Sfântul Dumitru, sărbătorit pe 26 octombrie. Tradiții, obiceiuri și superstiții. Ce nu este bine să faci în această zi

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc luni, 26 octombrie 2026, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Dincolo de semnificația religioasă, această zi ocupă un loc important în tradițiile românești, fiind asociată cu apropierea iernii, încheierea sezonului pastoral și o serie de obiceiuri păstrate în diferite regiuni ale țării. Potrivit credințelor populare, anumite gesturi trebuie evitate, în timp ce alte practici ar aduce sănătate, belșug și protecție pentru anul următor.

Sfântul Dumitru, cunoscut în popor și sub numele de Sâmedru, este una dintre figurile centrale ale calendarului tradițional de toamnă. Sărbătoarea de la sfârșitul lunii octombrie marchează simbolic trecerea către sezonul rece, iar în comunitățile rurale era considerată un moment important pentru gospodari și crescătorii de animale.

De ce este sărbătorit Sfântul Dumitru pe 26 octombrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit de Biserica Ortodoxă pentru credința pe care a mărturisit-o într-o perioadă în care creștinii erau supuși persecuțiilor.

Potrivit tradiției bisericești, acesta a trăit în Tesalonic, în timpul împăraților romani Dioclețian și Maximian. Provenea dintr-o familie influentă, tatăl său ocupând funcția de prefect al orașului.

După moartea acestuia, Dimitrie ar fi primit o funcție importantă în conducerea cetății. Poziția sa nu l-a determinat însă să renunțe la credința creștină, chiar dacă autoritățile imperiale susțineau cultul zeilor.

Relatările religioase arată că împăratul Maximian a aflat despre convingerile sale și despre ajutorul oferit celor săraci. Dimitrie a fost chemat în fața împăratului, unde și-a afirmat credința și a refuzat să participe la practicile religioase păgâne.

În urma acestui refuz, a fost întemnițat și ulterior ucis cu sulițele. Biserica îl pomenește în fiecare an la 26 octombrie, fiind venerat în special în Tesalonic, oraș al cărui ocrotitor este considerat, alături de Sfântul Apostol Pavel și Sfântul Grigorie Palama.

Sfântul Dumitru, momentul în care toamna lasă loc iernii

În calendarul popular românesc, Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe sunt două repere importante ale anului agrar.

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, din aprilie, este asociată cu renașterea vegetației și începutul sezonului cald. În schimb, Sfântul Dumitru simbolizează apropierea frigului și încheierea activităților specifice toamnei.

O veche credință spune că, odată cu această zi, pământul începe să-și piardă căldura, iar natura se pregătește pentru lunile de iarnă.

Pentru locuitorii satelor, 26 octombrie reprezenta și un reper în organizarea muncilor agricole, în pregătirea proviziilor și în stabilirea obligațiilor dintre proprietarii de animale și păstori.

Ce este interzis de Sfântul Dumitru, potrivit superstițiilor populare

În jurul sărbătorii s-au format numeroase credințe despre lucrurile care ar trebui evitate pentru a nu atrage ghinionul.

Una dintre cele mai neobișnuite superstiții este legată de folosirea pieptănului. În anumite zone, oamenii credeau că pieptănatul în ziua Sfântului Dumitru poate aduce necazuri și primejdii.

În Bucovina, tradiția spune că usturoiul trebuie semănat înainte de această sărbătoare. Cei care amână lucrarea până după 26 octombrie ar risca, potrivit superstiției, să aibă o recoltă slabă în anul următor.

În Oltenia, sărbătoarea este asociată cu respectarea unor obiceiuri considerate protectoare. În credința locală, nerespectarea tradițiilor ar putea atrage dificultăți asupra gospodăriei.

Aceste interdicții aparțin folclorului și nu trebuie confundate cu regulile sau obligațiile religioase stabilite de Biserică.

Focul lui Sâmedru, unul dintre cele mai vechi obiceiuri de toamnă

În unele localități din România, ajunul Sfântului Dumitru este marcat prin aprinderea unor focuri ritualice, cunoscute sub denumirea de Focul lui Sâmedru.

Obiceiul se desfășoară în seara de 25 octombrie și este legat de trecerea dintre anotimpuri. În trecut, comunitățile se adunau în jurul focurilor aprinse pe dealuri sau în spații deschise, considerând că flăcările au rolul de a îndepărta răul.

Unul dintre ritualurile păstrate în tradiția populară presupunea săritul peste foc. Se credea că persoanele care reușeau să treacă peste flăcări urmau să fie sănătoase și ferite de nenorociri.

Această practică are însă un caracter simbolic și prezintă pericole reale de accidentare, în special prin arsuri.

Focului îi era atribuită și o semnificație legată de fertilitatea pământului. După stingerea acestuia, cenușa și resturile de cărbune erau duse pe terenurile cultivate, în speranța unor recolte bogate.

Sărbătoarea era însoțită și de împărțirea unor alimente. Participanții primeau covrigi, fructe, nuci sau pâine, într-un gest de generozitate asociat cu această perioadă a anului.

Cum încercau ciobanii să afle dacă urmează o iarnă grea

Pentru comunitățile pastorale, Sfântul Dumitru nu reprezenta doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment în care oamenii încercau să anticipeze vremea din lunile următoare.

O metodă tradițională presupunea folosirea unui cojoc așezat pe pământ, în apropierea turmei. Păstorii urmăreau prima oaie care se culca pe acesta și interpretau culoarea lânii ca pe un semn despre iarna care urma.

Dacă animalul era negru, se considera că anotimpul rece va fi mai blând. Dacă era alb, credința populară anunța o iarnă cu geruri puternice.

Exista și un alt obicei, bazat pe direcția în care porneau oile în dimineața sărbătorii.

O oaie albă care se îndrepta spre sud era interpretată ca semn al unei ierni dificile. În schimb, o oaie neagră care pornea spre nord era asociată cu temperaturi mai blânde.

Astfel de practici reflectă legătura dintre viața pastorală și observarea naturii, dar nu reprezintă metode prin care poate fi stabilită evoluția reală a vremii.

Ce se dă de pomană de Sfântul Dumitru

În multe comunități, sărbătoarea este și un prilej pentru pomenirea persoanelor decedate.

Familiile pregătesc colivă și colaci, pe care îi împart în memoria celor trecuți la cele veșnice. În unele regiuni, colacii sunt realizați în formă de cruce, iar alături de aceștia se oferă și alte alimente.

Obiceiul este cunoscut în anumite zone drept pomana de Sâmedru și face parte din tradițiile religioase și comunitare ale toamnei.

În cultura populară, această perioadă era legată și de încheierea înțelegerilor dintre proprietarii turmelor și ciobanii angajați pentru pășunat.

Contractele stabilite în jurul sărbătorii Sfântului Gheorghe ajungeau la termen de Sfântul Dumitru, când se făceau socotelile pentru sezonul încheiat.

Această practică a dat naștere zicalei „La Sân-Gheorghe se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”, o referire la eventualele neînțelegeri dintre cei care trebuiau să-și încheie obligațiile.

De ce se spune că varza trebuie pusă la murat după Sfântul Dumitru

Pe lângă practicile religioase și obiceiurile pastorale, data de 26 octombrie este asociată și cu pregătirile gospodărești pentru iarnă.

O tradiție cunoscută spune că varza ar trebui pusă la murat după Sfântul Dumitru, deoarece astfel se va păstra în condiții bune pe tot parcursul sezonului rece.

În realitate, reușita procesului de murare depinde de factori precum temperatura, concentrația saramurii și condițiile de păstrare, nu de o anumită zi din calendar.

Totuși, obiceiul arată cât de importantă era această perioadă pentru aprovizionarea gospodăriilor, într-o vreme în care conservarea alimentelor avea un rol esențial.

Pe 27 octombrie este sărbătorit Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului

Sărbătorile religioase continuă marți, 27 octombrie, când Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov.

Acesta nu trebuie confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, sărbătorit cu o zi înainte.

Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea, pe teritoriul Bulgariei de astăzi, potrivit tradiției bisericești. A ales o viață dedicată rugăciunii și s-a retras într-o peșteră, departe de viața obișnuită a comunității.

Tradiția relatează că, înainte de moarte, s-ar fi așezat între două lespezi de piatră, locul devenind ulterior asociat cu descoperirea moaștelor sale.

În anul 1774, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse la București și depuse în actuala Catedrală Patriarhală.

Considerat ocrotitorul spiritual al Capitalei, sfântul este cinstit anual prin slujbe religioase și pelerinaje la care participă credincioși din București și din alte regiuni ale țării.