Ziua în care Pământul rămâne fără resurse pentru omenire. Ce se întâmplă după 31 iulie 2026

De la începutul anului și până la 30 iulie 2026, omenirea a consumat toate resursele naturale pe care ecosistemele Pământului le pot regenera într-un an. Datele sunt calculate de Global Footprint Network și arată că, în primele șapte luni ale anului, consumul uman a ajuns la nivelul resurselor disponibile pentru 12 luni.

Am folosit resursele unui an în doar șapte luni

Potrivit estimărilor organizației, resursele naturale sunt utilizate în prezent cu aproximativ 80% mai rapid decât capacitatea ecosistemelor de a le reface. Practic, consumul global echivalează cu utilizarea resurselor a 1,8 planete Pământ.

Depășirea capacității naturale de regenerare nu mai reprezintă doar folosirea resurselor disponibile, ci o exploatare peste limitele acestora. Printre efectele asociate acestui dezechilibru se numără defrișările extinse, degradarea solurilor, reducerea biodiversității, creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă și intensificarea fenomenelor meteorologice extreme.

Presiunea asupra ecosistemelor are efecte și asupra producției alimentare, pe fondul modificărilor produse în sistemele naturale de care depinde agricultura.

Ziua Suprasolicitării Planetei este recalculată anual pe baza datelor disponibile

Momentul în care omenirea depășește resursele pe care planeta le poate regenera într-un an este numit „Ziua Suprasolicitării Planetei”. Data este stabilită anual pe baza celor mai recente informații din Raportul Național privind Amprenta Ecologică și Biocapacitatea.

Datele folosite pentru calcul provin de la agenții ale Organizației Națiunilor Unite și de la organizații partenere. Pentru că bazele de date sunt actualizate periodic, estimările pentru anii anteriori pot fi revizuite.

În 2026, una dintre cele mai importante modificări a fost actualizarea pozitivă a estimării privind capacitatea oceanelor de a absorbi dioxidul de carbon. Alături de alte ajustări mai mici, această schimbare a mutat data calculată pentru Ziua Suprasolicitării Planetei cu opt zile mai târziu față de estimarea realizată în 2025.

În același timp, evoluțiile reale privind consumul de resurse au avut un efect opus. În ultimul an, diferența dintre amprenta ecologică a umanității și biocapacitatea planetei s-a extins, ceea ce ar fi determinat, separat, o devansare a datei cu două zile.

Rezultatul combinat al celor două modificări este că Ziua Suprasolicitării Planetei din 2026 a fost stabilită pe 30 iulie, cu șase zile mai târziu decât în 2025. Această schimbare de calendar nu indică însă o reducere a presiunii asupra mediului.

Depășirea limitelor ecologice continuă să crească

Anul 2026 marchează cel mai ridicat nivel de depășire a limitelor ecologice înregistrat până acum. Diferența dintre cantitatea de resurse consumată de oameni și capacitatea Pământului de regenerare continuă să se acumuleze.

În ultimul deceniu, Ziua Suprasolicitării Planetei a rămas relativ apropiată în calendar, însă a continuat să apară înainte de finalul primelor șapte luni ale anului. După această dată, omenirea folosește resurse care depășesc capacitatea anuală de refacere a ecosistemelor.

Depășirea începută la nivel global în anii 1970 a dus la acumularea unei datorii ecologice. În prezent, această datorie este estimată la echivalentul a 20,6 ani din capacitatea biologică anuală a Pământului.

Calculul arată că, în ipoteza în care efectele suprasolicitării ar putea fi complet reversibile, planeta ar avea nevoie de peste două decenii în care întreaga sa capacitate de regenerare ar fi folosită doar pentru refacerea echilibrului pierdut.

În realitate, recuperarea integrală a acestei datorii ecologice este considerată dificilă, deoarece degradarea ecosistemelor produce efecte care nu pot fi întotdeauna inversate.

Creșterea gazelor cu efect de seră reflectă presiunea asupra planetei

Dacă ritmul actual de consum al resurselor ar continua, deficitul ecologic s-ar acumula anual cu o valoare echivalentă cu aproape trei sferturi din capacitatea de regenerare a Pământului pentru un an.

Unul dintre efectele vizibile ale suprasolicitării este creșterea concentrației de gaze cu efect de seră din atmosferă. Potrivit estimărilor NOOA, agenția americană de monitorizare globală a gazelor cu efect de seră, concentrația acestora a crescut de la 367 ppm echivalent CO₂ în 1972, momentul începutului suprasolicitării ecologice globale, la 547 ppm în 2026. Barbara Bendadi, Director de Conservare al WWF – România (Fondul Mondial pentru Natură), a declarat:

„Trăim ca și cum am avea la dispoziție aproape două planete, deși avem doar una. În fiecare an în care depășim capacitatea Pământului de a se regenera, reducem reziliența ecosistemelor de care depind economia, sănătatea și siguranța noastră.

Ziua Suprasolicitării Planetei nu este doar un indicator de mediu, ci un indicator al riscurilor pe care le transferăm către viitor. Alegerea este clară: putem continua să consumăm capitalul natural al planetei sau putem investi acum în soluții care protejează natura și asigură prosperitate pe termen lung. WWF susține această a doua cale și consideră că timpul pentru acțiune este acum.”

Cum este calculată Ziua Suprasolicitării Planetei

Earth Overshoot Day nu are o dată stabilită permanent, ci este calculată anual prin raportarea biocapacității planetei la amprenta ecologică a umanității. Formula folosită presupune împărțirea cantității de resurse ecologice pe care Pământul o poate genera într-un an la cererea totală a umanității pentru aceeași perioadă, iar rezultatul este înmulțit cu numărul de zile ale anului.

Amprenta ecologică poate fi analizată atât pentru state, cât și pentru orașe și poate fi comparată cu biocapacitatea acestora. Atunci când cererea unei populații pentru resurse depășește capacitatea zonei respective de a le produce, apare deficitul ecologic.

Acesta poate fi acoperit prin importuri de resurse, prin utilizarea propriilor rezerve naturale sau prin acumularea emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă. La nivel global, deficitul ecologic și depășirea resurselor sunt același fenomen, deoarece planeta nu poate importa resurse din exterior.

Fondul Mondial pentru Natură și-a stabilit obiective precum eliminarea pierderilor de habitate naturale până în 2050, oprirea extincțiilor și reducerea amprentei de carbon la jumătate. Datele privind consumul actual de resurse arată însă că presiunea asupra ecosistemelor rămâne ridicată.