Excluderea persoanelor născute cu handicap grav din sistemul de pensii
Problema excluderii persoanelor cu handicap grav din sistemul de pensii se reflectă în numeroase situații semnalate de familii. Avocatul subliniază că există numeroase cazuri în care aceste familii se confruntă cu refuzul autorităților.
Mesajele primite de acesta sunt elocvente:
„Am depus dosarul la Casa de Pensii, dar mi-au respins cererea pentru că fiul meu nu are stagiu de cotizare”.
Alte situații sunt similare:
„Cum să aduc stagiu de cotizare pentru o fată care s-a născut paralizată, care a stat doar prin spitale și nu a putut munci niciodată?” sau „Ce putem face, dacă legea ne cere imposibilul?”.
Potrivit avocatului, drama acestor familii este reală și are la bază un cadru legal rigid. Legea nr. 360/2023, art. 61 alin. (1), prevede că pensia de invaliditate se acordă doar persoanelor care au realizat un stagiu contributiv, indiferent de durata acestuia.
În esență, este nevoie ca solicitantul să fi muncit și să fi plătit contribuții cel puțin o perioadă minimă. Această condiție lasă însă în afara protecției sociale pe cei care s-au născut cu dizabilități severe și nu au avut posibilitatea de a munci nici măcar o zi. Consecința directă este excluderea totală din sistem.
Situația afectează persoane cu afecțiuni grave precum tetrapareză spastică, retard mintal profund sau sindrom Down sever.
Toate aceste cazuri sunt nerecuperabile medical, ceea ce înseamnă că individul nu va putea niciodată obține venituri din muncă și, implicit, nu va putea contribui la sistemul de pensii. Pentru această categorie, legea nu oferă soluții, ceea ce generează o problemă majoră de protecție socială.
„Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, pensia de invaliditate se acordă doar persoanelor care au realizat stagiu contributiv. Adică – trebuie să fi muncit și să fi plătit contribuții măcar o zi, o lună, un an, în funcție de situație.
Pentru cei care au apucat să muncească și apoi au suferit un accident sau o boală invalidantă, legea recunoaște dreptul la pensie. Dar pentru cei care s-au născut deja invalizi – pentru care medicii au constatat încă de la început incapacitate totală de muncă – legea nu prevede nicio excepție.
Rezultatul? Excludere totală.
O persoană născută cu tetrapareză spastică, cu retard mintal profund, cu sindrom Down sever sau cu alt handicap ireversibil nu poate munci niciodată. Nu poate contribui niciodată. Și, prin urmare, nu va avea niciodată dreptul la pensie de invaliditate.
Cei mai vulnerabili sunt astfel trimiși direct în afara sistemului public de pensii”, scrie Enciu.
Aspecte constituționale și obligații ale statului în ce privește pensiile de invaliditate
Avocatul atrage atenția că această situație nu este doar o chestiune de aplicare strictă a unei legi, ci o problemă de constituționalitate.
Cei care privesc superficial invocă principiul contributivității: „Așa e legea. Sistemul e contributiv, cine nu a muncit, nu are pensie”.
Însă Constituția României impune obligații clare statului, care nu pot fi ignorate. Articolul 50 garantează protecția specială pentru persoanele cu handicap.
Această prevedere nu este opțională, ci o obligație clară de a crea mecanisme de sprijin. Excluderea celor născuți cu dizabilități grave intră în contradicție cu această obligație. Articolul 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi subliniază că tratamentul juridic trebuie adaptat circumstanțelor.
Două persoane pot avea același grad de invaliditate, dar legea le tratează diferit: una care a muncit și apoi a devenit invalidă primește pensie, cealaltă, născută invalidă, nu beneficiază de nimic. Această diferență nu se bazează pe nevoi reale, ci pe momentul apariției dizabilității, ceea ce o face arbitrară.
Un alt articol invocat este 47 alin. (2), care garantează dreptul la pensie tuturor cetățenilor, în condițiile legii. Chiar dacă legislația poate stabili criterii, acestea nu pot goli de conținut dreptul fundamental. Dacă persoanele cu dizabilități congenitale sunt complet excluse, dreptul lor devine doar teoretic.
În plus, art. 1 alin. (3) definește România ca stat social, bazat pe demnitatea umană. Lăsarea acestor persoane în afara sistemului de protecție contravine acestui principiu.
Precedente și recomandări juridice: pensia de invaliditate nu poate fi condiționată
Avocatul amintește că problema nu este nouă și există deja orientări relevante. Curtea Constituțională a stabilit că pensia de invaliditate nu poate fi condiționată prin criterii excesive, care fac dreptul inaccesibil. Principiul contributivității este valid, dar nu poate fi aplicat fără discernământ.
În plan european, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul Glor c. Elveția, a subliniat că diferențele de tratament pe criteriul dizabilității trebuie justificate prin motive foarte solide. Excluderea fără alternative rezonabile poate fi considerată discriminare.
Pentru cei afectați, avocatul oferă recomandări concrete. În situația unui refuz al casei de pensii, primul pas este contestarea deciziei în instanță. Cererea se depune la tribunal, la secția de conflicte de muncă și asigurări sociale. În cadrul acestei acțiuni, se poate solicita ridicarea unei excepții de neconstituționalitate a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2023. Instanța poate sesiza Curtea Constituțională pentru analizarea problemei.
Pentru susținerea cererii, trebuie depuse documente relevante: certificat de handicap grav nerevizuibil, decizie medicală privind capacitatea de muncă (grad I de invaliditate), acte medicale și hotărâri de tutelă, acolo unde este cazul. În aceste situații, instanța este obligată să analizeze nu doar aspectele formale, ci și efectele practice ale excluderii.
Posibile soluții pentru cei cu handicap grav și apel către legiuitor
Potrivit avocatului, soluția corectă ar fi modificarea legii. Se pot propune două variante: exceptarea expresă a persoanelor cu handicap congenital grav de la obligația stagiului de cotizare sau acordarea unui stagiu asimilat, similar cu cel oferit pentru perioade de studii, armată sau alte situații.
Aceste mecanisme există deja și ar putea fi extinse pentru a acoperi această categorie. Nu este necesară inventarea unui sistem nou, ci doar aplicarea principiilor deja cunoscute.
Mesajul avocatului nu se limitează la interpretări juridice. El amintește că, dincolo de articole și proceduri, există oameni reali care depind de aceste decizii.
„Cum să le spui acestor oameni: «Nu primiți pensie pentru că nu ați muncit niciodată»?” se întreabă el retoric.
Copii și adulți cu afecțiuni grave depind de sprijin financiar pentru a supraviețui. Părinții, care duc deja o luptă zilnică, se confruntă și cu respingerea unui drept fundamental.
În final, avocatul îndeamnă părinții și tutorii să nu renunțe la demersurile lor. Refuzul casei de pensii nu este definitiv, iar contestația poate schimba rezultatul. Este un proces dificil, dar Constituția și jurisprudența oferă argumente solide.
„Constituția e de partea voastră”, afirmă el.
Totodată, solicită distribuirea mesajului către cât mai multe persoane, pentru a informa familiile aflate în această situație că există căi legale de acțiune și speranță pentru schimbare.
