„Reforma vedetă din acest pachet este plafonarea cheltuielilor cu pensiile din sistemul public la maxim 9,4% din PIB. De unde a ieșit 9,4% și nu 10% e o discuție separată. Problema este cu plafonarea unor cheltuieli fixe, cum sunt cele cu pensiile, la un procent fix și nemodificabil din PIB”, spune profesorul universitar.
Reforma sistemului public de pensii, o năzbâtie
Acesta punctează că „așa-zis reformă a sistemului public de pensii este o năzbâtie ce poate avea consecințe foarte grave asupra stabilității și rezilienței în viitor.”
„1. În perioade de recesiune, PIB-ul scade. În România scade mai abitir decât în toate țările din regiune, chiar din UE, dacă luăm în calcul criza din 2009-2010. În pandemie ne-am comportat mai bine în regiune și în UE. O scădere a PIB cu un procent fix din el alocat pentru cheltuielile cu pensiile din sistemul public, cheltuieli fixe (trebuie să le plătești, indiferent dacă ai sau nu ai PIB pentru ele) face ca, atunci când economia scade, tu să fii obligat să tai pensiile. Mai ales dacă prăbușirea este una consistentă, cum am avut în 2009 și 2010. Ori, pensiile nu se pot tăia, fiind neconstituțional să faci acest lucru. Oricum ele sunt tăiate din prima clipă cu 2/3 din cotizația noastră lunară. Dacă le mai și tai în criză, chiar ai o mare problemă;
2. Să admitem că în sistemul public de pensii există pensii „speciale” pe care le poți tăia / ajusta când vine recesiunea, pentru că ele nu sunt cu contributivitate în spate. Chiar și așa, dacă ți-ar da voie Constituția să tai aceste pensii, tăierea lor în plină criză este pro-ciclică și cu consecințe sociale devastatoare;
O mare iluzie privind pensiile speciale
3. Dacă s-a dorit plafonarea, limitarea sau diminuarea pensiilor speciale, prin asumarea acestei „reforme”, este o mare iluzie că se va ajunge la așa ceva. În primul rând, pentru că puterea și reprezentarea politică a celor plătiți cu pensii speciale este net superioară pensionarilor obișnuiți. În al doilea rând, pentru că cei cu pensii speciale pot oricând să declare, cu ajutorul prietenilor din politică, veniturile lor de la pensie ca nefiind încadrabile în categoria ”cheltuieli cu pensiile” care să intre în acel procent corset de 9,4% stabilit ca „reformă”. Pe principiul „pensiilor” din armată.
4. Când cotizez la sistemul public de pensii mi se spune că o fac pentru pensia mea necondiționat. Nu că mi se va da pensie, la pensie, în funcție de un procent al cheltuielilor cu pensia din PIB. Este nedrept, părerea mea, să condiționezi acest lucru de tot felul de bariere care devin tot mai sufocante. Similar cu vârsta minimă de pensionare sau cu stagiul complet de cotizare. Acum avem și procentul în PIB, o condiție suplimentară. Încă un motiv ca pensiile să nu mai crească cu inflația, după ce 2/3 din contribuțiile noastre lunare sunt deja dijmuite un statul hulpav și apărat asiduu de „speciali””, explică Cristian Păun în postarea sa pe Facebook.
Acesta conchide că reforma este, de fapt, o aberație pro-ciclică, care erodează reziliența și redresarea economică, nu o întărește. De asemenea, adevărata reformă, și anume creșterea contribuției la Pilonul 2 și Pilonul 3, este trecută în PNRR la capitolul „și altele”, într-un mod foarte vag.
