Adrian Năstase analizează operațiunea militară din Iran: Conceptele de război sau pace au căpătat multiple semnificații

Fostul premier Adrian Năstase a publicat pe blogul său o analiză în care discută despre evenimentele recente din Orientul Mijlociu, comparând acțiunea militară americano-israeliană din Iran cu ceea ce Rusia a denumit o „operație militară specială”.

Adrian Năstase arată că termenul a fost folosit și în alte contexte, precum intervenția din Venezuela, unde președintele țării a fost răpit, s-a creat rapid o formulă de tranziție și s-a început „reconstrucția” industriei petroliere cu sprijinul companiilor americane.

Analiza lui Adrian Năstase se concentrează pe scopurile acțiunii împotriva Iranului

Analiza publicată de fostul premier pe blogul său se concentrează pe scopurile acțiunii împotriva Iranului și pune în discuție ideea de război convențional, evidențiind că Statele Unite evită implicarea trupelor terestre după experiențele traumatice din conflictele din Vietnam, Afganistan și Irak.

În opinia sa, loviturile aeriene coordonate cu Israelul sunt menite să elimine conducerea politică și militară a Iranului, să creeze un vid politic și să genereze nemulțumiri în rândul populației care ar putea duce la schimbarea regimului fără intervenție terestră străină, însă rămâne incert dacă această strategie va da rezultate, având în vedere experiențele din precedentele intervenții major externe.

„În ultima vreme, conceptele de război sau pace au căpătat multiple semnificații. Sau au generat alte concepte. Spre exemplu, cel denumit, cu delicatețe, de Rusia, “operație militară specială”. Acțiunea recentă americano-israeliană din Iran poate fi denumită, și ea, o „operație militară specială”.

Diferența este că Rusia a trebuit să folosească și trupe terestre și nu și-a propus să-l lichideze pe președintele Ucrainei. Nici acțiunea SUA din Venezuela nu a fost de fapt un război. A fost tot o “operație militară specială” prin care a fost răpit președintele țării, s-a creat o formulă de tranziție rapidă la conducerea țării și s-a pornit la “reconstrucția” industriei petroliere a Venezuelei cu sprijinul companiilor americane”, a scris Năstase pe blogul său.

Năstase pune în discuție motivațiile îngrijorării internaționale legate de programul nuclear al Iranului

Năstase pune de asemenea în discuție motivațiile îngrijorării internaționale legate de programul nuclear al Iranului, susținând că Israelul, deja dotat cu un arsenal nuclear și înconjurat de state ostile, dorește să mențină monopolul pe această armă și să împiedice alte țări din regiune să dezvolte capacități similare, iar Statele Unite susțin acest obiectiv pentru a preveni un front arab unit împotriva Tel Avivului.

El remarcă faptul că iranienii au încercat anterior să „fenteze” supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și intervențiile negocierilor americane, dar ambiția lor rămâne obținerea unei arme nucleare.

„Care este scopul acțiunii de împiedicare a Iranului de a-și construi arme nucleare? Israelul are deja un arsenal nuclear dar fiind înconjurată de țări arabe – unele ostile sau extrem de ostile – dorește să mențină acest monopol, împiedicând țările din jur să obțină acest tip de arme de descurajare. Si, în mod evident, Statele Unite doresc că Israelul, mereu sub amenințări începând din 1948, să-și atingă acest obiectiv. De asemenea, este important ca tările arabe să nu se unească împotriva Israelului. De aici importanța acordurilor Abrams.

Iranienii au încercat în diferite feluri să “fenteze” Agenția pentru energia atomică sau negociatorii americani dar ambiția lor rămâne, in continuare, obținerea unei arme nucleare”, a completat fostul premier.

Năstase își amintește de propria experiență la Ministerul Afacerilor Externe

În plus, fostul premier compară situațiile geopolitice provocate de „operațiuni speciale” în diverse regiuni lumii și critică reacția Federației Ruse, pe care o consideră „amuzantă” în declarațiile privind încălcarea dreptului internațional în cazul atacului asupra Iranului.

În nota sa finală, Năstase își amintește de propria experiență la Ministerul Afacerilor Externe, când a instituit o „celulă de criză” pentru Orientul Mijlociu încă din august 1990, la declanșarea agresiunii Irakului împotriva Kuweitului, sugerând astfel continuitatea preocupărilor diplomatice în regiune și complexitatea gestionării crizelor internaționale.

„Sigur, după experiențele traumatice din Vietnam, Afganistan sau Irak, SUA nu dorește și o implicare a trupelor terestre în operațiunea din Iran. De aceea, a încercat prin lovituri aeriene, împreună cu Israelul, să elimine conducerea politică și militară a Iranului, să genereze un vid politic și sa antreneze nemulțumirea populației care să se transforme în revoltă si care să schimbe regimul, înlocuind o intervenție a trupelor terestre străine. Rămâne de văzut dacă această strategie va da rezultate. Nu prea a fost cazul în Afganistan, în Irak sau în Libya. Explicația este că dacă într-un stup omori matca, rezultatul va fi distrugerea stupului, stupul devenind “bezmetic”. Albinele stiu insă ca, la timpul potrivit, să-și inlocuiască regina, pregătindu-se in acest scop!

PS 1 Cea mai “amuzantă” declarație referitoare la atacarea Iranului, mi s-a părut cea a Federatiei ruse si anume că asistăm la o”incălcare gravă a dreptului internațional”.

PS 2 Am devenit ușor nostalgic aflând că la MAE s-a instituit o „celulă de criză” pentru Orientul Mijlociu. Prima dată, am folosit această terminologie, la MAE, in august 1990, la declanșarea agresiunii Irakului împotriva Kuwaitului”, a conchis Năstase.