Suntem în pericolul de a oscila între dictatura ticăloșilor și cea a oamenilor șmecheri

Daniel Funeriu scrie pe Facebook o opinie despre sistemul de educație din România și care sunt motivele pentru care acest sistem a ajuns într-o condiție precară.

Așa cum v-ați obișnuit pe aici, pun adevărul pe primul loc, indiferent de numărul și calitatea oamenilor care se regăsesc în acel adevăr. Adevărul formulat simplu, limpede și tăios.

Frauda generalizată de la bac, generalizarea plagiatelor în doctorate, mizeriile sindicaliste au fost adevăruri foarte nepopulare la vremea lor. Am fost singur în a începe lupta împotriva lor dar, iată, după 10 ani, toată lumea e în acord să combatem acele lucruri. Mai ales oamenii care mă acuză că nu am făcut nimic.

Observ că dezbaterea publică legată de educație o ia razna rău de tot acasă, în România, principala problemă fiind intrarea în mentalul colectiv a unor opinii eronate despre adevăratele probleme și, mai ales, despre adevăratele soluții. În consecință dăm pumni în ceață și căutăm soluții la probleme inexistente, ignorându-le pe cele adevărate.

De ce le ignorăm? Din două motive mari și late: primul este acela că politicienii nu vă vor vorbi despre acele probleme, pentru că dă prost electoral. E jobul politicienilor să se alieze opiniei populare, indiferent dacă aceasta este corectă sau nu.

Al doilea motiv este pentru că în isteria colectivă oamenii nu mai ascultă. Nu mai ascultă ce au de spus mințile luminate în domeniu, ci digeră pe nerăsuflate ideile comune -dar total greșite- care le sunt livrate.

Suntem astfel în pericolul de a oscila între dictatura ticăloșilor, care fac trafic cu tone de frică, și cea a oamenilor noi și șmecheri, cu vorbe care se pliază pe așteptarea poporului, care fac trafic cu speranță. Deșartă.

Dintr-un motiv care îmi scapă -și nu pot fi suspectat de falsă modestie – se pare că ce spun eu pe-aici produce vâlvă, adică acel prim element care poate orienta oamenii deschiși la minte, capabili să facă diferența între logic și ilogic, adevăr sau minciună.

În consecință vă anunț că am de gând să demolez aici câteva false percepții și să demontez false profeții ale unor ”soluții” păguboase. Mă aștept la reacții virulente, epitete… colorate dar, ce mă interesează este ca în final să văd puse pe masă soluții reale la probleme existente.

E treaba voastră ce credeți și pe cine credeți, eu plec de la premisa foarte justă a lui Pierre-Henri Tavoillot care ne spune că bunăstarea depinde de calitatea celor care conduc, dar și de capacitatea poporului de a se lăsa condus: „în democrație arta de a guverna este mai ales arta de a fi guvernat”.