Studiu Deloitte: Primul an de raportare de sustenabilitate conform legislației europene în vigoare a fost o provocare pentru companii

Primul an de raportare conform Directivei privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate (CSRD) a reprezentat o provocare semnificativă pentru majoritatea companiilor din Europa Centrală. Complexitatea informațiilor financiare legate de factorii environment, social și governance (ESG) a făcut ca multe entități să le poată prezenta doar parțial, potrivit studiului Deloitte „Connecting the dots: ESG and Finance. Auditor’s Perspective on the European Sustainability Reporting Standards (ESRS) Reports in Central Europe”.

Raportarea ESG conform CSRD, o provocare majoră pentru companiile din Europa Centrală

Cercetarea a fost realizată în rândul companiilor raportoare din nouă țări, inclusiv România, și a oferit o analiză comparativă (benchmarking) asupra unor companii mari și entități de interes public din 11 sectoare economice. Studiul relevă că majoritatea companiilor nu au integrat datele de sustenabilitate cu informațiile financiare și au capacități limitate de a calcula sau estima datele financiare corelate cu indicatorii ESG în rapoartele lor.

Studiul Deloitte evidențiază în mod clar dificultățile companiilor din Europa Centrală în raportarea cheltuielilor de capital (CapEx) și a cheltuielilor operaționale (OpEx) necesare pentru implementarea măsurilor legate de ESG. Analiza arată că doar 42% dintre rapoartele analizate furnizează date cantitative privind CapEx/OpEx, 14% includ informații despre forța de muncă, iar 13% oferă date referitoare la utilizarea resurselor și economia circulară.

„Raportarea de sustenabilitate presupune extragerea unor concluzii din datele și acțiunile legate de tematica ESG și transformarea lor în informații valoroase pentru organizație. De fapt, entitățile care raportează conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) au o oportunitate reală de a conecta raportarea de sustenabilitate cu cea financiară, deoarece standardele de raportare financiară solicită tot mai mult informații legate de tematica schimbărilor climatice. Această conexiune contribuie la îmbunătățirea managementului riscurilor și la stabilitatea financiară pe termen lung a companiilor și permite, de asemenea, organizațiilor să abordeze strategic problematica ESG,” a declarat Corina Dimitriu, Partener, Audit și Servicii Conexe, Deloitte România.

Remunerarea managementului pe baza indicatorilor ESG, în creștere în Europa Centrală și România

Deși încă nu este o practică larg răspândită în Europa Centrală, studiul Deloitte arată că aproape jumătate dintre companiile analizate (44%) au inclus în pachetul de remunerare al echipelor de management stimulente legate de sustenabilitate, bazate pe indicatori de performanță din toate cele trei domenii ESG: mediu, social și guvernanță.

În domeniul mediului, cei mai frecvent utilizați indicatori de performanță sunt decarbonizarea și eficiența energetică. În zona socială, accentul se pune pe diversitate, echitate și incluziune, iar în guvernanță, indicatorii cei mai des întâlniți vizează managementul riscurilor ESG.

Dintre sectoarele economice analizate, serviciile financiare se remarcă prin faptul că 64% dintre companii leagă remunerarea managerilor de indicatori ESG. În România, 53% dintre companiile analizate au implementat politici de remunerare bazate pe performanța ESG, depășind astfel media regională.

„În pofida provocărilor întâmpinate, primul an de raportare conform cerințelor legislației UE a scos în evidență capacitatea companiilor de a se adapta. Raportarea de sustenabilitate este o cerință pe termen lung care necesită definirea unor procese noi sau rafinarea celor existente, motiv pentru care un exercițiu de benchmarking este extrem de valoros în această etapă. Studiul oferă o perspectivă aprofundată, permițând entităților care au raportat în primul an să reflecteze asupra eficacității procesului lor de raportare și oferă entităților raportoare din valul doi informații prețioase pentru efortul lor de pregătire”, a declarat Oana Ionică, Director, Audit și Servicii Conexe, Deloitte România.

Raportarea ESG conform ESRS: forța de muncă și schimbările climatice, cele mai frecvent abordate

Dintre cele 12 subiecte strategice pentru care Directiva privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate (CSRD) solicită raportare conform Standardelor Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS), entitățile raportoare din toate industriile au abordat cel mai frecvent forța de muncă (99%) și schimbările climatice (98%). La polul opus, biodiversitatea și ecosistemele (34%) și comunitățile afectate (41%) au fost incluse de cel mai mic număr de entități analizate de studiul Deloitte.

Standardele ESRS nu impun o abordare specifică fiecărui sector, astfel că fiecare entitate trebuie să decidă ce informații relevante să includă în rapoartele sale. Analiza Deloitte arată că rapoartele de sustenabilitate au conținut informații specifice anumitor entități în zece din cele 11 sectoare economice, în special în servicii financiare (64% dintre rapoarte) și tehnologie și comunicații (57%).

Printre informațiile specifice cel mai frecvent raportate se numără securitatea cibernetică, întâlnită în sectoarele servicii financiare, tehnologie și comunicații, sănătate, transporturi și industria extractivă și de procesare a mineralelor, urmată de digitalizare.

Studiul Deloitte „Connecting the dots: ESG and Finance. Auditor’s Perspective on the European Sustainability Reporting Standards Reports in Central Europe” analizează raportările financiare impuse de ESRS efectuate de 126 de mari companii și entități de interes public raportoare active în țările din Europa Centrală care au transpus Directiva privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate în legislațiile naționale până la sfârșitul anului 2024, și anume Croația, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia. Entitățile raportoare analizate operează în sectoarele serviciilor financiare, infrastructurii, industriei extractive și a prelucrării mineralelor, industriei alimentare și a băuturilor, serviciilor, transportului, industriei prelucrătoare, tehnologiei și comunicațiilor, sănătății, bunurilor de larg consum, precum și resurselor regenerabile și energiei alternative.