Analişti financiari: Evoluţia ROBOR a urmat inflaţia şi dobânda-cheie a BNR. „ROBOR, sau orice cotaţie, orice preţ al banilor, este sensibil la câteva lucruri”

Analişti financiari au explicat joi, în cadrul unei dezbateri dedicate relaţiei dintre ROBOR, dobânzi şi indicatorii macroeconomici, că majorarea indicelui ROBOR în perioada 2021–2022 a fost determinată de accelerarea inflaţiei, şocurile energetice şi înăsprirea politicii monetare a Băncii Naţionale a României, pe fondul contextului economic global.

Iancu Guda: ROBOR a urcat de la circa 2% la 8% în perioada 2021–2022, pe fondul inflaţiei şi al majorării dobânzii-cheie la 7%

Evoluţia indicelui ROBOR în perioada 2021–2022 a reflectat accelerarea inflaţiei, creşterea anticipaţiilor inflaţioniste şi înăsprirea politicii monetare a Băncii Naţionale a României (BNR), au explicat, joi, analişti financiari în cadrul unei dezbateri dedicate relaţiei dintre ROBOR, dobânzi şi principalii indicatori macroeconomici.

Analistul financiar Iancu Guda, fost preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), a arătat că indicele ROBOR era în apropierea nivelului de 2% în aprilie 2021, iar în toamna anului 2022 ajunsese la aproximativ 8%, ceea ce însemna o creştere de şase puncte procentuale. În acelaşi interval, inflaţia urcase la circa 16%, astfel încât dobânzile reale deveniseră negative, situându-se la aproximativ minus 8%. Potrivit acestuia, acestea au reprezentat cele mai reduse dobânzi reale din perioada respectivă, fiind la jumătate din nivelul inflaţiei.

Guda a subliniat că, în aceeaşi perioadă, BNR a majorat dobânda-cheie de la 1,75% la 7%, respectiv cu 5,25 puncte procentuale, o evoluţie apropiată de cea înregistrată de ROBOR. El a precizat că această înăsprire a politicii monetare nu a fost un fenomen izolat, ci s-a produs în peste 90% dintre economiile deschise, pe fondul valului global de inflaţie alimentat de războiul din Ucraina şi de perturbările lanţurilor logistice generate în timpul pandemiei.

Potrivit analistului, acelaşi fenomen s-a manifestat atât în economiile din regiune, cât şi la nivel mondial.

Referindu-se la profitabilitatea sectorului bancar, Guda a susţinut că aceasta trebuie analizată în raport cu dinamica creditării şi cu costurile de finanţare, nu exclusiv prin prisma nivelului dobânzilor. El a explicat că majorarea profiturilor băncilor a fost determinată în principal de extinderea creditării acordate companiilor şi populaţiei.

În acest context, analistul a arătat că, în perioada pandemiei, când activitatea economică a fost puternic afectată, statul a intervenit pentru a restabili încrederea în economie prin scheme de garantare, precum IMM Invest. Ca urmare, au fost acordate credite noi cu un sold de 56 de miliarde de lei. Spre comparaţie, în întregul deceniu 2010–2020, soldul creditelor acordate companiilor din România crescuse cu doar 6 miliarde de lei. În opinia sa, aceste date arată că, în numai doi ani, volumul creditelor acordate companiilor a fost de aproximativ zece ori mai mare decât în deceniul precedent.

„ROBOR, în aprilie 2021, se apropia de 2, a ajuns în toamna lui 2022 la 8. A crescut cu 6 puncte procentuale, în condiţiile în care inflaţia ajunsese la 16%. Deci, dobânzi reale negative, minus 8. Au fost cele mai mici dobânzi reale. Când cineva acuză că au crescut dobânzile, de fapt au fost cele mai mici dobânzi reale, la jumătate faţă de inflaţie.

Fix în acea perioadă, Banca Naţională a României creşte dobânda-cheie de la 1,75% la 7%, o creştere de 5,25 puncte procentuale, aproape cât a crescut şi ROBOR. O creştere a ratei-cheie care s-a întâmplat în toate ţările din lume, în peste 90% din economiile deschise, din cauza unui fenomen global generat de valul inflaţionist amplificat de războiul din Ucraina şi de distorsiunile din lanţurile logistice din perioada pandemiei.

Adevărul economic este că profitul sectorului bancar a crescut datorită bazei, creditării companiilor şi populaţiei. Doar în pandemie, când totul s-a blocat şi statul a venit să restabilească încrederea între agenţii economici cu scheme de garantare precum IMM Invest, s-au acordat credite noi pe sold de 56 de miliarde de lei. Ştiţi cu cât a crescut soldul creditelor acordate companiilor din România în deceniul precedent, 2010-2020? Cu 6 miliarde. Deci, în doi ani s-au acordat de zece ori mai multe credite pe sold companiilor”, a punctat Guda.

Adrian Codîrlaşu: Explozia preţurilor la gaze, energie electrică şi petrol a alimentat creşterea ROBOR

La rândul său, preşedintele CFA România, Adrian Codîrlaşu, a explicat că majorarea indicelui ROBOR a fost determinată de creşterea puternică a anticipaţiilor inflaţioniste, generate de şocurile de pe pieţele energiei după izbucnirea războiului din Ucraina.

Potrivit acestuia, odată cu declanşarea conflictului, preţul gazelor naturale în Europa a crescut de peste zece ori, iar acest şoc s-a propagat rapid şi pe piaţa energiei electrice. În acelaşi timp, preţul petrolului a urcat până la aproximativ 120 de dolari pe baril, ceea ce a însemnat că economia s-a confruntat simultan cu creşteri semnificative ale preţurilor la cele trei principale surse de energie: gaze naturale, energie electrică şi petrol.

Codîrlaşu a subliniat că aceste evoluţii au alimentat puternic anticipaţiile inflaţioniste, care, în mod inevitabil, s-au reflectat şi în creşterea dobânzilor.

„A început războiul din Ucraina şi preţul gazului metan în Europa a explodat, de peste zece ori. Şocul de gaz s-a transformat într-un şoc pe electricitate, iar petrolul a ajuns la 120 de dolari barilul. Am avut simultan un şoc pe toate cele trei componente principale de energie dintr-o economie: energie electrică, gaz metan şi petrol. Automat, anticipaţiile inflaţioniste au explodat. Şi n-aveau cum să nu impacteze dobânzile”, a punctat Codîrlaşu.

Florian Libocor: Evoluţia ROBOR reflectă cererea, inflaţia şi politica monetară, dobânzile nu pot fi analizate separat de contextul macroeconomic

Totodată, economistul Florian Libocor, membru fondator şi fost preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), a explicat că preţul banilor din economie, inclusiv indicele ROBOR, este influenţat de evoluţia cererii, a inflaţiei şi a condiţiilor monetare, motiv pentru care dobânzile nu pot fi analizate separat de politica fiscală şi de contextul macroeconomic.

Potrivit acestuia, ROBOR, la fel ca orice alt indicator care reflectă preţul banilor, este sensibil la o serie de factori monitorizaţi şi ajustaţi prin intermediul politicii monetare. Libocor a arătat că BNR urmăreşte permanent indicatorii care reflectă starea economiei, pentru a identifica eventuale dezechilibre, precum excesul de cerere, accelerarea inflaţiei sau supraîncălzirea economiei. În astfel de situaţii, principalul instrument utilizat de banca centrală pentru a readuce echilibrul este rata dobânzii.

„ROBOR, sau orice cotaţie, orice preţ al banilor, este sensibil la câteva lucruri, iar această sensibilitate este monitorizată şi ajustată prin prisma politicii monetare. Banca Naţională se uită la un soi de termometru al economiei. Acesta indică dacă cererea este în exces, dacă inflaţia creşte sau dacă economia se supraîncălzeşte, iar atunci intervine. Instrumentul principal este dobânda”, a încheiat Libocor.