Ai lucrat cu jumătate de normă? Când un an de muncă part-time înseamnă un an la pensie și când se calculează diferit

Pentru persoanele care au lucrat patru sau două ore pe zi, perioada recunoscută la pensie nu a fost întotdeauna calculată după aceleași reguli. În prezent, un contract part-time poate aduce un an întreg de stagiu de cotizare pentru un an lucrat. Totuși, legislația a fost diferită în trecut, iar pentru anumite perioade vechimea se calcula proporțional cu timpul de muncă.

Un an lucrat cu jumătate de normă poate însemna un an întreg de cotizare la pensie

Angajații care lucrează cu jumătate de normă nu acumulează automat doar șase luni de stagiu de cotizare pentru fiecare an de activitate. Potrivit regulilor aplicabile în prezent, durata programului zilnic nu reduce proporțional perioada recunoscută în sistemul public de pensii.

Astfel, o persoană care a lucrat timp de 12 luni cu un contract individual de muncă de patru ore pe zi poate avea recunoscute toate cele 12 luni ca stagiu de cotizare. Același principiu se aplică și unui contract de două ore pe zi, dacă activitatea s-a desfășurat continuu și a fost declarată corespunzător.

Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) explică faptul că, începând cu 1 iulie 2005, stagiul de cotizare pentru salariații cu timp parțial se determină în funcție de zilele lucrate declarate, indiferent de numărul orelor prevăzute în contract.

Aceasta înseamnă că o persoană care a lucrat șase ani cu jumătate de normă, între 2020 și 2025, poate acumula șase ani de stagiu contributiv, nu doar trei.

Între martie 2003 și iulie 2005, munca part-time era calculată proporțional

Există însă o excepție importantă pentru persoanele care au avut contracte cu timp parțial în trecut.

Potrivit explicațiilor CNPP, regulile de calcul au fost diferite în trei perioade. Între 1 aprilie 2001 și 1 martie 2003, stagiul de cotizare era recunoscut integral, indiferent de norma de lucru.

În intervalul 1 martie 2003 – 1 iulie 2005, stagiul era calculat proporțional cu timpul efectiv lucrat. De exemplu, un angajat care a avut un contract de patru ore pe zi timp de un an putea acumula aproximativ șase luni de stagiu de cotizare.

Pentru un contract de două ore pe zi, un an de activitate putea reprezenta aproximativ trei luni de stagiu, în raport cu programul normal de opt ore.

De la 1 iulie 2005, regula proporțională a fost eliminată, iar stagiul a început să fie determinat în funcție de zilele lucrate declarate, indiferent de norma zilnică.

Prin urmare, persoanele care au lucrat part-time în perioada 2003–2005 ar trebui să verifice cu atenție stagiul înregistrat în evidențele de pensii.

Un an întreg de stagiu nu înseamnă automat aceeași pensie ca pentru un angajat cu normă întreagă

Deși perioada lucrată part-time poate fi recunoscută integral, valoarea pensiei depinde și de veniturile pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale (CAS).

Legea nr. 360/2023 stabilește că punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului brut care a constituit baza de calcul a CAS la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, două persoane care au lucrat în aceeași perioadă pot avea același stagiu de cotizare, dar punctaje diferite.

De exemplu, un angajat cu patru ore pe zi și un salariu brut de 2.500 de lei poate acumula un punctaj mai mic decât un angajat cu opt ore pe zi și un salariu brut de 5.000 de lei.

Diferența nu apare automat din cauza numărului de ore lucrate, ci din cauza veniturilor care au constituit baza de calcul a contribuției. Un angajat part-time cu venituri mai mari poate acumula un punctaj superior celui obținut de un salariat cu normă întreagă, dar cu un salariu mai mic.

Două contracte part-time nu înseamnă doi ani de stagiu pentru un singur an lucrat

Persoanele care au mai multe contracte individuale de muncă în același timp trebuie să țină cont de o altă regulă.

CNPP precizează că, atunci când o persoană este asigurată simultan în baza mai multor contracte de muncă, perioada respectivă este luată în considerare o singură dată la determinarea stagiului de cotizare.

Astfel, cineva care lucrează câte patru ore pe zi pentru doi angajatori, pe parcursul aceluiași an, nu acumulează doi ani de stagiu.

Veniturile realizate prin cele două contracte pot conta însă la stabilirea punctajului pensiei, în condițiile prevăzute de lege.

Această regulă se aplică indiferent dacă persoana are două contracte part-time sau combină un contract cu normă întreagă și unul cu timp parțial.

Munca part-time poate conta și pentru punctele de stabilitate acordate după 25 de ani

Legea nr. 360/2023 prevede acordarea unor puncte suplimentare de stabilitate persoanelor care au realizat mai mult de 25 de ani de stagiu de cotizare contributiv.

Pentru anii contributivi realizați peste acest prag, legea stabilește acordarea a 0,50 puncte pentru fiecare an peste 25 de ani, 0,75 puncte pentru fiecare an peste 30 de ani și un punct pentru fiecare an peste 35 de ani.

Perioadele lucrate cu timp parțial pot fi luate în considerare la stabilirea acestui stagiu, dacă sunt recunoscute drept perioade contributive potrivit legislației aplicabile.

Așadar, un an lucrat cu jumătate de normă după 1 iulie 2005 nu este exclus de la calculul punctelor de stabilitate doar pentru că programul zilnic a fost redus.

În cazul perioadelor lucrate între martie 2003 și iulie 2005, trebuie avut în vedere stagiul proporțional recunoscut potrivit regulilor valabile atunci.

Ce se întâmplă dacă angajatorul nu a declarat corect perioada lucrată

O altă problemă poate apărea atunci când informațiile despre contractul de muncă nu se regăsesc integral în evidențele Casei Naționale de Pensii Publice.

CNPP explică faptul că, pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, stagiul de cotizare se regăsește în baza de date a instituției în măsura în care angajatorii au depus declarațiile nominale.

Prin urmare, lipsa unei perioade din evidențe poate necesita verificarea declarațiilor depuse de angajator și a documentelor care atestă activitatea desfășurată.

Totodată, trebuie făcută diferența între contribuțiile neachitate de angajator și contribuțiile care nu au fost declarate corespunzător. În cazul salariaților, definiția legală a stagiului contributiv se raportează la perioadele pentru care s-au datorat contribuții, astfel că neplata acestora de către angajator nu înseamnă automat pierderea stagiului.

Pentru clarificarea situației pot fi necesare documente de la fostul angajator sau verificări la instituțiile competente.

Cum verifici câți ani de cotizare ai acumulat dacă ai lucrat part-time

Persoanele care vor să afle ce stagiu de cotizare au acumulat pot consulta informațiile disponibile în contul personal de pe portalul CNPP.

De asemenea, pot solicita o adeverință privind stagiul de cotizare de la casa teritorială de pensii.

Verificarea este deosebit de utilă pentru cei care au lucrat cu jumătate de normă între martie 2003 și iulie 2005, deoarece pentru acea perioadă se aplica regula calculului proporțional.

Pentru activitatea desfășurată înainte de 1 aprilie 2001, dovada vechimii se face, în principal, cu ajutorul carnetului de muncă. Dacă acesta lipsește sau anumite perioade nu au fost înscrise, pot fi necesare adeverințe eliberate de angajatori ori de deținătorii legali ai arhivelor, în condițiile legii.

În cazul perioadelor ulterioare datei de 1 aprilie 2001, informațiile sunt preluate în evidențele CNPP pe baza declarațiilor nominale depuse de angajatori.