Cum a ajuns Călin Georgescu la un pas să devină președintele României? Politologul Andrei Țăranu descurcă ițele unei Românii greu de înțeles, la prima vedere
Politologul Andrei Țăranu a descris perioada finalului anului 2024 și începutul lui 2025 drept una a unei „uriașe neînțelegeri” între societate și clasa politică. El a afirmat că, după intrarea lui Marcel Ciolacu în funcția de premier, partidele principale, PSD și PNL, s-au „cartelizat”, concentrându-se nu pe guvernare, ci pe calcule electorale. În opinia sa, promisiunea unei legi a salarizării unitare, făcută profesorilor, a fost doar o amăgire menită să câștige timp, iar ulterior guvernarea a intrat într-o logică electorală permanentă.
Țăranu a susținut că, începând cu 2023, partidele au pus accentul exclusiv pe comasarea alegerilor și pe aranjamente care să le avantajeze în plan politic. Primele rezultate, la alegerile europarlamentare, au părut favorabile, mai ales pentru PNL, care a reușit să își mențină poziția în ciuda sondajelor defavorabile. La locale, alianța PSD–PNL a dominat aproape întreaga țară, cu excepția Bucureștiului și a Timișoarei. Totuși, această victorie a dus la o ruptură între politicieni și societate.
În analiza sa, Țăranu a arătat că abandonarea temelor sociale și creșterea cheltuielilor bugetare fără direcție au provocat o furie generalizată. Însă această nemulțumire nu și-a găsit inițial un canal de expresie.
Vidul a fost umplut, treptat, de un discurs populist și mistic, personificat de Călin Georgescu, despre care a spus că a devenit „receptacolul furiei colective”. Politologul a remarcat că figurile deja cunoscute ale populismului, precum George Simion sau Diana Șoșoacă, au pierdut din credibilitate din cauza comportamentului excesiv și a radicalismului, permițând apariția unui nou vector politic.
„În engleză ar fi a huge misunderstanding. Adică o uriașă neînțelegere. Neînțelegerea nimănui de către nimeni, am putea spune dacă am fi Eugen Ionescu. S-a întâmplat în felul următor. Partidele politice, mainstream, PSD și PNL, norocul celor de la UDMR, că n-au fost și ei la guvernare, a fost că s-au cartelizat.
Practic, după 2023, după ce a venit domnul Ciolacu ca prim-ministru și după ce a mințit cadrele didactice că va face legea salarizării unice și o să se termine o dată pentru totdeauna cu uriașele inechități din societatea românească, nu s-au mai interesat deloc despre nimic. Ei s-au apucat să intre în campania electorală și să facă campania mai degrabă la ei, la masă, la partide, cum să comaseze alegeri, cum să le schimbe, în tot soiul de schimbări ca să le iasă partidelor lor bine. Prima dată le-au ieșit bine.
Alegerile europarlamentare au fost un succes pentru ambele partide, în special pentru PNL, care și-a păstrat poziția, deși în sondaje era mult mai jos. La alegerile locale, practic, au făcut referendum. PSD, PNL, UDMR, cu excepția Bucureștiului și a Timișoarei, practic, țara a fost cartelizată la rândul ei! Și în loc să stea liniștiți, s-au apucat să se certe pe tot soiul de lucruri cvasi-inutile. Și s-au certat, și s-au certat, și s-au certat.
S-a abandonat societatea complet, au făcut cheltuieli imense. Și din momentul ăla, o bună parte din societate a început să se înfurie. Doar că nu avea înspre ce să canalizeze această furie, până când cineva sau ceva a construit acest receptacol al furiei, care s-a numit Călin Georgescu.
Sigur, existau alde S.O.S. sau George Simion, dar nu erau credibili, că doamna Soșoacă, cu formele sale isterice și comportamentele mult prea excentrice, a îndepărtat o uriașă parte din alegătorii care s-ar fi putut apropia de ea. În cazul lui George Simion, la fel. Comportamentul, discursul, felul în care a pus problema, și așa mai departe, iar a îndepărtat o parte din electorat.
Călin Georgescu i-a capacitat pe toți. Că erau de la AUR, de la SOS, mai târziu de la POT, de la PSD și așa mai departe”, a explicat Andrei Țăranu în cadrul podcastului Avangarda realizat de Ionuț Vulpescu.
Nucleul susținătorilor lui Georgescu este reprezentat de cei „lăsați complet în spate de societate”
Andrei Țăranu a observat că susținătorii lui Georgescu provin din toate categoriile sociale, dar nucleul dur îl reprezintă segmentul de vârstă 25–55 de ani – oamenii activi, dezamăgiți și marginalizați de transformările economice și politice. El i-a numit „left behinders” – cei lăsați în urmă de societatea. Persoanele vârstnice, mai atașate de stabilitate, au privit cu teamă acest nou tip de discurs, considerându-l excentric și periculos. „Li s-a părut că acest tip de lider e prea riscant pentru gustul lor”, a spus Țăranu.
În viziunea politologului, succesul discursului lui Călin Georgescu se datorează mai ales dimensiunii mistice și emoționale. El a povestit, ca exemplu, o discuție cu o profesoară pensionară de matematică, care i-a spus că nu trebuie să-l asculte pe liderul populist „cu urechile, ci cu inima”. Această „mistica populistă”, a avertizat Țăranu, a erodat capacitatea de gândire critică a unei părți din populație și a transformat idei vagi despre „apă, hrană, energie și Dumnezeu” în mesaje politice aparent salvatoare.
Politologul a comparat această retorică cu cea a lui Emil Cioran din „Schimbarea la față a României”, remarcând similitudini între mesianismul intelectual interbelic și cel politic contemporan.
„Am întâlnit o profesoară de matematică, pensionară, subliniez acest cuvânt, matematică, i-am spus: „doamnă, eu nu înțeleg nimic din ce spune omul acesta, scuze”, și mi-a răspuns: „sigur, pentru că tu asculți cu urechile, nu asculți cu inima!”
Misticismele astea… mistica asta, care e introdusă în discursul iliberal și populist, a erodat atât de mult încât devine comprehensibil pentru unii. Totuși, tu ești în țara lui Cioran, care scria Schimbarea la față a României.
Dacă te uiți, discursul e foarte asemănător, al lui Călin Georgescu. Aceleași mesianisme, aceleași tristeți îngrozitoare pentru societatea contemporană și aceeași explozie de optimism pentru viitor”, a afirmat politologul.
Numărul de analfabeți, din nefericire, din România, e tot atât de mare, atrage atenția politologul
Andrei Țăranu a făcut și o paralelă cu situația din Peru, din anii 1990, când scriitorul Mario Vargas Llosa a pierdut alegerile prezidențiale în fața populistului Alberto Fujimori. Acesta din urmă, de origine modestă și cu un discurs centrat pe agricultură, apă și popor, a reușit să câștige sprijinul maselor neinformate, într-o țară cu o rată ridicată a analfabetismului.
Politologul a atras atenția că România se confruntă cu o situație similară, în care deficitul de educație civică și informațională facilitează ascensiunea liderilor carismatici, cu mesaje simpliste, dar puternice din punct de vedere emoțional.
„La fel ca în România, numărul de analfabeți din Peru era foarte mare. Numărul de analfabeți, din nefericire, din România, e tot atât de mare.
Când oamenii ăia care sunt disperați, furioși, nervoși, ascultă tot felul de prostii din asta, cu salvări, cu tot soiul de transcendentalități, ce nevoi avem noi de datorii, Dumnezeu este cu noi!”, a completat Andrei Țăranu.
Ce va urma la următoarele alegeri? Antrei Țăranu: Probabil ceva mai rău decât Călin Georgescu
În ceea ce privește viitorul, Țăranu a avertizat că, dacă actuala guvernare nu va reuși să ofere o alternativă credibilă, „furioșii” se vor orienta către o mișcare și mai radicală decât cea a lui Georgescu.
El a observat că, deși liderul populist nu pare să mai reziste politic, ideile sale au început să fie preluate de „urmași” – persoane mai calculate, dar la fel de periculoase ideologic. Politologul a amintit și un episod recent în care jumătate din Senatul României s-a ridicat pentru a-l comemora pe americanul Charlie Kirk, asasinat pe 10 septembrie, despre care „90% dintre parlamentari nu știau nimic”.
Țăranu a concluzionat că, în lipsa unei clase politice reformate și a unei culturi civice solide, populismul va continua să crească sub forme noi, cu lideri mai eficienți în manipularea emoțiilor colective.
„(Spre ce se vor îndrepta furioșii data viitoare?) Dacă nu vor avea cei de la guvernare, și nu par a avea o alternativă care să fie credibilă, probabil spre ceva mai rău decât Călin Georgescu.
După cum vedem azi, nu reușește, nu va mai supraviețui politic, dar deja mișcările, urmașii, sunt tot mai mulți, și așa cum spuneam într-un articol, dacă cei care vor veni vor avea credibilitate, vor fi niște persoane corecte, legitime, fără mesianisme, pur și simplu, niște birocrați ai cuvântului georgist, niște apostoli ai celui care a fost băgat în închisoare de statul nedrept, o să, probabil, aibă mai mare succes.
Uitați-vă la acest Charlie Kirk, ce încercare incredibilă de a-l mesianiza atât în SUA cât și în diverse locuri. A fost șocant pentru mine, jumătate din Senatul României, cu excepția a două-trei persoane, s-au ridicat să îl comemoreze pe acest personaj despre care 90% nu știam nimic. La fel, Călin Georgescu. Despre el, marea majoritate nu știa nimic”, a încheiat Andrei Țăranu.
