Secretul lui Ion Iliescu din perioada comunistă. Însuși Ceaușescu a știut ce se întâmplă: Tovarăș bun, însă are riscuri

Istoricul Lavinia Betea reconstruiește parcursul politic al fostului președinte Ion Iliescu, de la apropiat al familiei Ceaușescu la marginalizare în regimul comunist, dezvăluind tensiunile din Comitetul Central și începutul distanțării liderilor față de el.

De la protejat la marginalizat: Cum a început declinul lui Ion Iliescu în PCR?

Istoricul Lavinia Betea a reconstruit traseul politic al primului președinte post-comunist, de la statutul de apropiat al familiei Ceaușescu până la marginalizarea în cadrul regimului comunist. Potrivit istoricului, un episod semnificativ al parcursului lui Iliescu oferă indicii despre distanțarea treptată a liderilor comuniști față de acesta și despre începutul marginalizării sale.

Deși Iliescu se afla timp de 28 de ani la vârful puterii comuniste, steaua sa a început să pălească în cadrul unei importante ședințe a Comitetului Central al PCR, când a fost criticat cu severitate.

Betea a explicat totul în contextul unei vizite în Asia, efectuate între 1 și 24 iulie, la care Iliescu a participat. Anterior, în februarie, când fusese propus pentru funcția de secretar al Comitetului Central, nu toate vocile au fost favorabile promovării sale.

În ședință, Constantin Drăgan, președintele sindicatelor, a atras atenția că Iliescu nu muncise direct în fabrică și că, pentru a se conforma spiritului muncitoresc al partidului, acesta ar trebui să dea dovadă de mai multă modestie și atenție în abordarea problemelor muncitorești.

Istoricul a subliniat că, la acel moment delicat, chiar Nicolae Ceaușescu și-a exprimat nemulțumirea față de fostul său protejat, menționând că Iliescu era un tovarăș bun, dar că avea anumite riscuri și trebuia să studieze mai bine problemele muncitorești și să se implice mai mult în acest domeniu, mai ales că Iliescu deținea funcția de secretar cu propaganda.

La scurt timp după această ședință, Iliescu și-a complicat situația prin criticile aduse lui Ceaușescu în cadrul unei vizite importante alături de alți lideri comuniști, precum Ion Gheorghe Maurer și Manea Mănescu, arată documentele istorice.

„Aș vrea să vă spun câte ceva despre acea vizită în Asia roșie a lui Ceaușescu, în care a fost și Iliescu. Puțin mai în spate, vizita aceea a avut loc din 1 până în 24 iulie. (…) În februarie, când Iliescu este propus pentru funcția de secretar al CC-ului (Comitetul Central al Partidului Comunist Român), să știți că nu s-a tăcut. Vine un anume Constantin Drăgan, care e președintele sindicatelor și spune în ședință, vă citez:

”Tovarășul Iliescu a trecut succesiv prin niște munci de conducere. Nu a muncit în fabrică și spiritul acesta muncitoresc din întreprindere face mult. Trebuie să țină cont de modestie și de felul de a pune problema. Să nu uităm că partidul era considerat al muncitorilor, nu al intelectualilor.”

Și spune și Ceaușescu: ”De Iliescu, eu nu vreau să spun nimic, este un tovarăș bun, îl cunoașteți cu toții. Are însă și el riscuri care s-au manifestat, de fapt și el trebuie să studieze mai bine problemele muncitorești, să meargă mai mult și să cunoască mai bine aceste probleme. Totuși este secretar cu propaganda.””, a explicat Betea într-un nou episod al „Ion Iliescu – Istoria neștiută”, un proiect Gândul și Descoperă.

Iliescu, ascensiune și strategie în epoca Dej: Cum a fost pregătit pentru vârful Partidului Comunist?

Pe finalul epocii lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Ion Iliescu a ajuns într-o poziție importantă, apropiată de conducerea Partidului Comunist Român, într-un context în care Ceaușescu începea să-și consolideze influența în partid, devenind un lider în ascensiune, a explicat Lavinia Betea.

Potrivit acesteia, Iliescu a arătat de la început un interes clar pentru o carieră politică de succes și s-a implicat activ în controlul și supravegherea oricărei activități considerate contrare politicii de propagandă a partidului. Orice manifestare neaprobată era considerată abatere, iar cei care participau sau o inițiau erau tratați ca delicvenți. După invadarea Ungariei de către trupele sovietice din 1956, Iliescu a fost implicat în unificarea universităților din Cluj, ceea ce i-a consolidat poziția în partid.

În 1960, Iliescu a fost cooptat la secția de propagandă a Comitetului Central al PCR, la propunerea lui Ceaușescu, care era secretar cu organizatoricul. Deși Dej nu îl dorea inițial în această funcție, a semnat propunerea, deschizându-i lui Iliescu drumul către ascensiunea ulterioară, a subliniat istoricul.

Doar doi ani mai târziu, în 1967, Iliescu a fost numit lider al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), funcție anterior ocupată de Ceaușescu, care, prin tradiție, transforma titularul într-un „potențial succesor” la vârful partidului. Aceasta poziție a crescut vizibilitatea și prestigiul lui Iliescu, făcându-l un candidat natural pentru funcțiile de top.

Lavinia Betea a explicat că înlocuirea lui Virgil Trofin, care fusese considerat o amenințare ca „al doilea om în partid”, face parte din strategia mai largă a lui Ceaușescu de a controla piramida puterii. Sub pretextul unui „schimb de generații”, liderul comunist promova oameni noi, trecea pe linie moartă personaje nepotrivite și pregătea înlocuitori, adesea adjuncți, pentru a ocupa funcțiile respective.

În acest context, Ceaușescu a promovat o serie de pioni din generația sa, care ocupau roluri importante în secțiile Comitetului Central, considerate dubluri ale principalelor ministere, iar Iliescu a fost unul dintre acești oameni, beneficiind de oportunitatea de a-și consolida poziția în partid și de a fi pregătit pentru funcții de vârf, a concluzionat istoricul.

„Orice manifestare care nu există în programul de manifestări aprobat de secția de propagandă a partidului este considerată o deviere, o abatere, iar oamenii care o inițiază sau participă la ea sunt considerați niște delicvenți. El a intrat în forță (n.red. la șefia propagandei). Se mai întâmplă un lucru notabil după evenimentele din 1956 (n.red. an în care Ungaria este invadată de trupele sovietice), se unesc universitățile de la Cluj, universitatea maghiară Bolyai cu universitatea română Babeș. Iliescu este și el acolo.

În 1960, ceea ce înseamnă că s-a comportat notabil în misiunile de până acum, este cooptat la secția de propagandă a Comitetului Central a Partidului Comunist Român. A fost propunerea lui Ceaușescu cu certitudine, el era secretarul cu organizatoricul. Era suficient să se știe că e agreat de Ceaușescu. Exista dorința de a fi pe placul superiorului. Nu l-a vrut Dej (n.red. în acea funcție cheie), dar l-a semnat. În 65 moare Dej. Este o funcție formidabilă, pe care o îndeplinise și Ceaușescu. Îi făcea pe ceilalți, dar mai ales pe el însuși, să fie priviți drept posibili succesori la prima funcție din partid.

Piramida de putere…aveau loc niște mișcări despre care cei din preajma lui Ceaușescu vor spune că veneau din pasiunea lui pentru a face rotirea cadrelor, cum i se va spune mai târziu. Întâi trecea un personaj pe linie moartă și după aceea îl înlătura definitiv. Ca să înlocuiască locul aceluia pe care îl trecea pe linie moartă, pregătea un altul într-o funcție de adjunct, ca să-i ia locul.

Deci avem generația lui Gheorghiu-Dej, prima generație în care era și Ceaușescu, dar mai tânăr. Venit la conducere, împinge acești pioni, oameni pe care el îi formase, îi promovase în secțiile Comitetului Central, care erau niște secții care dublau de fapt principalele ministere. Și Ion Iliescu este unul dintre aceștia”, a conchis istoricul, potrivit sursei citate anterior.