Negocierile tensionate între Trump și Putin, privite cu scepticism la Kiev
În ultimele zile, scena politică internațională a fost marcată de două summituri majore, care au atras atenția întregii lumi. Pe 15 august, Donald Trump și Vladimir Putin s-au întâlnit în premieră după 2018, încercând să discute oprirea invaziei ruse începute în Ucraina acum trei ani și jumătate. Fără rezultate concrete, liderul american și-a continuat demersurile prin convorbiri cu partenerii europeni.
Câteva zile mai târziu, Trump a avut discuții extinse cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cu mai mulți lideri europeni. Tema centrală a rămas aceeași: căutarea unei soluții pentru pace și pentru garanții de securitate în regiune.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestor întâlniri, Hlib Fișcenko, analist de securitate și director al Institutului pentru Studii de Securitate Europene din Kiev, a explicat într-un interviu pentru Antena 3, percepția ucraineană asupra acestor evenimente.
„Nu aș spune că e o trădare. Mai degrabă ucrainenii de rând sunt exasperați. Analizând rețelele sociale, se vede clar ce scriu oamenii. Desigur, a fost dureros pentru ucraineni să vadă covorul roșu întins pentru cineva care este un criminal de război, primit de președintele Trump. A fost dureros mai ales pentru cei din regiunile Kiev, Donețk, Zaporojie și Herson, care au fost ocupate și unde s-au comis crime de război.
Am întrebat oameni pe stradă și la diverse întâlniri: „Ce credeți despre întâlnirea din Alaska? Credeți că poate aduce o pace durabilă?” Din păcate, nu am întâlnit pe nimeni care să creadă că discuțiile Trump–Putin pot aduce pace. Ucrainenii nu acceptă ca viitorul țării lor să fie decis fără ei. De aceea am introdus principiul „nimic despre Ucraina fără Ucraina”, încă din vremea lui Poroșenko”, afirmă expertul.
Fișcenko subliniază că populația din regiunile afectate direct de ocupație – Kiev, Donețk, Zaporojie și Herson – a resimțit cel mai puternic aceste gesturi. Oamenii nu cred într-o pace decisă peste capul lor și nu acceptă compromisuri care ar putea deschide calea unor noi invazii.
„Este dureros, dar trebuie să înțelegem că orice război se încheie prin negocieri. Nu înseamnă că ucrainenii nu vor pace – dimpotrivă, vrem o pace durabilă, cu garanții de securitate.
În 2014 am fost împinși să cedăm Crimeea, ceea ce a dus la noi ocupații. Ne temem că dacă am ceda, de exemplu, Donețkul, care este fortificat, asta ar fi doar o rampă pentru următoarea invazie în 2–3 ani”, a mai spus el.
Întâlnirea de la Alaska a stârnit numeroase reacții și tensiuni
Întâlnirea de la Alaska a fost urmărită cu atenție și a stârnit numeroase interpretări, fiind văzută ca un moment esențial pentru relațiile dintre Statele Unite și Rusia în contextul războiului din Ucraina.
„Pentru a răspunde, trebuie să înțelegem cine este Trump și cine este Putin. Trump este un om de afaceri, un „deal-maker”. Putin este un fost agent KGB, practic țarul Rusiei, aflat la conducerea serviciilor de informații.
Când un om de afaceri crescut în capitalism se întâlnește cu un ofițer KGB, evident că va fi iritat. Serviciile ruse sunt foarte profesioniste și bine finanțate. Putin este manipulator și mincinos, se vede din politica lui fără niciun respect pentru legea internațională.
Da, Trump a fost deranjat, dar după discuții a jucat bine rolul, a zâmbit și a dat impresia de cordialitate. În fapt, prin acea întâlnire, Trump l-a legitimat pe Putin în lumea occidentală. Din păcate, dacă privim această întâlnire ca pe o bătălie, ea a fost câștigată de Putin, nu de Trump”, a explicat Hlib.
Deși Trump a părut iritat în anumite momente, el a jucat rolul diplomatic, zâmbind și afișând cordialitate. Această întâlnire a oferit însă un avantaj imaginii lui Putin, legitimat în ochii publicului occidental.
Propaganda rusă a exploatat momentul, mergând până la afirmații fanteziste privind Alaska.
„Am analizat interviuri cu cetățeni ruși și mulți spuneau că „Trump a vândut Alaska, Alaska e a Rusiei”. Este ridicol, dar pentru ei un motiv de mândrie”, a spus expertul.
În plan militar, schimbările imediate au fost minime. Frontul nu s-a oprit, bombardamentele au continuat, deși atacurile masive asupra Kievului s-au redus temporar. La scurt timp, Trump s-a întâlnit cu Zelenski, iar apoi cu liderii europeni.
„Apoi a avut loc întâlnirea Zelenski–Trump, unde Zelenski a purtat un costum negru, de inspirație militară, fapt ridiculizat de propagandiști. La întâlnirea cu liderii europeni, reacția Giorgiei Meloni a fost semnificativă, asculta atentă ca un elev, iar Trump vorbea ca un profesor”, observă expertul.
Liderii europeni au preferat să se prezinte uniți, conștienți că doar o poziție comună poate crește influența în discuțiile dintre Washington și Kiev.
„Nu avem stenograma, dar din fragmente reiese că nu tot Donețk-ul ar urma să fie cedat Rusiei. Rămâne de văzut. Cert este că Trump cunoaște acum pozițiile tuturor, dar garanțiile de securitate vor depinde mai mult de Europa, pentru că Trump nu vrea să cheltuie bani pe „războiul prost al lui Biden”, cum spune el.
Trebuie să înțelegem cum vede Trump Europa. El nu ia în serios o singură țară, ci doar o Europă unită. După întâlnirea lui Trump cu Ursula von der Leyen, presa europeană a spus că aceasta a „pierdut” discuțiile, deși nu era adevărat. De fapt, Trump respectă doar când Europa apare unită. De aceea liderii europeni au venit împreună: ca să arate unitate și să aibă mai multă greutate la masa negocierilor”, mai spune Hlib.
Fișcenko consideră că orice mutare agravează contextul
Fișcenko consideră că situația seamănă cu un „zugzwang” – orice mutare agravează contextul.
„Avem de-a face cu un conflict absurd – o țară mare vrea să distrugă o țară pașnică. Partea cea mai dificilă este iraționalitatea Rusiei. Bombardarea spitalului de copii cu cancer Ohmatdit sau atacurile asupra Kramatorsk-ului exact când Rutte era la Kiev arată această iraționalitate.
Singura modalitate reală de a opri Rusia nu este „înghețarea” conflictului, ci sancțiuni economice severe, astfel încât să nu mai aibă bani pentru rachete, drone sau soldați”, explică el.
Exemplele de atacuri asupra spitalelor și orașelor confirmă lipsa de raționalitate a agresorului.
Expertul enumeră mai multe scenarii posibile. Cel mai negativ: cedarea unor teritorii importante, precum Donbas, Zaporojie și Herson, și recunoașterea limbii ruse, ceea ce ar putea deschide calea către noi revendicări, inclusiv Kiev și Odesa.
O variantă de compromis ar fi înghețarea conflictului pe actuala linie a frontului, dar fără integrarea Ucrainei în NATO, ceea ce ar permite Rusiei să pozeze în învingător și să reia agresiunea.
Scenariul favorabil implică o reînarmare europeană, sancțiuni economice dure și măsuri ferme asupra exporturilor de petrol, astfel încât Rusia să intre într-o criză profundă. Totuși, chiar și așa, riscul nuclear nu poate fi exclus, subliniază Fișcenko.
Fișcenko atrage atenția că fără un mecanism clar de sancționare, garanțiile rămân doar declarații
Tema garanțiilor de securitate a fost adusă în discuție de mai multe ori. Trump a sugerat inițial posibile trupe americane în Ucraina, dar ulterior a renunțat la idee.
„Pentru mine contează nu doar cum ar arăta garanțiile, ci ce sancțiuni ar exista dacă nu ar fi respectate. Nu vrem un nou Memorandum de la Budapesta, care a fost doar o hârtie fără valoare.
Nici nu putem accepta ca Rusia, agresorul, să fie parte a garanțiilor. Problema esențială este: ce se întâmplă dacă, de exemplu, Franța nu ne-ar ajuta într-un nou război?
Nu există un mecanism de sancționare. ONU e practic paralizat, dreptul internațional a murit pe 24 februarie. Europa trebuie să-l readucă la viață”, spune acesta.
Fișcenko atrage atenția că fără un mecanism clar de sancționare, garanțiile rămân doar declarații. Încrederea sa rămâne în armata ucraineană, tehnologia militară și sprijinul partenerilor europeni și NATO.
Despre sancțiunile economice globale, expertul consideră că tarifele secundare nu ar schimba fundamental situația.
„Ce ar fi schimbat cu adevărat ar fi distrugerea conductelor Nord Stream 2 și Drujba. Noi nu bombardăm rafinăriile rusești doar pentru a arăta că vrem pace, dar Rusia continuă să lovească civili”.
Rusia și ambițiile sale: Balticele și coridorul Suwalki
În partea finală a discuției, Fișcenko avertizează că Rusia nu se va opri, subliniind că următoarea direcție a agresiunii ar putea viza statele baltice și coridorul Suwalki.
„Următoarele ținte sunt statele baltice. Putin are nevoie de coridorul Suwalki, legătura cu Kaliningrad. Și nu cred că Trump ar activa Articolul 5 al NATO pentru a le apăra.
De aceea avem nevoie de o nouă arhitectură – așa-numitul Intermarium: Bulgaria, România, Ucraina, Slovacia, Cehia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, eventual Suedia și Norvegia”, spune Hlib Fișcenko.
Expertul propune o nouă arhitectură de securitate, o alianță regională a țărilor din Europa de Est, care să funcționeze ca un „zid” împotriva Rusiei.
„Nu va fi NATO, ci o confederație care să fie „zidul chinezesc” împotriva Rusiei”, explică el.
Această alianță ar trebui să acționeze rapid și independent dacă Rusia ar lansa un atac, fără a aștepta decizii la nivelul întregii NATO.
„Poate fi o „alianță în alianță”. NATO ar rămâne, dar dacă Rusia ar ataca statele din această nouă alianță, NATO nu ar aplica Articolul 5, iar conflictul ar fi gestionat rapid de vecini, care înțeleg mai bine situația decât cineva din Lisabona.
Dar aici se văd lipsurile NATO. Există protocoale pentru repatrierea trupurilor soldaților căzuți în statele baltice? Nu. Asta arată lipsa de pregătire. Din păcate, statele baltice sunt într-o poziție geografică vulnerabilă, aproape încercuite de Rusia”, avertizează Fișcenko.
Războiul hibrid și pericolul propagandei ruse
În final, discuția a atins și subiectul războiului informațional. În România și alte state, rețelele sociale sunt pline de materiale de propagandă.
„În primul rând, gândire critică. Și verificarea informațiilor. Știu că e greu pe TikTok, unde oamenii, mai ales cei mai în vârstă, pot crede că Putin chiar vorbește românește sau slovacă.
Dar este datoria noastră, a copiilor, să-i ajutăm pe părinți să nu cadă pradă acestor falsuri. Propaganda rusă se adresează mai ales persoanelor în vârstă, nostalgice după perioada sovietică”, a spus el.
Fișcenko avertizează că propaganda vizează în special persoanele în vârstă, nostalgice după trecut.
„Mulți spun „Vrem înapoi URSS” – de fapt, vor să fie din nou tineri. E psihologie simplă. Rușii exploatează acest sentiment.
În plus, folosesc deepfake-uri cu Zelenski. De aceea cred că războiul hibrid este preludiul unui război convențional”, explică expertul.
Deepfake-urile și manipularea online sunt văzute ca preludiu pentru conflicte reale.
„Din 2014 Putin a început campania informațională în UE, ceea ce arată că se pregătește de un război mai mare”, încheie Fișcenko.
