Ziua Crucii marchează două momente istorice importante: aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și înălțarea ei solemnă în fața poporului la Ierusalim. Aceste evenimente au fost consemnate în tradiția bisericească și rămân un reper spiritual pentru credincioși.
Descoperirea și recunoașterea Sfintei Cruci
Potrivit tradiției, Sfânta Elena a descoperit trei cruci pe Golgota: a Mântuitorului și ale celor doi tâlhari răstigniți alături de El. Pentru a identifica Crucea adevărată, Patriarhul Macarie a rânduit un semn dumnezeiesc: o femeie bolnavă a fost adusă să fie atinsă de fiecare cruce.
La atingerea primelor două cruci nu s-a produs nicio schimbare. Când însă femeia a fost atinsă de Crucea lui Hristos, s-a vindecat pe loc. Astfel, Crucea Mântuitorului a fost recunoscută și a devenit simbol al biruinței, mântuirii și vieții veșnice.
În amintirea acestui eveniment, la 14 septembrie 335, Patriarhul Macarie a înălțat Crucea în Biserica Învierii din Ierusalim, în fața unei mulțimi numeroase de credincioși.
Mai târziu, împăratul bizantin Heraclius a readus Crucea în 628, după ce fusese furată de perși, prilej pentru o nouă înălțare solemnă. De atunci, Biserica sărbătorește anual Înălțarea Sfintei Cruci prin post, rugăciune și comemorarea puterii jertfelnice a lui Hristos.
Tradiții și restricții de Ziua Crucii
Un aspect central al zilei de 14 septembrie îl reprezintă rânduiala liturgică. La Sfânta Liturghie, se citește Evanghelia Patimilor, care prezintă răstignirea lui Hristos și amintește credincioșilor de durerea și sacrificiul Său. Prin acest ritual, sărbătoarea subliniază semnificația Crucii ca simbol al biruinței asupra morții și al vieții veșnice.
În cadrul slujbelor de înălțare, preotul ridică Sfânta Cruce în cele patru puncte cardinale, binecuvântând lumea. Credincioșii se închină crucii împodobite cu flori și busuioc, rostind rugăciuni pentru iertare, protecție și har divin. Tot în această zi se sfințesc plantele precum busuiocul, menta sau cimbrul, păstrate în case pentru vindecare și ocrotire.
Muncile interzise de 14 septembrie
„Fiind o sărbătoare cu cruce roșie, cu zi de post și dedicată rugăciunii, nu se lucrează la câmp și nu se fac alte munci grele în gospodărie. În general, nimic din ceea ce lucrăm în ziua unui praznic bisericesc nu sporește.
La marile sărbători este bine să ne lăsăm timp de odihnă și să avem recunoștință față de Dumnezeu, pentru toate binecuvântările primite în viața noastră”, a explicat pentru Digi24 Părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstirea Cașin din București.
În plus, de Ziua Crucii nu se consumă alimente „de dulce”, precum carne, ouă sau lapte. Superstițiile populare recomandă și evitarea alimentelor tăiate în formă de cruce.
În mediul rural, această zi marca începutul recoltelor de toamnă. Viile erau culese, grădinile golite, iar lucrările agricole se opreau, oferind timp pentru rugăciune și odihnă spirituală.
Restricțiile de 14 septembrie nu se limitează doar la agricultură sau bucătărie. Toate activitățile care implică efort fizic intens sunt descurajate, în conformitate cu tradiția, pentru a păstra caracterul sacru al zilei și a permite credincioșilor să se concentreze asupra semnificației religioase a Înălțării Sfintei Cruci.
