AI-ul bate la ușa bibliotecii. Între algoritmi și gândire critică

Inteligența artificială a intrat în viețile oamenilor cu promisiunea unei eficiențe sporite, acces rapid la informație și instrumente digitale avansate. Pentru bibliotecile din România, această „revoluție digitală” poate fi atât o oportunitate, cât și o provocare. Întrebarea „AI-ul va înlocui bibliotecarii?” și-a depășit deja caracterul retoric și a devenit o chestiune practică, etică și socială.

Sorina Stanca, managerul Bibliotecii Județene Cluj, recunoaște că „există temeri, atât printre bibliotecari, cât și printre utilizatori, în legătură cu faptul că rolul bibliotecii tradiționale ar putea fi erodat sau diminuat de tehnologiile AI”.

Dar, în opinia ei, tehnologia nu trebuie percepută ca un adversar. Mai ales că, de-a lungul carierei, a depășit cel puțin trei astfel de momente în care se credea că tehnologia îi va lua locul ei și echipei sale.

„Însă, până la urmă, am înțeles că tehnologia ne oferă instrumente pe care trebuie să le cunoaștem, ca să le putem folosi”, afirmă aceasta.

Partener de dialog

Mireille Rădoi, directoarea BCU „Carol I”, adaugă o perspectivă mai structurală și este de părere că „este firesc ca bibliotecarii și cititorii să simtă neliniște în fața acestei transformări, pentru că nu asistăm doar la o schimbare de ritm, ci la o schimbare de paradigmă: AI, dincolo de a fi un simplu instrument, a devenit un partener de dialog care ne obligă să regândim perspectiva asupra cunoașterii umanității”.

Ea avertizează că nu temerile abstracte sunt problema, ci contextul real.

„În România, aproape 600 de biblioteci au dispărut în ultimii cinci ani. Nu au fost digitalizate, nu au fost modernizate, ci au fost pur și simplu nulificate, fără justificare legală, fără compensație culturală, fără vreun plan de reziliență”, a subliniat Rădoi.

În acest context, biblioteca devine un spațiu vital pentru comunitate.

Bibliotecile într-o lume digitală

Sorina Stanca și Mireille Rădoi sunt amândouă de acord că resursele unice pe care bibliotecile le oferă nu pot fi ȋnlocuite de AI. Managerul Bibliotecii Județene Cluj apreciază că bibliotecarii aduc entuziasm, empatie, judecată contextuală și relații autentice și originale cu membrii comunității de cititori, calități pe care AI-ul nu le poate replica.

În plus, bibliotecile dispun de colecții rare, precum manuscrise vechi, arhive și documente istorice unice, ediții limitate sau tipărituri speciale.

„AI poate recomanda, dar nu poate transmite bucuria descoperirii fizice sau emoția generată de contactul cu originalul”, adaugă Stanca.

Mireille Rădoi completează cu o perspectivă cognitivă și culturală:

„O lucrare generată de AI nu are loc de naștere, nu are amprentă, traseu sau corp. Biblioteca, da. Manifestul pentru cartea fizică nu are nicio legătură cu nostalgia, ci mai degrabă cu neurocogniția, geografia mentală și permanența materială. Creierul folosește repere precum geografia textului ca ancore de memorie.

Pe ecran, textul curge, se rescrie, se șterge și nu lasă urme. Pe hârtie, citim mai lent, fără notificări sau tentația de a comuta între tab-uri; creierul are timp să sedimenteze, să înțeleagă și să rețină.”

Totodată, aceasta consideră că studenții nu vin la bibliotecă doar pentru cărți: „ei vin pentru comunitate, pentru dialog direct cu specialiști, pentru liniște, aer condiționat, WiFi, pentru a se vedea și a nu fi singuri. Biblioteca a fost coworking space înainte de a exista conceptul.”

Mai mult, bibliotecile sunt spații de comunitate, pot găzdui ateliere, cluburi de carte, evenimente culturale sau educaționale. AI nu poate crea conexiuni umane autentice sau sentimentul de comunitate, este de părere Sorina Stanca, și nu poate stimula creativitatea colectivă sau dialogul personal.

AI ca instrument, nu ca înlocuitor

Potrivit Sorinei Stanca, AI-ul poate sprijini bibliotecarii în moduri concrete. Aplicațiile de inteligență artificială pot scana și recunoaște texte din cărți vechi, manuscrise sau documente digitalizate și transforma în formate indexabile, care pot apărea în căutările online.

AI-ul poate realiza clasificări inteligente, genera metadate relevante, traduceri automate și rezumate rapide ale articolelor sau cărților. De asemenea, poate crea recomandări personalizate pentru cititori, sugestii de lectură pentru elevi și studenți și poate răspunde la întrebări frecvente despre orar, locația cărților, proceduri de împrumut, sunt exemplele oferite de managerul Bibliotecii Județene Cluj.

Pe de altă parte însă, Mireille Rădoi atenționează că AI-ul nu poate alege ce este cu adevărat important.

În opinia sa, „un algoritm nu poate decide dacă o carte marginală, publicată secolul trecut într-o tipografie de provincie, este esențială pentru o cercetare locală. Rolul bibliotecarului se transformă radical: dintr-un catalogator, acesta devine curator al relevanței. Fără acest filtru uman, AI-ul va transforma biblioteca într-un depozit al celor mai citite, nu al celor mai importante texte.”

În acest context, conceptul de „cybrarian”, propus de Mireille Rădoi, reprezintă bibliotecarul care gestionează AI-ul etic și responsabil. Inteligența artificială poate face aproape tot ce face un bibliotecar, dar nu poate decide ce merită păstrat, ce trebuie înțeles, cine trebuie provocat și unde trebuie trasată linia. Dacă nu investim acum în competență critică, etică, pedagogică și culturală, AI-ul va înlocui biblioteca, consideră aceasta.

Economia și capcanele AI

Sorina Stanca subliniază și impactul mixt al AI asupra bugetelor. Ea menționează că se pot realiza economii prin automatizarea sarcinilor repetitive, dar pot să apară cheltuieli suplimentare, cum ar fi licențe software și instruirea bibliotecarilor: „platformele AI profesionale presupun costuri inițiale și abonamente periodice, iar sistemele necesită monitorizare și actualizare constantă”.

Directoarea BCU „Carol I” susține că percepția unei reduceri de costuri este una iluzorie și explică faptul că AI-ul nu reduce costurile, ci le mută, le ascunde și le amplifică.

„Fără cybrarian, AI-ul este ca o mașină fără volan: merge, dar nu știi unde”, consideră Mireille Rădoi.

Ea atrage atenția că infrastructura necesară rulării AI-ului (servere dedicate, stocare securizată, conectivitate de bandă largă, protecție cibernetică cu un consum enorm de energie electrică) nu este accesibilă majorității bibliotecilor, iar instruirea personalului implică reskilling masiv, fără programe coerente în România.

Biblioteca românească în 2035

Ambele directoare conturează viziunea unui viitor hibrid.

„Biblioteca românească din 2035 va fi un hibrid viu, combinând fizicul, digitalul și AI. Spațiile fizice vor găzdui ateliere, cluburi de lectură, laboratoare digitale și colecții rare, iar digitalul va oferi acces la milioane de resurse online”, afirmă Sorina Stanca.

Mireille Rădoi accentuează rolul vital al cybrarianului și spune că biblioteca va fi spațiul unde AI-ul este un asistent, cartea rămâne obiect al cunoașterii, bibliotecarul este antrenor de gândire, cititorul devine cercetător, iar adevărul este certificat, nu generat.

„Locul validării memoriei, autenticității și comunității va rămâne unul fizic, unde omul decide, textul este fix, iar gândirea profundă”, punctează aceasta.

În această viziune, biblioteca nu dispare nici în era digitală, ci devine mai relevantă ca niciodată, combină tehnologia cu experiența umană, protejează gândirea critică și autenticitatea informației.