Afacerea cu gaze americane care ar fi putut ajunge în facturile românilor. Dumitru Chisăliță: Românii ar fi plătit nota

România are nevoie uneori de importuri de gaze, însă acestea nu trebuie făcute indiferent de cantitate și de preț, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Acesta susține că o tentativă de a aduce gaz natural lichefiat (GNL) din Statele Unite ar fi putut conduce, în septembrie 2026, la un cost de aproximativ 0,62 lei/kWh pentru consumatorul român.

Analiza sa pornește de la un memorandum semnat în noiembrie 2025, la Atena, și de la discuțiile privind cumpărarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american.

Dumitru Chisăliță: Importurile sunt necesare uneori, dar nu la orice preț

Președintele AEI spune că importurile pot fi justificate atunci când România trebuie să acopere un deficit real de gaze naturale. Problema apare, în opinia sa, atunci când deciziile sunt determinate de obiective politice și nu sunt susținute de calcule economice prezentate public.

„Românii nu ar trebui să afle din factură cât au costat vorba lungă a unui director, ambițiile unui ministru sau promisiunile făcute în numele statului. În energie, fiecare decizie politică are un preț”, afirmă Dumitru Chisăliță.

Acesta consideră că regula ar trebui să fie simplă: înainte de semnarea unui acord pentru cumpărarea gazelor trebuie prezentat calculul economic, iar eventualele decizii greșite trebuie asumate.

Gazele americane ar fi ajuns la aproximativ 0,62 lei/kWh

Chisăliță aduce în discuție tentativa de import al unor cantități de GNL din Statele Unite, care ar fi urmat să fie combinate cu gaze românești mai ieftine. Potrivit calculului prezentat de acesta, pentru septembrie 2026 costul gazului respectiv ar fi ajuns la aproximativ 0,62 lei/kWh pentru consumatorul român.

Specialistul susține că un ministru al Energiei ar fi cerut președintelui și premierului începerea negocierilor pentru un acord cu SUA privind GNL, unul dintre argumentele prezentate fiind evitarea unui posibil „blocaj” în relația cu partenerul american.

Chisăliță leagă situația de un memorandum semnat în noiembrie 2025 la Atena și susține că anumite declarații făcute atunci de un director au creat așteptări care s-au transformat ulterior într-un angajament.

Memorandumul prevedea cumpărarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaze

Potrivit relatării președintelui AEI, partea americană ar fi observat că semnatarul român nu putea revinde gazele și ar fi insistat ca documentul să fie semnat și de un furnizor român.

Acesta ar fi acceptat după ce i s-ar fi transmis că semnătura reprezintă doar un artificiu și că va putea ieși din înțelegere după câteva luni.

„În realitate, Memorandumul prevedea cumpărarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american, iar angajamentul ar fi încă în vigoare. Ieșirea promisă nu s-a produs”, afirmă Chisăliță.

El susține că premierul a împiedicat atât sacrificarea companiei care fusese împinsă să semneze documentul, cât și transferarea costurilor către consumatorii români.

„Gazul american nu este, prin definiție, o alegere proastă”

Președintele AEI precizează că analiza sa nu trebuie interpretată drept un argument împotriva importurilor de gaze din Statele Unite.

„Gazul american nu este, prin definiție, o alegere proastă. Poate fi o sursă necesară în anumite perioade”, afirmă acesta.

În opinia sa, înaintea unor achiziții de volume mari trebuie cunoscute prețul final al gazului la intrarea în România, perioada în care cantitatea respectivă este necesară și alternativele cu care oferta a fost comparată.

„Patriotismul economic începe cu acest calcul”, susține Chisăliță.

Chisăliță face diferența între rutele de tranzit și sursele de gaze

Specialistul atrage atenția și asupra diferenței dintre diversificarea rutelor de tranzit și diversificarea surselor de aprovizionare.

România are, în opinia sa, un interes direct în dezvoltarea unor rute alternative, deoarece acestea pot crește securitatea aprovizionării și rolul regional al țării. Diversificarea surselor de gaze ar trebui însă urmărită în cadrul unei strategii mai ample.

Chisăliță consideră că cele două obiective nu trebuie confundate pentru a justifica decizii pe care le consideră neeconomice.

El susține, de asemenea, că furnizorul român implicat în construcția comercială nu ar trebui privit drept beneficiarul acesteia.

„Furnizorul român intermediar în această construcție a fost victima, nu băiatul deștept. Chiar dacă nu se vorbește deloc, «afacerea» aceasta păguboasă a eșuat în primul rând datorită poziției corecte și neobediente a conducerii Romgaz”, afirmă președintele Asociației Energia Inteligentă.