Escaladarea conflictului deschis dintre Israel și Iran, izbucnit pe 13 iunie 2025, a generat unde de șoc nu doar în plan geopolitic, ci și pe piețele financiare internaționale. De la volatilitatea burselor americane la creșterea accelerată a prețului petrolului și aurului, investitorii reacționează rapid la orice semnal de extindere a războiului. În acest context tensionat, Capital a discutat cu omul de afaceri Adrian Homan despre impactul economic global al conflictului, polarizarea sectoarelor afectate și poziționarea strategică a României într-un moment cu riscuri majore, dar și cu oportunități importante.
Capital: Domnule Adrian Homan, sunteți un cunoscător al situației din Orientul Mijlociu, conflictul deschis dintre Israel și Iran, izbucnit pe 13 iunie 2025, a reconfigurat nu doar geopolitica Orientului Mijlociu, ci și piețele financiare globale. Cum ați descrie impactul pe care acest război îl are asupra economiei mondiale?
Adrian Homan: Traversăm, fără îndoială, o perioadă marcată de incertitudine majoră. Când un conflict implică actori statali de o asemenea anvergură, alături de grupări regionale și interesele marilor puteri, piețele reacționează imediat prin aversiune la risc.
Dacă ne uităm la cifre, impactul este evident. Am văzut scăderi clare pe Wall Street: S&P 500 a pierdut 0,8%, Nasdaq 0,9%, iar Dow Jones a înregistrat o scădere de 0,7%. Mai îngrijorător pentru investitori este indicele VIX – așanumitul „indice al fricii” – care a urcat brusc la 21,6. Această volatilitate ne arată că piețele sunt extrem de sensibile la orice știre privind o posibilă extindere a conflictului sau implicarea directă a altor puteri occidentale.
Capital: Am observat că nu toate sectoarele reacționează la fel. Unele industrii par a fi puternic lovite, în timp ce altele prosperă. Cum arată această polarizare?
Adrian Homan: Exact. Capitalul caută întotdeauna refugiu în perioade de criză. Prețul petrolului Brent a sărit cu peste 7%, ajungând la aproximativ 74 de dolari pe baril, din cauza temerilor legate de rutele de transport din Marea Roșie și Strâmtoarea Ormuz. Aurul a confirmat din nou statutul de „safe haven”, crescând cu 1,3% și apropiindu-se periculos de recordul istoric de 2.673 de dolari pe uncie. Industriile de apărare și energie au înregistrat creșteri substanțiale, alimentate de cererea uriașă de armament și de necesitatea reconfigurării rutelor energetice. La polul opus, industriile puternic dependente de lanțuri logistice stabile și costuri mici ale energiei – cum ar fi sectorul auto, sectorul bancar și cel chimic – sunt printre cele mai afectate.
Capital: În acest context internațional extrem de complicat, cu un război la granița de est (Ucraina) și o criză în Orientul Mijlociu, cum se poziționează România? Avem doar riscuri, sau există și oportunități economice și strategice?
Adrian Homan: Paradoxal, crizele majore din proximitatea noastră extinsă au transformat România într-un hub strategic esențial. Nu este vorba de a profita cinic de pe urma unui război, ci de a ne asuma un rol critic pentru securitatea regională, ceea ce atrage implicit oportunități economice. Avem câteva avantaje clare pe care am început să le capitalizăm. Războiul a accelerat extracția gazelor naturale din Marea Neagră. România este acum pe cale să devină un furnizor major de energie pentru Europa Centrală, atenuând șocurile de pe piața petrolului. Sectorul autohton de producție de armament cunoaște o renaștere. Avem comenzi mult mai mari, atât pentru necesitățile interne, cât și pentru export, devenind un centru logistic militar.
Capital: Ca om de afaceri, ce considerați că ar trebui să facă autoritățile române chiar acum pentru a nu rata acest moment favorabil din punct de vedere economic și strategic?
Adrian Homan: Timpul reacțiilor lente a trecut. Pentru a valorifica durabil această poziție, România trebuie să execute rapid trei pași. În primul rând, consolidarea parteneriatelor strategice. Relațiile noastre cu SUA și UE trebuie aprofundate nu doar militar, ci și economic. Banii și expertiza sunt acolo. În al doilea rând, absorbția accelerată a fondurilor UE. Războiul a subliniat importanța solidarității europene. Trebuie să atragem fiecare euro disponibil pentru modernizarea infrastructurii logistice (porturi, căi ferate, autostrăzi) și de apărare. În al treilea rând, independența energetică și reindustrializarea. Trebuie să reducem la zero orice vulnerabilitate energetică și să promovăm masiv industria de apărare și tehnologiile conexe. Suntem poarta de est a Europe, infrastructura noastră trebuie să fie impecabilă.
