiilor purtate cu Comisia Europeană.

Totodată, ministrul a criticat moțiunea simplă depusă de AUR împotriva sa, pe care a descris-o drept un demers fără fundament tehnic, construit mai degrabă pe retorică politică decât pe soluții concrete pentru sectorul energetic.

 „Oare este o rușine că am renegociat calendarul de închidere și am convins Comisia Europeană să nu închidem capacitățile pe cărbune până nu avem ce pune în loc?

Oare este o rușine că am salvat peste 4.000 de locuri de muncă la Complexul Energetic Oltenia?

Oare este o rușine că am deblocat 7 hidrocentrale aproape finalizate, dar abandonate de ani de zile?

Oare este o rușine că am păstrat 3 grupuri în funcțiune până în 2030, programate pentru închidere, și că vrem să aducem alți 214 MW în sistemul energetic național?

Oare este o rușine că am spus «nu» pierderii fondurilor europene și am construit mecanisme clare pentru producție, stocare și rețea?

Oare este o rușine că România își recâștigă încrederea în Europa?

Astăzi, AUR a inițiat o moțiune. Mai mult politică decât energetică. Mai mult zgomot decât soluții. Cei de la AUR au timp de moțiuni și declarații, dar nu au timp să vină cu măsuri concrete. Nu au un plan. Nu au cifre. Nu au mecanisme. Doar cuvinte”, a ascris ministrul Bogdan Ivan pe pagina sa de Facebook.

Restructurarea CE Oltenia rămâne un proces dificil, aflat la intersecția dintre obiectivele climatice europene și realitatea economică a unei regiuni dependente de industria minieră și energetică. Închiderea treptată a grupurilor pe cărbune, chiar dacă necesară în perspectiva tranziției energetice, aduce cu sine întrebări firești privind stabilitatea sistemului energetic și protecția socială a comunităților locale.

Deocamdată, prin renegocierea termenelor și menținerea unor capacități în funcțiune până în 2030, autoritățile încearcă să găsească un echilibru între modernizare și continuitate, într-un domeniu în care schimbările grăbite pot avea consecințe majore.