Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsO factură primită nu înseamnă automat că există și o datorie
Mulți oameni pleacă de la ideea că, dacă a fost emisă o factură, suma trebuie achitată. În realitate, lucrurile nu sunt atât de simple. O factură este, în primul rând, un document fiscal și de evidență. Ea poate conta ca probă, dar nu creează singură obligația de plată dacă nu există și temeiul juridic al datoriei, adică un contract, o comandă acceptată, un serviciu prestat și asumat sau alte dovezi clare că beneficiarul a fost de acord.
În doctrina juridică și în practica judiciară s-a reținut că, atunci când nu există contract, iar factura este emisă doar de furnizor și nu este acceptată de beneficiar, ea nu dovedește singură existența unei creanțe exigibile împotriva celui care a primit-o.
Asta înseamnă că simplul fapt că o firmă ți-a trimis o factură nu este suficient, prin el însuși, pentru a transforma suma într-o datorie certă. Contează dacă ai solicitat serviciul, dacă ai acceptat explicit condițiile și dacă există dovezi că ai beneficiat de prestația respectivă.
Legea protejează consumatorul atunci când serviciul nu a fost solicitat
În materie de protecția consumatorilor, regula este chiar mai clară. Ordonanța de urgență nr. 34/2014 prevede că, în caz de furnizare nesolicitată de produse sau de prestare nesolicitată de servicii, consumatorul este scutit de obligația de plată. Același text spune și că lipsa unui răspuns din partea consumatorului nu înseamnă consimțământ.
Cu alte cuvinte, faptul că nu ai răspuns la e-mail, nu ai contestat imediat sau nu ai reacționat pe loc nu poate fi interpretat automat ca acceptare a serviciului.
Aceeași ordonanță mai stabilește, pentru comenzile online, că profesionistul trebuie să se asigure că persoana care face comanda înțelege clar că apasă pe o comandă care implică o obligație de plată. Dacă această cerință nu este respectată, consumatorul nu are nicio obligație în temeiul contractului sau al comenzii.
Este o regulă importantă mai ales în situațiile în care site-urile folosesc formulări neclare, butoane ambigue sau procese de activare care nu arată limpede că urmează o plată.
Situațiile în care apar cel mai des astfel de probleme
În practică, astfel de cazuri apar în mai multe forme. Uneori este vorba despre abonamente prelungite automat, alteori despre servicii „activate” după o discuție telefonică neclară sau după completarea unui formular online.
În alte situații, oamenii primesc facturi pentru consultanță, mentenanță, listări, promovare, servicii digitale sau alte prestații pe care susțin că nu le-au cerut niciodată.
Mai există și cazul în care cineva a cerut la un moment dat o ofertă sau informații, iar ulterior firma tratează acel schimb de mesaje ca pe o comandă fermă. Tocmai aici apare miza principală. Nu orice discuție, solicitare de preț sau accesare a unui site echivalează cu acceptarea unei obligații de plată.
Pentru a exista datorie, trebuie să rezulte suficient de clar că persoana a acceptat serviciul în condițiile respective.
Există și cazuri când se poate complica situația. De ce contează dovezile
Există și situații în care disputa nu este atât de simplă. Dacă serviciul a fost efectiv prestat și folosit, dacă au existat plăți anterioare între aceleași părți, dacă ai confirmat în scris factura sau dacă ai acționat într-un mod care arată acceptarea ei, lucrurile se pot complica.
Doctrina juridică arată că acceptarea unei facturi poate fi expresă sau tacită, iar în anumite raporturi, mai ales între profesioniști, o factură nesemnată poate avea forță probatorie dacă se dovedește că relația comercială funcționa în mod obișnuit în acel fel.
Așadar, diferența se face de la caz la caz. Dacă nu ai cerut serviciul și nu există nicio dovadă reală de acceptare, poziția ta este mult mai puternică. Dacă însă există mesaje, confirmări, utilizare efectivă sau o practică anterioară între părți, emitentul va încerca să arate că obligația de plată există.
Ce trebuie să faci dacă primești o astfel de factură: Primul lucru important este să nu o ignori
Faptul că o factură pare absurdă nu înseamnă că trebuie lăsată fără răspuns. Este util să trimiți rapid un refuz clar, în scris, în care să arăți că nu ai solicitat serviciul, că nu recunoști datoria și că soliciți temeiul contractual pe care se bazează pretenția.
O astfel de reacție contează pentru că arată de la început că nu există acceptare tacită și că pretenția este contestată.
Al doilea pas este să păstrezi toate dovezile. Mesajele, e-mailurile, înregistrările comenzii, capturile de ecran, pentru că lipsa unui contract sau a unei confirmări reale pot deveni esențiale.
Dacă este vorba despre o comandă online, contează mult și felul în care ți-au fost prezentate informațiile despre preț și despre obligația de plată. OUG nr. 34/2014 cere ca aceste elemente să fie prezentate clar și inteligibil.
Dacă firma continuă să insiste, poți formula o reclamație către ANPC atunci când ești consumator și raportul este unul cu un profesionist. Iar dacă situația ajunge în instanță, disputa se va concentra exact pe acest punct: a existat sau nu un acord real pentru acel serviciu. În lipsa unui asemenea acord, simpla factură nu ar trebui să fie suficientă pentru a obliga la plată.
Ideea centrală este simplă. Nu plătești pentru un serviciu doar pentru că cineva a emis o factură pe numele tău. În zona consumatorilor, legea spune explicit că serviciile nesolicitate nu creează obligație de plată, iar tăcerea nu înseamnă acceptare. În restul situațiilor, totul depinde de probele care arată dacă a existat sau nu un acord real între părți.
