Va schimba ceva din politica lui Netanyahu noul guvern israelian? Transmiterea ştafetei a durat 25 de minute și nu a existat dreptul la fotografia obișnuită.

La o zi după ce noul executiv israelian a fost aprobat în Knesset, cu o marjă minimă, Benjamin Netanyahu i-a înmânat lui Naftali Bennett cheile biroului pe care îl ocupa de 12 ani.

Va schimba ceva din politica lui Netanyahu noul guvern israelian? Schimbările reale s-ar putea lăsa așteptate

„Guvernul schimbării” a început deja să acţioneze, dar în afară de plecarea liderului Likud, scenariul nu este propice schimbărilor reale.

Cu o coaliție formată din opt partide din toate colţurile spectrului politic (două de stânga, două de centru, trei de dreapta și unul arab), analiștii nu se așteaptă la mari schimbări. Pur și simplu pentru că majoritatea este fragilă și nu va fi convenabil să fie atinse subiecte problematice.

Cu toate acestea, ar trebui să existe mai multă reținere, în special în modul în care este transmis mesajul – Netanyahu nu se temea de confruntare.

Deși noul premier este un ultranaționalist religios – este un evreu ortodox și primul șef de guvern care poartă în mod regulat kippa (pălăria mică care îi acoperă creştetul capului), care susține extinderea așezărilor și se opune statului palestinian, el nu va putea exercita presiuni în această direcție, deoarece riscă să piardă unul dintre aliați.

Și este suficientă o plecare pentru a pune în pericol executivul, notează DIÁRIO DE NOTÍCIAS.

Conflictul israeliano-palestinian

În această privinţă, nu va exista nici o dorință de a pune capăt conflictului israeliano-palestinian, ceea ce ar putea presupune eventuale concesii făcute palestinienilor.

Dar o anexare a Cisiordaniei ocupate sau invadarea Fâșiei Gaza ar fi, de asemenea, probabil în afara discuţiei – cu toate acestea, nimeni nu va pune sub semnul întrebării dreptul Israelului de a se apăra, în cazul în care conflictul cu mişcarea Hamas, mișcarea islamistă care controlează Gaza, va reveni.

Primul-ministru palestinian, Mohammed Shtayyeh, a declarat ieri că plecarea lui Netanyahu „marchează sfârșitul uneia dintre cele mai grave perioade din istoria conflictului israeliano-palestinian”.

Dar a precizat, de asemenea, că noul guvern nu este „mai puțin rău”. În primul rând, pentru că nu există un plan care să oprească extinderea așezărilor.

Cele mai mari schimbări pot apărea la nivelul politicii interne, într-un moment de tensiune cu comunitatea arabo-israeliană – descendenți ai palestinienilor care au rămas după crearea Israelului, reprezintă aproximativ 20% din populație și se plâng de discriminare.

În timpul confruntării de 11 zile cu mişcarea Hamas, violența s-a răspândit în așa-numitele orașe mixte (unde conviețuiesc evrei și arabi) și au existat chiar temeri cu privire la un posibil război civil.

Sprijinul arabilor israelieni

Lista Arabă Unită (sau Ra”am), partidul islamist al lui Mansour Abbas, este unul dintre membrii coaliției, al cărui sprijin a depins de alocarea unor sume de bani mai mari pentru comunitățile arabe.

Rămâne de văzut cât de mult și ce vor cere alte partide în schimb. În termen de 140 de zile va trebui să fie aprobat un nou buget, ceea ce va fi prima provocare majoră a guvernului.

O altă provocare este legată de politicile sociale, care s-au aflat în centrul campaniei partidelor de stânga sau chiar de centru – cum ar fi legislația pentru promovarea drepturilor comunității LGBT.

Teme pe care partidele de dreapta nu le vor susține, la fel cum însuşi Ra”am nu o va face. Și aceasta ar putea fi o altă sursă de tensiune.

Politica internațională

În privinţa politicii internaționale, Iranul este inamicul și nici o schimbare de guvern nu va modifica acest lucru. Israelul s-a pronunţat împotriva acordului nuclear, între timp abandonat de SUA, iar această poziție va rămâne, dar oficialii cred că criticile referitoare la reluarea acordului (este în curs de renegociere) vor fi făcute în spatele ușilor închise, iar nu în public.

Acordurile Abraham privind reluarea relațiilor cu țările arabe trebuie menținute.

Noul șef al diplomației, Yair Lapid (care va fi prim-ministru în a doua jumătate a mandatului), a promis că va îmbunătăți relațiile cu democrații americani (Netanyahu i-a înfruntat).

În legătură cu Europa, el a spus că dorește să aprofundeze relaţiile, menţionând că „să ţipi că toată lumea este antisemită nu constituie o politică. Deși uneori pare corect”.

Netanyahu promite o revenire rapidă la putere

După 12 ani la putere (15 dacă luăm în calcul un prim mandat între 1996 și 1999), Netanyahu nu va dispărea. „Ne vom întoarce repede”, a declarat acesta în ultimul discurs în Knesset în calitate de șef al guvernului.

„Voi lupta zilnic împotriva acestui teribil guvern de stânga pentru a-l răsturna. Cu ajutorul lui Dumnezeu, acest lucru se va întâmpla mult mai repede decât credeţi”, a adăugat acum liderul opoziției.

Cu toate acestea, prezența sa poate ajuta coaliția, amintind de ceea ce i-a unit din start.

Netanyahu, în vârstă de 71 de ani, va continua să facă față justiției, știind că numai în calitate de șef al guvernului va avea puterea de a evita închisoarea în cazul unui verdict negativ (negociind, de exemplu, o grațiere cu președintele sau numind un nou procuror care i-ar putea oferi un acord).

Acum, în cazul în care va fi găsit vinovat de acuzaţiile de fraudă și de corupţie, va trebui să își ispășească pedeapsa – nu ar fi primul.

În cazul în care coaliția care a avut drept unic scop îndepărtarea lui Netanyahu nu va supraviețui și Israelul va fi nevoit să voteze din nou, liderul Likud (nu pare să existe suficientă opoziție internă pentru a-l îndepărta) va fi din nou candidat și ar putea avea încă un cuvânt de spus.