Slăbit fără dietă! Ce trebuie să schimbi în alimentația ta pentru a pierde kilogramele în plus

Slăbitul nu înseamnă neapărat să renunți la pâine, deserturi sau ieșiri în oraș. Nutriționista Bianca Teliban explică de ce poftele nu sunt întotdeauna semnul unei lipse de voință, cum influențează somnul și alcoolul foamea și ce schimbări pot ajuta la pierderea kilogramelor fără reguli stricte.

Slăbit fără dietă! Nutriționista Bianca Teliban ne explică ce trebuie schimbat în alimentație

Ideea de „slăbit fără dietă” poate părea greu de crezut pentru cei obișnuiți cu regimurile restrictive, însă nutriționista Bianca Teliban a explicat pentru caloria.ro că procesul este posibil atunci când oamenii înțeleg cum funcționează organismul și de ce anumite alegeri alimentare îi pot ajuta să își controleze mai ușor foamea și poftele.

Potrivit specialistei, „fără dietă” nu înseamnă că o persoană poate mânca orice, oricând și în orice cantitate și să slăbească în mod automat. Conceptul presupune, mai degrabă, renunțarea la reguli foarte stricte, la liste cu alimente permise și interzise și la perioade de restricție care sunt urmate, ulterior, de abandonarea regimului.

Bianca Teliban a explicat că, în practica sa, întâlnește frecvent persoane care cred că au nevoie de mai multă voință, deși problema este că nu înțeleg de ce fac anumite alegeri alimentare și cum îi ajută acestea. În opinia sa, este dificil ca o persoană să respecte ani la rând o regulă care nu are sens pentru ea, în timp ce înțelegerea motivelor din spatele unei alegeri poate face alimentația mai ușor de gestionat.

Nutriționista a dat ca exemple mesele bogate în proteină, care pot contribui la menținerea senzației de sațietate pentru mai mult timp, dar și efectele somnului insuficient asupra poftelor. Ea a arătat că, după o noapte în care o persoană doarme doar patru ore, este firesc să simtă a doua zi mai multe pofte.

De asemenea, consumul de alcool poate influența modul în care o persoană se simte și mănâncă în ziua următoare. Bianca Teliban a explicat că, după o seară în care s-a consumat mai mult alcool, poate apărea senzația de foame mai mare, iar energia poate fi mai scăzută. În aceste situații, comportamentul alimentar nu ar trebui privit automat ca o problemă de voință.

Specialista consideră că este mai important contextul în care apar poftele și alegerile alimentare decât încercarea de a atinge permanent perfecțiunea. În acest sens, ea urmărește ca persoanele cu care lucrează să înțeleagă consecințele propriilor alegeri.

Astfel, dacă o persoană observă că o masă suficient de bogată în proteină o ajută să nu mai caute dulciuri seara, alegerea alimentelor bogate în proteină nu mai este percepută ca o regulă impusă de o dietă, ci ca o decizie care îi face viața mai ușoară. Același principiu se aplică și în cazul alcoolului. Nutriționista nu recomandă eliminarea completă a acestuia, ci observarea efectelor pe care consumul îl are asupra foamei, energiei și alimentației din ziua următoare.

Ce înseamnă, de fapt, „să mănânci normal”?

Bianca Teliban a explicat și ce înseamnă, în opinia sa, mâncatul normal. Ea consideră că acesta presupune echilibru, fără existența unor alimente complet interzise, dar și fără sentimentul că persoana a pierdut controlul și mănâncă haotic.

Un stil alimentar echilibrat ar trebui să includă mese care satură, posibilitatea de a ieși în oraș fără stres și chiar consumul unei felii de tort la o aniversare. După un astfel de moment, persoana poate reveni la mesele obișnuite fără să simtă că trebuie să compenseze sau să reia procesul de slăbire de la început.

În același timp, mâncatul normal presupune și cunoașterea propriului corp. Potrivit nutriționistei, oamenii ar trebui să observe ce alimente le oferă energie, ce mese îi mențin sătui mai multe ore, ce îi face să se simtă bine și ce nu li se potrivește. Aceste alegeri nu ar trebui făcute doar pentru că sunt prevăzute într-o dietă, ci pentru că persoana a învățat să fie atentă la propriul organism.

Bianca Teliban a mai explicat că relația cu mâncarea se poate schimba atunci când oamenii încep să aibă grijă de corpul lor din respect sau iubire, nu ca formă de pedeapsă. În opinia sa, o relație sănătoasă cu mâncarea poate fi observată atunci când aceasta nu mai ocupă întreaga zi a unei persoane.

Astfel, omul nu mai petrece ore întregi întrebându-se ce are voie să mănânce, nu întâmpină dificultăți permanente atunci când își face cumpărăturile și nu mai simte că fiecare masă reprezintă un test pe care trebuie să îl treacă.

Una dintre temerile celor care vor să slăbească este că trebuie să renunțe complet la pâine, desert, alcool sau ieșirile în oraș. Nutriționista consideră că, în cele mai multe cazuri, acestea nu reprezintă problema în sine.

Problemele pot apărea atunci când o persoană își interzice luni întregi un anumit aliment, iar în momentul în care îl consumă consideră că a „stricat tot”. De aici poate apărea gândul că procesul trebuie abandonat până luni, când va putea fi reluat.

Bianca Teliban a explicat că își dorește ca persoanele cu care lucrează să ajungă în situația în care o felie de tort să rămână doar o felie de tort, fără să devină începutul unui weekend în care simt că au pierdut complet controlul.

Chiar și în situația în care, într-o zi, o persoană consumă două felii de tort în loc de una, acest lucru nu înseamnă că întregul progres a fost pierdut. Nutriționista consideră că este mai important ceea ce se întâmplă după acel moment.

Potrivit acesteia, adevărata provocare poate fi ziua următoare, când unele persoane se trezesc cu pofte și mai mari și consideră că trebuie fie să continue să mănânce haotic, fie să se pedepsească prin restricții foarte severe.

Bianca Teliban nu recomandă niciuna dintre aceste variante. Ea recomandă revenirea la mesele obișnuite, care să fie sățioase și să conțină suficientă proteină, fibre și alimente care ajută la controlul senzației de foame. În cazul în care apare nevoia de ceva dulce, există și variante echilibrate care pot face tranziția mai ușoară.

Nutriționista consideră că organismul nu are nevoie, în astfel de situații, de o pedeapsă, ci de revenirea la echilibru. În această diferență vede și distincția dintre o dietă și un stil de viață: într-un regim strict, o felie de tort poate fi percepută drept sfârșitul planului, în timp ce în viața de zi cu zi poate rămâne pur și simplu o felie de tort.

Poftele nu sunt neapărat un semn de lipsă de disciplină

Un alt obstacol în procesul de slăbire îl reprezintă poftele, pe care oamenii le pot interpreta drept un eșec sau o dovadă că nu sunt suficient de disciplinați. Bianca Teliban consideră însă că, de multe ori, poftele sunt un simptom și pot indica faptul că organismul are nevoie de atenție.

Ea a comparat această situație cu un bec roșu aprins la bordul unei mașini, care nu reprezintă problema în sine, ci semnalează că undeva există ceva care trebuie verificat.

În cazul poftelor, nutriționista a explicat că somnul insuficient, stresul și mesele prea puțin consistente pot contribui la apariția acestora. De exemplu, dacă o persoană a dormit prost, a fost stresată întreaga zi și la prânz a mâncat doar un iaurt și două rondele de orez, nu este neobișnuit să apară seara dorința de a consuma ceva dulce.

Potrivit specialistei, organismul nu încearcă să saboteze persoana, ci poate încerca să compenseze. Acest lucru nu înseamnă că orice poftă trebuie satisfăcută imediat, însă înainte ca omul să se învinovățească, ar putea să se întrebe ce încearcă să îi transmită propriul corp.

Răspunsul poate fi că nu a mâncat suficient, că a dormit prea puțin sau că a fost stresat întreaga zi. O altă explicație poate fi faptul că și-a interzis atât de mult timp un anumit aliment, încât a ajuns să se gândească permanent la el.

Bianca Teliban consideră că, de multe ori, răspunsul la o poftă nu este pur și simplu ciocolata, ci faptul că persoana a trecut printr-o zi în care nu a avut suficientă grijă de ea. Înțelegerea cauzei unei pofte poate permite o abordare bazată mai degrabă pe curiozitate decât pe vinovăție și poate face mai ușoară alegerea modului în care aceasta este gestionată.