Moscova conduce topul mondial al sistemelor de termoficare cu 18.000 km de conducte și 90 GWₜₕ
Profesorul universitar Cristian Păun a atras atenția asupra problemelor majore ale sistemului centralizat de termoficare din Capitală, considerând că acesta reprezintă o relicvă a comunismului și un exemplu clar de risipă de resurse. El a explicat pe Facebook că, la nivel mondial, sistemele de termoficare variază semnificativ ca dimensiune și eficiență.
Potrivit profesorului, Moscova deține cel mai mare sistem de termoficare din lume, cu aproximativ 17.000–18.000 km de conducte și o putere termică de 80–90 GWₜₕ, deservind între 12 și 15 milioane de locuitori. Beijing a înregistrat cea mai rapidă dezvoltare în ultimii ani, având 20.000–22.000 km de conducte, o putere de 60–70 GWₜₕ și deservind 18–20 milioane de persoane. În Asia de Est, Seul este considerat cel mai modern, cu 10.000–12.000 km de conducte și o putere termică de 35–40 GWₜₕ, iar Shanghai are 8.000–10.000 km de conducte și 30–35 GWₜₕ.
În Europa, Sankt Petersburg dispune de 7.500–8.500 km de conducte și o putere termică de 30–35 GWₜₕ, în timp ce Varșovia, cel mai mare sistem din Uniunea Europeană, are 1.800–2.000 km de conducte și 9–10 GWₜₕ. Copenhaga, cunoscută pentru eficiența energetică, deține 1.300–1.500 km de conducte și 7–8 GWₜₕ, iar Helsinki, cu un sistem „verde”, are 1.200–1.400 km și 6–7 GWₜₕ. Stockholm se remarcă prin emisii foarte reduse, cu 1.100–1.300 km de conducte și o putere de 6–7 GWₜₕ.
Bucureștiul ocupă locul 15–20 în lume cu 1.000 km de conducte și 5 GWₜₕ, dar sistemul rămâne costisitor și ineficient
În comparație, Bucureștiul dispune de aproximativ 950–1.000 km de conducte și o putere termică de 4–5 GWₜₕ, deservind circa 1,0–1,1 milioane de locuitori. Profesorul Păun a subliniat că Capitala ocupă locul 15–20 în lume și locul 5–6 în Uniunea Europeană, fiind al doilea sistem ca mărime din Europa Centrală și de Est. El a adăugat că, după căderea comunismului, în România mai există sisteme centralizate în Timișoara, Iași, Oradea și Constanța, în timp ce orașe precum Arad, Suceava, Botoșani sau Râmnicu Vâlcea mai au sisteme locale, dar nu extinse.
Profesorul a arătat că sistemele centralizate sunt costisitoare și dificil de întreținut. El a explicat că, într-un bloc din București, conductele vechi, colmatate și de aproape 40 de ani trebuie înlocuite, ceea ce implică costuri mari și disconfort pentru locatari. În plus, punctele termice și rețeaua urbană generează poluare, probleme de trafic și stres suplimentar.
Cristian Păun propune trecerea la încălzirea electrică individuală pentru modernizarea și eficientizarea termoficării în Capitală
Ca soluție, Păun a propus trecerea la încălzirea individuală electrică, mai ieftină și mai eficientă. El a explicat că o astfel de tranziție ar necesita reproiectarea rețelei electrice a orașului și crearea unei surse de energie în bandă ieftină, inițial pe gaz și pe termen lung prin reactoare nucleare, ceea ce ar permite și răcirea locuințelor pe timp de vară. Profesorul a criticat lipsa discuțiilor serioase pe acest subiect în Capitală, considerând că menținerea sistemului centralizat înseamnă irosirea banilor și blocarea modernizării orașului.
El a concluzionat că reforma termoficării în București nu ar trebui să treacă prin creșterea taxelor locale sau subvenționarea gigacaloriei, ci prin soluții eficiente, individuale și moderne, adaptate standardelor unui oraș contemporan.
„Concluziile sunt foarte clare:
– Sistemele centralizate de termoficare sunt o relicvă a comunismului, a colectivismului;
– Aceste sisteme sunt un exemplu clar de faliment sau un exemplu clar de ineficiență și risipă de resurse;
– Aceste sisteme ar trebui abandonate, chiar dacă prin unele țări din Vest se discută tot mai aprig introducerea unor astfel de sisteme în orașele mari ale lumii (la fel ca toată politica verde a Vestului).Soluția este una INDIVIDUALĂ, nu una COLECTIVĂ sau CENTRALIZATĂ.
Soluția cea mai ieftină și mai eficientă este ELECTRICĂ, nu pe GAZ sau pe APĂ ÎNCĂLZITĂ sau ABUR (ca în New York). Noi, acum, în bloc trebuei să înlocuim toate conductele de căldură de la parter la ultimul etaj cu niște costuri enorme. Toate sunt colmatate, au o vechime de aproape 40 de ani. La fel și pentru apa caldă. În total, la noi, ar fi cam 6 coloane tur-retur plus 2 coloane tur apă caldă (cele două băi).
Stres, mizerie, bani. Asta doar la bloc. Evident că la asta se adaugă punctele termice, conductele prin oraș mai mari sau mai mici. Alt stres, altă poluare, alte probleme în trafic.
Electric ar fi mult mai simplu. Ca să faci asta ar trebui o reproiectare a întregii rețele electrice în București. Ar trebui creată o sursă de energie în bandă ieftină pentru orașele mari ale României (pe gaz într-o primă fază, că tot îl avem în Marea Neagră, ca tranziție către 1-2 reactoare nucleare care să facă asta la un preț infim al energiei).În plus. rețeaua electrică va putea fi folosită și pentru răcire vara, ceea ce astăzi nu face sistemul de termoficare centralizat din București. Cu aceeași rețea, răcim și încălzim locuințele noastre.
Eu nu înțeleg de ce nu se discută această chestiune serios la nivel de capitală. De ce resuscităm o relicvă comunistă, îngropăm bani într-un sistem care nu poate fi nici eficient și nici la standardul unui oraș modern.
Asta înseamnă reformă, asta înseamnă modernizarea României. Nu taxe locale mai mari, nu subvenționarea gigacaloriei…”, este mesajul profesorului universitar.
