UE pregătește investiții majore în stocarea energiei regenerabile. Capacitatea ar putea fi triplată până în 2030

Uniunea Europeană (UE) face un nou pas pentru consolidarea sistemului energetic, după ce miniștrii Energiei din statele membre au semnat, la 26 iunie, primul acord tripartit destinat creșterii capacității de stocare a energiei. Obiectivul este extinderea rapidă a infrastructurii de stocare, astfel încât surplusul de energie produs din surse regenerabile să nu mai fie irosit.

UE vrea să tripleze capacitatea de stocare a energiei până în 2030

Potrivit planului citat de Euronews, UE are nevoie de o capacitate de stocare de 200 gigawați (GW) până în anul 2030, comparativ cu aproximativ 55 GW în prezent. În acest sens, 22 de state membre s-au angajat să adauge între 30 și 35 GW de capacitate nouă până în 2028.

Acordul urmărește să rezolve una dintre cele mai importante provocări generate de tranziția energetică europeană: stocarea surplusului de energie produs de surse regenerabile intermitente, precum energia solară și cea eoliană.

Ponderea energiei regenerabile în Uniunea Europeană a crescut de la 23% în 2020 la 25,2% în 2024. Cu toate acestea, capacitatea de stocare nu a ținut pasul cu această evoluție, ceea ce face ca surplusurile de energie produse în perioadele favorabile să fie pierdute, iar statele membre să fie nevoite să recurgă la producția de energie pe bază de combustibili fosili.

Prin extinderea capacității de stocare, Uniunea Europeană urmărește să poată păstra energia produsă în exces și să o utilizeze în perioadele cu cerere ridicată, să reducă dependența de combustibilii fosili importați și să contribuie la stabilizarea prețurilor la energie.

În implementarea acordului sunt implicate statele membre, instituțiile financiare, producătorii de energie curată și industriile mari consumatoare de energie. Acestea vor contribui la elaborarea prognozelor anuale privind capacitatea de stocare, la asigurarea unei cereri stabile de energie, la predictibilitatea costurilor și la facilitarea accesului la finanțare.

Directorul general al SolarPower Europe, Walburga Hemetsberger, apreciază că, pentru prima dată, Uniunea Europeană stabilește o direcție politică clară prin transformarea stocării energiei dintr-o tehnologie de sprijin într-o prioritate strategică.

Energia produsă de centralele solare și eoliene depinde de condițiile meteorologice

Energia produsă de centralele solare și eoliene depinde de condițiile meteorologice și nu coincide întotdeauna cu perioadele de consum maxim. În lipsa unor sisteme eficiente de stocare, Uniunea Europeană rămâne dependentă de gazele naturale importate pentru a acoperi perioadele în care producția regenerabilă scade.

Deși energia regenerabilă asigură 44% din producția de electricitate a Uniunii Europene, blocul comunitar continuă să importe aproximativ 55% din energia totală consumată, inclusiv petrol și gaze naturale.

Cererea de electricitate este în creștere accelerată. Agenția Internațională pentru Energie estimează că până în 2030 consumul de energie al inteligenței artificiale și al centrelor de date se va dubla. Acestea reprezintă deja aproximativ 3% din consumul de electricitate și sunt așteptate să depășească o putere instalată de 28 GW.

Centrele de date au nevoie de alimentare permanentă, 24 de ore din 24, iar fără o capacitate de stocare de 200 GW până în 2030 operatorii ar putea fi obligați să utilizeze centrale pe combustibili fosili pentru menținerea alimentării, ceea ce ar afecta obiectivele climatice ale Uniunii Europene. Stocarea energiei permite folosirea pe timpul nopții a surplusului de energie solară produs în timpul zilei.

În paralel, Uniunea Europeană accelerează electrificarea transportului și a sistemelor de încălzire. Până în 2030, obiectivul este depășirea pragului de 30 de milioane de vehicule electrice și instalarea a 50 de milioane de pompe de căldură, ceea ce va necesita sisteme extinse de stocare pentru echilibrarea rețelei.

Jacopo Tosoni, secretar general adjunct al Energy Storage Europe, avertizează că tratarea stocării energiei ca infrastructură esențială este vitală pentru evitarea irosirii energiei regenerabile și pentru reducerea costurilor suportate de industrie.

La începutul anului 2026, Europa a înregistrat un număr record de intervale cu prețuri negative la energie electrică

La începutul anului 2026, Europa a înregistrat un număr record de intervale cu prețuri negative la energie electrică, generate de faptul că producția din surse regenerabile a depășit capacitatea rețelei de transport.

Numai în primul trimestru al anului, piețele europene au înregistrat 1.223 de ore cu prețuri negative, aproximativ dublu față de nivelurile anterioare, Germania și Spania fiind printre cele mai afectate state.

Atunci când oferta depășește cererea, operatorii rețelelor sunt obligați să reducă producția de energie regenerabilă, ceea ce înseamnă pierderea unei cantități importante de energie curată și diminuarea veniturilor proiectelor de investiții. Sistemele de stocare permit preluarea acestui surplus atunci când prețurile sunt foarte mici și utilizarea lui în perioadele cu cerere ridicată.

Acordul urmărește extinderea capacităților de stocare pentru energia solară și eoliană

Acordul urmărește extinderea capacităților de stocare pentru energia solară și eoliană și utilizarea acesteia în perioadele cu vârf de consum. Între 2026 și 2028 se urmărește instalarea unei capacități suplimentare de cel puțin 20%, respectiv aproximativ 45 GW, raportat la capacitatea instalată în 2025, estimată la 12 GW anual.

Obiectivul este ca sistemele de stocare să poată acoperi aproximativ 10% din cererea maximă de energie, comparativ cu aproximativ 5% în 2025. O capacitate mai mare de stocare ar contribui la securitatea energetică, stabilitatea rețelei și reducerea prețurilor la electricitate.

De asemenea, acordul ar permite Uniunii Europene să se apropie de obiectivul pentru 2030 privind o pondere de cel puțin 42,5% a energiei regenerabile și să reducă dependența de combustibilii fosili importați. Potrivit unui raport Eurostat publicat în martie 2026, petrolul și produsele petroliere au reprezentat 67% din importurile de energie ale Uniunii în anul 2024.

Walburga Hemetsberger apreciază că obiectivul de 200 GW stabilit de Comisia Europeană prin programul Accelerate EU necesită un nivel și mai ridicat de ambiție, însă consideră acordul un prim pas important. Ea subliniază că următoarea provocare este implementarea efectivă a măsurilor.

Potrivit acesteia, bateriile reprezintă soluția cu cel mai mare impact deoarece pot fi instalate rapid, sunt ușor de extins și pot reduce cu aproximativ 55 de miliarde de euro anual costurile de funcționare ale sistemului energetic, diminuând totodată importurile de gaze și prețurile electricității.

Dezvoltatorii de sisteme de stocare și producătorii de energie regenerabilă vor transmite anual estimări privind noile capacități

Industriile mari consumatoare de energie vor dezvolta proiecte proprii de stocare, vor monitoriza consumul și vor furniza prognoze pe termen lung. Instituțiile financiare, inclusiv băncile naționale și regionale, vor finanța aceste investiții și vor atrage capital suplimentar.

Banca Europeană de Investiții intenționează să extindă programul său de achiziție corporativă de energie, în valoare de 500 de milioane de euro, pentru a include soluții de stocare și să majoreze sprijinul de 1,5 miliarde de euro destinat producției de echipamente pentru rețele electrice, astfel încât acesta să acopere și noile tehnologii de stocare.

Comisia Europeană va monitoriza anual implementarea acordului, va accelera finanțarea proiectelor și va sprijini decarbonizarea industriilor mari consumatoare de energie prin intermediul Băncii pentru Decarbonizare Industrială.

Fiecare stat membru decide nivelul investițiilor în noi capacități de stocare

Până în prezent, 22 de guverne au semnat acordul, iar 17 au prezentat angajamente concrete. Printre acestea se numără Austria, cu 5.000 MW, Portugalia, cu 500 MW, Polonia, cu 11.000 MW și Slovacia, cu 376 MW. Germania, Țările de Jos, Grecia, Finlanda și Danemarca urmează să adere până la sfârșitul anului.

În ansamblu, statele membre estimează că vor adăuga între 30 și 35 GW până în 2028, ceea ce va ridica capacitatea totală a Uniunii la aproximativ 65 GW, mult sub obiectivul de 200 GW pentru anul 2030.

Pentru atingerea țintei vor fi necesare accelerarea autorizării proiectelor, un cadru legislativ predictibil, noi surse de venit pentru investitori și conectarea rapidă la rețelele electrice.

Statele membre s-au angajat, de asemenea, să elimine barierele de reglementare, să accelereze aprobarea proiectelor și să revizuiască regulile de tarifare a rețelelor. Finanțarea proiectelor va fi acordată prin fonduri naționale și europene, cu respectarea normelor privind ajutorul de stat, iar Comisia Europeană va accelera aprobarea acestor scheme.

Potrivit explicațiilor oferite de Hemetsberger, neîndeplinirea obiectivelor ar însemna menținerea unor prețuri ridicate la energie și utilizarea mai frecventă a gazelor naturale, care continuă să stabilească prețul electricității pe piață.

Facturile la electricitate rămân ridicate și volatile, în mare parte din cauza influenței prețului gazelor naturale

Gospodăriile plătesc mai mult atunci când centralele pe gaze trebuie utilizate pentru a acoperi perioadele cu producție redusă din surse regenerabile. În același timp, milioane de proprietari de locuințe cu panouri fotovoltaice nu pot valorifica întregul surplus de energie produs deoarece rețeaua nu îl poate prelua.

Dacă obiectivul de 200 GW va fi atins până în 2030, gospodăriile ar putea beneficia de facturi mai mici și mai stabile. Sistemele de stocare, bateriile și tehnologiile inteligente ar permite consumatorilor să încarce vehiculele electrice sau bateriile locuințelor atunci când energia este ieftină și să utilizeze sau chiar să livreze energie în rețea în perioadele cu prețuri ridicate.

De asemenea, sistemele locale și comunitare de stocare ar contribui la creșterea rezilienței rețelelor și la reducerea riscului de întreruperi în perioadele cu cerere foarte mare sau în timpul fenomenelor meteorologice extreme.

Extinderea acordurilor de achiziție a energiei asociate sistemelor de stocare ar ajuta și industriile mari să beneficieze permanent de energie regenerabilă, să își atingă obiectivele de sustenabilitate și să își protejeze veniturile prin reducerea pierderilor cauzate de supraproducția de energie.

Jacopo Tosoni avertizează că întârzierea investițiilor în stocarea energiei ar putea amplifica concurența pentru electricitate între gospodării și infrastructura destinată inteligenței artificiale. În lipsa unor sisteme de stocare suficiente, noile centre de date ar putea depinde într-o măsură mai mare de centralele pe combustibili fosili sau ar pune o presiune suplimentară asupra rețelelor electrice.