Tradiții străvechi și superstiții strămoșești în județul Gorj de Florii și Învierea Domnului

De la Duminica Floriilor până la Învierea Domnului, satele din județul Gorj păstrează tradiții străvechi fascinante, pline de mister. Obiceiuri vechi, gesturi simbolice și superstiții străvechi conturează o lume autentică, care merită descoperită.

Tradiții străvechi și superstiții strămoșești în județul Gorj de Duminica Floriilor

În județul Gorj, Duminica Floriilor este marcată de o serie de tradiții străvechi, păstrate cu sfințenie din generație în generație, care îmbină credința creștin ortodoxă cu superstiții strămoșești.

Urmând modelul mulțimii care l-a întâmpinat pe Iisus Hristos în Ierusalim, credincioșii ortodocși merg la Sfânta Biserică purtând ramuri de salcie, pentru a-l întâmpina tainic pe Mântuitor. După săvârșirea Sfintei Liturghii, preoții sfințesc ramurile de salcie prin rugăciune și stropire cu agheasmă, iar gorjenii le duc apoi acasă.

În gospodăriile gorjenilor, ramurile de salcie sfințite capătă multiple întrebuințări: sunt așezate la icoane, puse în pomii fructiferi pentru a-i ajuta să rodească, în porți și la stupi pentru ca albinele să dea rod bogat. Tradiția strămoșească ne spune că aceste ramuri nu trebuie aruncate decât după ce sunt înlocuite cu altele, la Floriile următoare. În unele sate din județul Gorj, mâțișorii sunt folosiți chiar și în momente de primejdie, fiind aruncați în curte atunci când începe grindina, în speranța că vor alunga furtuna.

Se credea că consumul mugurașilor are efecte vindecătoare. Mulți oameni înghit unul sau trei muguri de salcie în ziua de Florii pentru a fi sănătoși tot anul. Bătrânii se încing cu ramuri de salcie pentru a scăpa de durerile de șale, iar părinții își ating copiii cu nuielușa de salcie la întoarcerea de la Sfânta Biserică pentru ca aceștia să crească frumos.

Gorjenii merg cu ramurile sfințite la pomii care nu au dat fructe în anii anteriori și, ținând în mână o secure, îi amenință în mod ritualic, rostind cuvinte menite „să trezească” pomul la rodire: „Dacă nu faci (ce fruct ar trebui să facă), te tai!”

Tradiții străvechi și superstiții strămoșești în județul Gorj de Învierea Domnului

În Noaptea de Înviere, în toate satele Gorjului, credincioșii ortodocși merg la Sfânta Biserică pentru a lua Lumina Sfântă; adusă acasă unii săteni afumă pragul ușii sau peretele dinspre răsărit în formă de cruce, iar alții păstrează lumânarea pentru a o aprinde când se roagă în momente de cumpănă.

La Runcurel, în Mătăsari, tradiția păstrării unui ou roșu și a anafurei sub pernă timp de mai multe zile este încă vie.

Un alt obicei important este purtarea hainelor noi în ziua de Paște, simbol al purificării. Dumitru Cauc își amintește că, în copilăria sa, pentru a avea doar o pereche de ciorapi noi de Paște locuitorii din Timișeni trebuiau să depună efort, însă bucuria lor era cu atât mai mare în apropierea Învierii Domnului.

Gorjenii încă mai cred că nu este bine să doarmă în Noaptea de Înviere pentru că atrage ghinion.

Un obicei aparte, cu rădăcini adânci în spiritualitatea satului gorjenesc, este „mersul cu pasca”, practicat îndeosebi de copii și tineri. Aceștia mergeau din casă în casă în dimineața primei zile de Paște, urând gazdelor sănătate. În schimb, primeau ouă roșii. Cântecele lor, păstrate în memoria bătrânilor din Peștișani și Runcu, erau forme arhaice de colind pascal, cu versuri precum: „Am venit cu Paștele, / Cu lumină-n suflete, / Să vă fie masa plină, / Și credința rădăcină.”, ne explică Cornel Șomîcu în lucrarea sa „TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN ZONA SATELOR AFECTATE DE MINERIT DIN JUDEȚUL GORJ”.