Solstițiul de iarnă 2025. Începe iarna astronomică. Este cea mai lungă noapte din an

Solstițiul de iarnă din emisfera nordică are loc pe 21 decembrie și semnifică debutul iernii astronomice. Aceasta este ziua cu cea mai redusă durată a luminii naturale din întregul an, când numărul orelor de lumină este minim, iar noaptea atinge cea mai mare durată. În București, ziua va avea aproximativ 8 ore și 50 de minute de lumină, în timp ce noaptea se va întinde pe 15 ore și 10 minute.

Ce sunt solstițiile și echinocțiile și de ce determină anotimpurile pe Pământ

Solstițiile, momentele în care ziua atinge durata minimă sau maximă din an, precum și echinocțiile, când durata zilei este egală cu cea a nopții, sunt rezultatul mișcării Pământului în jurul Soarelui și al înclinării axei sale. Aceste fenomene astronomice se produc atunci când Soarele ajunge, din punct de vedere aparent, în poziții precise pe bolta cerească.

Axa de rotație a Pământului este înclinată cu aproximativ 23,4 grade față de planul orbitei sale, iar această înclinare este factorul-cheie care generează succesiunea anotimpurilor. Din acest motiv, pe parcursul unui an, emisferele nordică și sudică primesc cantități diferite de lumină solară, ceea ce duce la alternanța dintre perioadele de lumină și întuneric și la schimbările sezoniere.

Solstițiul de iarnă și solstițiile explicate: de ce se schimbă anotimpurile și cum influențează durata zilei

În mod tradițional, solstițiile de vară și de iarnă, alături de echinocțiile de primăvară și de toamnă, au fost reperele care marcau schimbarea anotimpurilor. În prezent, meteorologii stabilesc oficial delimitarea anotimpurilor pe baza valorilor de temperatură, însă solstițiile rămân momente-cheie din punct de vedere astronomic.

Între lunile martie și septembrie, emisfera nordică este înclinată mai mult spre Soare, ceea ce favorizează apariția primăverii și a verii. Din septembrie până în martie, înclinarea se inversează, iar emisfera nordică primește mai puțină lumină solară, ceea ce duce la instalarea toamnei și a iernii. În emisfera sudică, succesiunea anotimpurilor este opusă.

Datorită înclinării axei Pământului, traiectoria aparentă a Soarelui pe cer se modifică pe parcursul anului. Arcul descris de Soare în timpul zilei crește sau scade, în funcție de poziția polilor față de Soare. Solstițiul de iarnă marchează punctul în care Soarele ajunge cel mai jos pe cer în emisfera nordică. În acest moment, Polul Nord este orientat în direcția opusă Soarelui, ceea ce explică temperaturile mai scăzute și zilele foarte scurte. În același timp, în emisfera sudică începe vara, deoarece Polul Sud este orientat spre Soare.

Astfel, de două ori pe an, la solstiții, Pământul este înclinat la maximum față de Soare. Emisfera orientată spre astrul solar beneficiază de cea mai lungă zi, iar cealaltă de cea mai lungă noapte. În jurul datei de 21 iunie are loc solstițiul de vară în emisfera nordică și solstițiul de iarnă în emisfera sudică. În jurul datei de 21–22 decembrie, situația este inversă.

La solstițiul de iarnă, Soarele răsare și apune mult spre sud față de punctele cardinale est și vest. La latitudinea României, aproximativ 45°, Soarele ajunge la amiază la doar 21° deasupra orizontului. Drept urmare, durata zilei este minimă, de aproximativ 8 ore și 50 de minute, iar noaptea atinge valoarea maximă, de circa 15 ore și 10 minute în București. În emisfera sudică, același moment marchează debutul verii astronomice.

Solstițiile au loc simultan la nivel global, însă ora locală diferă în funcție de fusul orar

În România, solstițiul de iarnă din 2025 are loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03. Din acest moment, zilele vor începe să crească treptat până la solstițiul de vară, pe 21 iunie.

Termenul „solstițiu” provine din limba latină, din „sol” (soare) și „sistere” (a sta pe loc), sugerând ideea că, timp de câteva zile înainte și după acest moment, poziția Soarelui pe cer pare aproape neschimbată. Variațiile sunt atât de mici încât traiectoria sa pare „înghețată”.

Solstițiile și echinocțiile nu sunt fenomene exclusive Pământului. Orice planetă cu o axă de rotație înclinată le experimentează. Totuși, anotimpurile diferă considerabil de la o planetă la alta. De exemplu, Venus are o înclinare axială de doar trei grade, ceea ce face ca diferențele sezoniere să fie mult mai reduse decât pe Pământ. Marte, în schimb, are o orbită mai eliptică, ceea ce accentuează variațiile de temperatură sezonieră.

În cazul Pământului, înclinarea axei joacă un rol mult mai important decât forma aproape circulară a orbitei. De fapt, planeta noastră se află cel mai aproape de Soare la aproximativ două săptămâni după solstițiul din decembrie, adică în plină iarnă în emisfera nordică, și cel mai departe de Soare la scurt timp după solstițiul din iunie, în plină vară.