Vaccinarea adolescenților sau donarea (de vaccinuri): cheia pentru a obține imunitatea de turmă cât mai curând posibil
Sandra Fernández Pérez a cris o opine pentru Cadena Ser cu privire la modul în care se poate obține o imunitate de turmă într-un scurt timp. Potrivit acesteia, vaccinarea adolescenților, dar și donarea de vaccinuri către alte persoane ar putea fi cheia care să pună capăt pandemiei în lume.
Vaccinarea împotriva COVID-19 progresează inegal în lume. În timp ce țările dezvoltate ca Statele Unite, Regatul Unit sau Israelul au resurse suficiente și au aproape jumătate din populația lor imunizată, țările sărace sau în curs de dezvoltare precum Ciad, Zambia sau Republica Democrată Congo nici nu au început procesul de vaccinare. Experții în sănătate publică și imunologie insistă asupra faptului că, pentru a obține imunitatea colectivă, este necesar ca pandemia să fie abordată la nivel global și nicio țară nu ar trebui lăsată în urmă, arată Cadena Ser.
„Vorbim despre o pandemie care afectează întreaga planetă și care trebuie abordată la nivel global. Nu putem gândi în termeni de regiune, țări sau Uniunea Europeană, aceasta este o mare eroare”, susține președintele Societății Spaniole de Imunologie, Marcos López Hoyos, care consideră că este necesară accelerarea mecanismului COVAX, donarea surplusului de vaccinuri și creșterea producției acestora, pentru a le trimite în țările care au cea mai mare nevoie.
Cu toate acestea, țări precum Franța, Italia, România sau Spania includ deja adolescenții în planul de vaccinare, în ciuda avertismentelor din partea OMS, care solicită prioritizarea vaccinării la grupurile de risc din țările lumii a treia. „Înțeleg că unii doresc să își vaccineze copiii și adolescenții, dar în acest moment îi îndemn să reconsidere și să doneze vaccinuri către COVAX, deoarece în țările cu venituri mici furnizarea de vaccinuri nu a fost suficientă nici măcar pentru a imuniza profesioniștii din domeniul sanitar, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, în luna mai.
Cea mai bună strategie
Polemica este în curs și printre experți dezbaterea rămâne deschisă: obținerea imunității colective în țările dezvoltate mai întâi și apoi donarea vaccinurilor restului țărilor sau omogenizarea procesului de vaccinare la nivel mondial? Pentru președintele Asociației de asistență medicală comunitară, José Ramón Martínez Riera, este esențial să se realizeze o imunizare de grup „pentru a controla pandemia, și atingerea imunității la nivel global este esențială pentru a reduce probabilitatea apariției de noi variante care pot compromite eficacitatea vaccinurilor disponibile în prezent.”
În plus, explică faptul că, în baza dovezilor disponibile, nu se poate concluziona că adolescenții și copiii pot fi principalul grup purtător și transmițător al bolii, pentru a li se acorda prioritate la vaccinare.
De asemenea, asigură că, deși copiii și adolescenții nu sunt protejați, „ei sunt supuși în mod continuu la riscuri virale și au o apărare bună și o imunitate înnăscută și adaptativă și sunt capabili să se protejeze, în principiu”, motiv pentru care primează vaccinarea altor grupuri de risc și a țărilor sărace. Cu toate acestea, șeful Serviciului de Pediatrie al Spitalului General Universitar din Villalba și membru al Comisiei pentru medicamente al AEP, Roi Piñeiro, consideră că „este necesară promovarea vaccinării unui număr cât mai mare de indivizi în întreaga lume, în cel mai scurt timp posibil, inclusiv a adolescenților și a copiilor mai mici.”
Cum se obține imunitatea de turmă?
În acest sens, unii cred că, pentru a obține imunitatea de turmă la nivel mondial, este mai eficient să se pornească de la comunități mici și să se extindă vaccinarea către alte regiuni, cum spune și Piñeiro: „Imunitatea de grup se realizează în diferite comunități formate din persoane. Mai întâi într-un cartier, apoi într-un sat, un oraș, o provincie, o comunitate autonomă, în fiecare țară și, în cele din urmă, pe fiecare continent și în întreaga lume.” Dar alții consideră că pot exista riscuri dacă nu este suficientă protecția unor țări, în fața neglijării altora, care pot fi supuse unor variante noi, mai infecțioase și având consecințe mai drastice.
„A nu îi vaccina pe cei mai în vârstă din țările care nu au un acces semnificativ la vaccinuri le transformă în țări cu un număr potențial mai mare de boală gravă, decese și spitalizări”, subliniază cu tărie Martínez Riera. La fel, López Hoyos explică că, „dacă avem o rată de infecție și o populație mare neprotejată în restul lumii, vor exista infecții în locuri supraaglomerate, în țări precum India, care pot genera surse de infecție și apariția de noi variante, care ar putea face să nu avem protecție cu vaccinul sau cu imunitatea naturală pe care am dobândit-o”.
Ce se va întâmpla dacă țările sărace nu primesc vaccinuri?
Lumea avansată este la un pas distanță de obținerea imunității împotriva COVID-19, dar ignoră riscul reprezentat de inegalitatea vaccinării în țările mai puțin dezvoltate. S-ar putea crede că imunizarea populațiilor occidentale mari ar servi drept ecran protector pentru alte țări cu rate scăzute de vaccinare. „Dacă imunitatea de grup a fost atinsă într-o anumită comunitate, riscul de transmitere a bolii în acea comunitate este mult mai mic, chiar dacă există contact cu persoane nevaccinate din alte comunități”, explică Piñeiro.
Cu toate acestea, aceste comunități nu sunt scutite de risc și, după cum afirmă expertul în sănătate publică și președintele Societății de Imunologie, pot apărea noi variante mai infecțioase, care să aibă capacitatea de a eluda vaccinurile existente. „Evident, este mai probabil să se realizeze controlul în țările dezvoltate, dacă țările în curs de dezvoltare sunt lăsate în plan secund”, dar acest lucru ar putea însemna o posibilă apariție a unor noi variante care, într-o lume globalizată precum cea actuală, ar fi greu de oprit”, crede Martínez Riera.
„În țările care au 0 sau 1% din populație vaccinată, există un ecran protector redus, deoarece imediat ce o persoană e infectată, virusul se răspândește foarte repede și populația care este vaccinată poate transmite virusul celor care nu sunt”, avertizează López Hoyos. Imunologul avertizează, de asemenea, că variantele viitoare, dacă sunt mai infecțioase și cu o transmitere mai rapidă, pot crește procentul necesar pentru a obține imunitatea de grup la peste 70%. „Dacă varianta originală a COVID-19 are o infecțiozitate de 3%, cea indiană atinge 8% și, dacă prevalează în populația mondială, trebuie să ajungem la 80% sau la mai mult pentru a obține imunitatea colectivă”, spune el.
Când se va termina pandemia?
Toți experții sunt de acord că sfârșitul pandemiei este din ce în ce mai aproape în țările dezvoltate, cu un procent ridicat de imunizare. „Avem tot anul viitor sau un an și puțin pentru a obține imunitatea colectivă pe toată planeta, deși în Spania sperăm să avem 70% în toamnă sau la sfârșitul anului”, spune președintele Societății de Imunologie, care insistă asupra unui răspuns rapid în cele mai defavorizate țări, deoarece este „o criză acută care nu se rezolvă prin dezbaterea privind eliberarea brevetelor, ci prin donarea de vaccinuri”.
Martínez Riera face apel, pe lângă vaccinare, la intervențiile comunitare „pentru a instrui populația printr-o educație participativă, pentru a controla pandemia, pentru a atinge eficacitatea procesului de vaccinare și protecția globală, împuternicind comunitatea și făcând-o participantă la luarea deciziilor, obținând autogestionarea, autodeterminarea, autonomia și îngrijirile necesare pentru acest lucru”.
Mai sunt luni și chiar ani pentru a domina pandemia la nivel mondial, dar vaccinurile și echilibrul în procesul de imunizare sunt esențiale pentru combaterea acesteia. „Eradicarea SARS-CoV-2 poate o vor vedea strănepoții noștri. Ne rămâne mult timp de trăit cu COVID-19, la fel cum e cu gripa și cu multe alte microorganisme. Din fericire, și datorită vaccinurilor, această coexistență va fi mai puțin dramatică”, conchide Piñeiro.
Totul a început la 17 ani când am început facultatea de Psihosociologie. Mi-am dorit întotdeauna să le ofer celor din jur o claritate mai mare a lucrurilor care îi înconjoară, însă odată cu finalizarea studiilor mi-am dat seama că nu mă pot adresa unui număr atât de mare de persoane. Tocmai din acest motiv, am început programul de masterat din cadrul Facultății de Jurnalism, specializarea Managementul Instituțiilor Mass-media, loc unde am învățat cum să mă adresez unui număr mai mare de persoane și totodată cum să mă fac și auzită. Primul meu job a fost în cadrul publicației România Liberă, unde am lucrat în perioada programului de master timp de doi ani de zile. Aici m-am putut dezvolta, am putut scrie articole psihologice și nu numai. A fost ce mi-am dorit până la un momendat. A urmat apoi agenția de presă PS NEWS, iar în final am ajuns la Capital, un loc unde, spre deosebire de celelalte publicații pot fi abordate mai multe subiecte, de la mondene, lifestyle, până la politică și economică, lucru care mi-a lărgit orizonturile. Mă consider o persoană activă și dornică de noutate. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele este Kiteboarding-ul, un sport care antrenează atât psihicul cât și fizicul, un sport care mă ajută să creez să mă inspir și de asemenea, îmi dă vibrația pozitivă de care am nevoie. Pe lângă sporturile acvatice, am o pasiune și pentru domeniul auto, motiv pentru care, cele mai multe vacanțe din copilărie le-am petrecut în atelierul tatălui meu, învățând și ajutându-l cu tot ce avea nevoie. Viața însă, mi-a pregătit alte surprize plăcute.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





