Traian Băsescu i-ar fi sugerat lui Dan Diaconescu numele partidului pe care urma să-l înființeze
Dan Diaconescu a relatat că a observat mai multe apeluri pierdute, printre care unul de la Traian Băsescu. Ulterior, l-a sunat înapoi și l-a întrebat de ce a fost arestat.
Fostul președinte i-a răspuns că nu el l-a arestat, dar că s-a uitat în dosarul său și i-a recomandat să stea departe de alți implicați, respectiv de unii angajați sau colaboratori ai OTV și DDTV.
„Era mama, tata, nu știu ce, Dumnezeu să-i odihnească. Era și președintele țării de atunci: Traian Băsescu. Și l-am sunat. Și zic: ce faci, nea Traiane. De ce m-ai arestat? Și zice: nu te-am arestat eu. Zice, să știi că m-am uitat în dosarul tău.
M-am uitat în dosarul tău și, bă, să stai și tu mai departe de ăia. Că, într-adevăr, în dosar mai erau unii acuzați. Niște angajați sau, mă rog, colaboratori externi ai OTV-ului și ai DDTV-ului”, a declarat el pentru Gândul.
Dincolo de discuția legată de dosar, Dan Diaconescu a declarat că Băsescu i-a oferit și un sfat privind viitorul său politic, ajungând chiar să-i sugereze numele partidului pe care urma să-l înființeze.
„Și îi zic, ești la birou? Și el zice: normal că sunt la birou. Zic, băi, păi să-mi dai ștampila. Și el zice: ce ștampilă? Păi zic, ștampila de președinte. Eu anunțasem pe treptele de la tribunal că intru în politică. Și îmi zice: dar te învăț eu, bă, bă, vezi că trebuie să-ți faci partid.
Bă, vezi, dacă faci partid, să-i zici și la partid Partidul Poporului. Zic, de ce, domnule? Păi zice: bă, nu te chemi tu Televiziunea Poporului?”, a povestit acesta.
Dan Diaconescu a refuzat să participe la înființarea unui partid care ar fi fost controlat de servicii
Diaconescu a dezvăluit, totodată, că, în urmă cu câțiva ani, a refuzat să participe la înființarea unui partid politic despre care crede că ar fi fost controlat de SRI. El susține, de asemenea, că a fost supus presiunilor din partea unor sponsori importanți.
Acesta a explicat că nu era interesat de politică, preferând să se concentreze pe subiecte care l-au făcut cunoscut, precum celebrul caz Elodia.
„Eu lipsisem cu două luni înainte de la înființarea unui partid politic al serviciilor secrete, deși fusesem rugat. Și, cumva, niște sponsori, de-ai mei importanți, mă rugaseră: „Te rog să vii, te rog să vii duminică, că Cutărescu își lansează partidul.”
Mie nu-mi plăcea treaba asta cu politica, eu trăiam foarte bine cu Elodia, cu toate investigațiile mele. Fugeam de politică, politica nu mai făcea audiență, nu mai trebuia. Și mă rugau să mă duc la înființarea unui partid politic. Și eu am mințit elegant: „Domnule, nu pot, că sunt bolnav, că mă doare măseaua, că mă duc la Caracal, nu știu ce…” și mi-am închis telefonul”,
În continuare, Dan Diaconescu a povestit că s-a încercat implicarea sa în acest proiect, menționând și alte persoane cunoscute care, potrivit lui, ar fi fost vizate pentru a fi racolate în partid. El a adăugat că refuzul său a avut și alte consecințe, susținând că i s-au pus piedici în încercarea de a-și înființa propriul partid și că, mai mult, refuzul său ar fi fost chiar motivul încarcerării sale ulterioare.
Diaconescu a povestit că, după ce a refuzat să participe la un proiect politic în care fusese inclus pe o listă alături de alte personalități, a întâmpinat respingeri repetate la tribunal când a încercat să își înființeze propriul partid. El a susținut că refuzul său de a se implica în acest proiect a dus la presiuni și, în cele din urmă, la încarcerarea sa.
„În ziua aia de duminică mi-am închis telefonul. Și, când eu mi-am deschis telefonul, ziceau: „Domnule, ce faci, de ce n-ai venit, ce s-a întâmplat?” Păi, zic: „De ce, mă? Unde să vin?” Uitasem un pic. Rugămințile fuseseră făcute cu o săptămână înainte. Mai, 1 mai 2010, ceva, 2 mai. Și era un cartonaș acolo, la prezidiu, unde scria: Dan Diaconescu, președinte executiv.
Povestea e puțin mai lungă, că ei îmi ascultaseră convorbirile telefonice și vezi, domnule, eu avusesem apetențe pentru a intra în politică. Că, vezi, domnule, vorbeam cu tine la telefon și îmi plăcea politica. Și atunci făceau dosare în stânga și în dreapta: „Bă, care-i bun de politică, care nu-i bun.” Și, în funcție de asta, și-au ales ei, mi s-a povestit ulterior, o listă de oameni.
Și au declinat toți: Ion Țiriac, Nadia Comăneci, Raed Arafat, nu știu care. Și eram și eu undeva pe locul 5-6. Sondaje făcute de ei. Și eu, vezi, nu m-am dus acolo. Și m-au luat la pușcărie un pic.
Și, când eu m-am dus să-mi înființez partidul la tribunal, peste o lună, după ce v-am povestit, respingere, respingere, judecători, respingere. Și atunci au început să-mi spună: „De ce te mai duci? Avem partidul gata făcut. Doar trebuie să-l preluăm.” Și am ținut-o așa. Doi ani eu n-am vrut. Mi-au oferit blocuri și de toate, și de toate. Și eu mi-am făcut partidul meu și, până la urmă, m-am dus la închisoare”, a povestit el.
