Ai comandat din afara UE? Detaliul care îți poate modifica nota de plată

Tot mai multe postări apărute pe rețelele sociale susțin că achizițiile online din afara Uniunii Europene au devenit mai costisitoare după introducerea unei noi taxe de import. Subiectul a generat numeroase întrebări din partea consumatorilor, iar echipa de verificare a faptelor The Cube a analizat modul în care funcționează noua măsură.

Taxa de 3 euro care schimbă cumpărăturile online

De la 1 iulie, Comisia Europeană aplică o taxă vamală temporară de 3 euro pentru coletele cu valoare redusă care ajung în Uniunea Europeană din state din afara blocului comunitar. Măsura vizează fiecare tip de produs cu o valoare de până la 150 de euro cumpărat online și expediat direct către consumatori.

Executivul european explică faptul că noua taxă urmărește să creeze condiții de concurență mai echitabile pentru firmele europene și, totodată, să contribuie la acoperirea costurilor generate de procesarea numărului tot mai mare de importuri de valoare mică. Regulile vor rămâne valabile până la 1 iulie 2028, moment în care este prevăzută integrarea lor în reforma amplă a sistemului vamal european.

Introducerea taxei a provocat reacții rapide pe platformele sociale, unde mai mulți utilizatori au susținut că efectele vor fi resimțite în final de cumpărători, prin creșterea costurilor pentru comenzile online.

Cine plătește oficial taxa și ce spun autoritățile europene

Într-o postare publicată pe platforma X, Comisia Europeană a precizat că obligația de plată revine platformelor de comerț electronic și nu cumpărătorilor.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat pentru echipa The Cube de la Euronews că „consumatorii care cumpără online nu sunt responsabili din punct de vedere legal pentru plata taxei”.

Totuși, reprezentantul instituției a subliniat că executivul european „nu se poate pronunța în numele vânzătorilor sau al platformelor cu privire la modul în care vor absorbi acest cost”.

Specialiștii consultați de The Cube susțin că, deși responsabilitatea legală aparține companiilor, în practică o parte din costurile suplimentare ajunge frecvent să fie transferată către clienți.

Experții: costurile suplimentare sunt adesea reflectate în prețuri

Potrivit Oliviei Brown, responsabilă cu politicile la organizația de consumatori Euroconsumers, companiile absorb rareori integral cheltuielile generate de noi taxe sau obligații fiscale.

În multe situații, acestea aleg să transfere cel puțin o parte din costuri către consumatori, fie prin majorarea prețurilor produselor, fie prin introducerea unor taxe suplimentare.

„În realitate, ceea ce observăm este că atunci când un cost este adăugat oriunde în lanțul de aprovizionare, acesta foarte rar dispare pur și simplu în marja unei companii”, a explicat Brown. „Adesea, acesta se reflectă în prețul pe care îl plătesc consumatorii.”

Pentru a verifica modul de aplicare a noii reguli, echipa The Cube a comandat un produs prin Amazon, expediat din afara Uniunii Europene către Belgia. La finalizarea comenzii, platforma a inclus o taxă de 3 euro, menționată drept „taxe de import”, asociată noii taxe vamale europene.

Cum se calculează taxa de import

Noua taxă nu este percepută pentru fiecare comandă în ansamblu, ci pentru fiecare categorie de produse, în funcție de clasificarea tarifară vamală. Din acest motiv, valoarea totală poate varia în funcție de articolele cumpărate.

Astfel, dacă un client comandă două tricouri, un telefon mobil și un ceas, taxa de 3 euro poate fi aplicată de trei ori, deoarece produsele aparțin unor categorii tarifare diferite. În acest exemplu, costul total al taxelor de import ajunge la 9 euro, sumă care se adaugă TVA-ului.

Există însă și situații în care această taxă nu este aplicată. Unele platforme livrează produsele din depozite amplasate deja în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că mărfurile nu mai intră direct pe teritoriul vamal european din afara blocului comunitar.

Amazon a anunțat că, în 2025, aproximativ 97% dintre produsele comandate prin magazinele sale din Uniunea Europeană au fost expediate din depozite aflate pe teritoriul UE, astfel că acestea nu ar fi afectate de noua taxă.

Cum încearcă platformele să reducă efectele noilor reguli

Depozitarea mărfurilor în state membre ale Uniunii Europene a devenit una dintre soluțiile folosite de marile platforme pentru a evita aplicarea taxei asupra importurilor directe către consumatori. Analistul tehnologic chinez Ed Sander a declarat pentru The Cube că Temu a început pregătirile cu mult înainte ca noua măsură să intre în vigoare.

„Temu se pregătește pentru asta de destul de mult timp”, a spus Sander. „Încă din 2024, a început să încurajeze comercianții să depoziteze mărfurile în Europa, vânzătorii asumându-și responsabilitatea pentru logistică.”

Acesta a precizat că nu toți comercianții au acceptat această strategie, deoarece presupune blocarea unor sume importante de bani și riscuri legate de stocurile care ar putea rămâne nevândute.

„Nu toți comercianții au vrut să facă asta, deoarece blochează capitalul și creează riscuri legate de stocuri dacă produsele nu se vând”, a adăugat el. „Așa că Temu a început să stocheze mărfuri în depozitele locale.”

Consumatorii ajung întotdeauna să plătească

Potrivit lui Sander, obiectivul companiei era ca aproximativ 80% dintre produsele comercializate în Europa să fie deja depozitate local până la sfârșitul anului 2025.

„Dacă mărfurile sunt depozitate în depozite locale, acestea sunt importate în vrac pe cale maritimă, în loc să fie expediate individual pe calea aerului direct către consumatori”, a explicat analistul. „Aceasta înseamnă că sunt importate la valori en-gros, mai degrabă decât la valoarea de vânzare cu amănuntul a coletelor individuale, reducând semnificativ costurile asociate cu importurile directe către consumator.”

Ed Sander consideră că, indiferent cine achită oficial taxa, o parte din costuri va ajunge în cele din urmă la cumpărători. „În cele din urmă, consumatorii ajung întotdeauna să plătească. Fie plătesc direct taxa de import, fie vânzătorii includ costul suplimentar în prețurile lor”, a explicat acesta. „În unele cazuri, platformele pot împărți costul între ele, comercianți și consumatori, dar consumatorii ajung totuși să plătească cel puțin o parte din acesta.”