România trebuia să construiască înainte să închidă. Unde s-au blocat proiectele energetice de la Turceni și Ișalnița

România ar fi trebuit să finalizeze și să pună în funcțiune noile capacități de producție de energie înainte de închiderea centralelor existente pe cărbune, pentru a evita creșterea vulnerabilității sistemului energetic, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză publicată joi.

Planul energetic de miliarde al României a rămas pe hârtie. Centralele promise nu sunt gata

Potrivit acestuia, statul român a accelerat procesul de renunțare la producția pe bază de lignit și huilă, însă proiectele destinate înlocuirii acestor capacități nu au fost realizate la timp.

„România a reușit o performanță greu de egalat chiar și într-o administrație obișnuită cu ratarea proiectelor. Și-a asumat închiderea centralelor pe cărbune, a obținut bani europeni pentru capacitățile care trebuiau să le înlocuiască, a înființat companii, consilii de administrație și directorate, dar nu a construit centralele. A închis prezentul înainte să construiască viitorul”, a menționat președintele AEI.

Chisăliță a amintit că, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România și-a asumat eliminarea accelerată a capacităților energetice pe bază de cărbune. Planul prezentat la Bruxelles prevedea oprirea unor grupuri energetice și construirea unor centrale moderne pe gaze naturale, în ciclu combinat, care să asigure capacități flexibile și controlabile.

„La Bruxelles, statul român a prezentat un plan aparent coerent, închidem grupurile pe cărbune, iar în locul lor construim centrale moderne, în ciclu combinat, pe gaze naturale. La Turceni urma să apară o centrală de aproximativ 475 MW, iar la Ișalnița una de 850 MW. Împreună, 1.325 MW de capacitate nouă, flexibilă și controlabilă. Pe hârtie, tranziția era impecabilă. În realitate, România a rămas cu închiderile și fără centralele de înlocuire”, a declarat acesta, potrivit Agerpres.

Proiectele de la Turceni și Ișalnița au acumulat întârzieri

Pentru dezvoltarea noilor capacități au fost create societăți mixte între Complexul Energetic Oltenia și companii private. Proiectele ar fi trebuit să fie finalizate și puse în funcțiune în anul 2026, însă România a ajuns în perioada 2025-2026 la etapele de licitație pentru proiectare și construcție, potrivit analizei AEI.

În cazul centralei de la Ișalnița, societatea de proiect a fost înființată în septembrie 2023, iar contractul de finanțare, în valoare de aproximativ 253 milioane de euro din Fondul pentru Modernizare, a fost semnat în februarie 2024. Licitația pentru construirea centralei a fost lansată abia în martie 2025, iar termenul pentru depunerea ofertelor a fost prelungit succesiv din iulie până în septembrie și apoi în noiembrie 2025.

După aceste modificări, procedura a fost anulată din nou în februarie 2026, deoarece nu au existat oferte conforme, a precizat președintele AEI. Pentru centrala pe gaze de la Turceni, cu o capacitate de 475 MW, licitația a fost lansată în ianuarie 2025. În februarie 2026 exista o singură ofertă pentru un contract estimat la aproximativ 525 milioane de euro plus TVA.

„La Turceni, licitația pentru centrala de 475 MW a fost lansată abia în ianuarie 2025. În februarie 2026 exista o singură ofertă, pentru un contract estimat la aproximativ 525 milioane euro plus TVA. Chiar dacă aceasta ar fi declarată câștigătoare și contractul ar fi semnat imediat, numai etapa de proiectare și construcție este prevăzută să dureze aproximativ 36 de luni. Cu alte cuvinte, o centrală promisă pentru 2026 nu poate fi gata, în cel mai optimist scenariu, înainte de 2029. Nu mai vorbim despre o întârziere accidentală de câteva luni. Vorbim despre prăbușirea întregului calendar pe baza căruia România și-a asumat închiderea cărbunelui”, a punctat Chisăliță.

Costurile investițiilor au crescut odată cu întârzierile

Președintele AEI a arătat că, în momentul conceperii proiectelor, în perioada 2022-2023, echipamentele necesare centralelor în ciclu combinat aveau alte prețuri și alte termene de livrare.

Pentru centrala de la Ișalnița, costul total fusese estimat la aproximativ 730 milioane de euro, iar finanțarea europeană de circa 253 milioane de euro acoperea doar o parte din investiție. Ulterior, valoarea licitației relansate a ajuns la aproximativ 755 milioane de euro, fără garanția desemnării unui constructor. În cazul proiectului de la Turceni, estimarea inițială a crescut de la aproximativ 410 milioane de euro la circa 525 milioane de euro plus TVA.

„Licitația relansată a ajuns la o valoare de aproximativ 755 milioane euro, fără ca aceasta să garanteze existența unui constructor. La Turceni, estimarea a urcat de la aproximativ 410 milioane euro la circa 525 milioane euro plus TVA. Iar acesta a fost doar începutul scumpirilor. Nu au pierdut numai timp. Au distrus logica finanțării. Banii europeni nu construiesc singuri centrale. Ei acoperă o parte din investiție. Pentru diferență sunt necesare contribuții ale acționarilor, credite și contracte bancabile”, a mai scris Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, majorarea costurilor reduce ponderea acoperită de finanțarea europeană, iar diferența trebuie susținută prin aportul partenerilor sau prin împrumuturi.

Calendarul tranziției energetice a fost afectat

Întârzierile au influențat fezabilitatea economică a proiectelor, susține reprezentantul AEI. El a precizat că oprirea unei centrale pe cărbune poate fi realizată printr-o decizie administrativă, însă construirea unei centrale pe gaze presupune mai multe etape, de la proiectare și achiziții până la finanțare, execuție și teste.

Chisăliță consideră că România a tratat diferit cele două procese, stabilind obligații clare pentru închiderea capacităților pe cărbune, dar termene care nu au fost respectate pentru investițiile noi.

„Aceasta este adevărata dimensiune a eșecului, România cere voie să mai țină în funcțiune centralele pe care promisese că le închide, fiindcă nu a construit centralele pe care promisese că le deschide. (…) Astăzi, proiectele de la Ișalnița și Turceni nu mai sunt simple investiții întârziate. Sunt monumentele administrative ale unei tranziții energetice făcute invers: mai întâi am eliminat capacitatea existentă, apoi ne-am întrebat cu ce o înlocuim.

Și există un risc real ca aceste centrale să nu mai fie construite niciodată. Vom rămâne astfel cu banii cheltuiți pe organizare, cu societățile de proiect, cu directorii, cu membrii consiliilor de administrație, cu studiile și cu prezentările (circa 20 milioane de euro, conform estimărilor AEI) – dar fără centrale. 20 milioane euro pentru administrație și hârtii este scandalos, dar este doar o fracțiune infimă din factura totală a întârzierii, care se poate măsura în miliarde de lei. Adică exact definiția românească a unei investiții strategice: o structură administrativă completă în jurul unui obiectiv inexistent”, a menționat Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, „anexa PNRR a impus închiderea cărbunelui, dar nu a finanțat direct centralele pe gaze de la Turceni și Ișalnița”.