Se clatină viitorul Dacia în România? Declarația șefului companiei ridică mari semne de întrebare

Viitorul uzinei Dacia de la Mioveni depinde de capacitatea României de a îmbunătăți competitivitatea industriei auto, pe fondul costurilor ridicate de producție și al infrastructurii de transport insuficient dezvoltate.

Viitorul Dacia se decide și prin costuri. Ce riscă fabrica de la Mioveni

Mihai Bordeanu, șeful Dacia în România, a vorbit despre situația fabricii din Argeș în care a comparat condițiile de producție din România cu cele din Maroc. Dacia rămâne una dintre mărcile importante ale grupului Renault, iar modelele sale se numără printre cele mai comercializate din segmentele lor pe piața europeană. Sandero ocupă chiar prima poziție în clasamentul european al vânzărilor de automobile, potrivit informațiilor prezentate în articolul original.

În contrast cu rezultatele comerciale ale mărcii, uzina de la Mioveni se confruntă cu incertitudini privind viitorul său industrial. Numărul modelelor asamblate în România a scăzut, în timp ce o parte tot mai mare a producției Dacia este realizată în alte țări, inclusiv în Turcia și Maroc.

Mihai Bordeanu: viitorul fabricii de la Mioveni depinde de competitivitate

Mihai Bordeanu a explicat că uzina din Argeș are o capacitate industrială importantă și poate produce până la 300.000 de automobile anual. Cu toate acestea, menținerea și dezvoltarea activității depind de condițiile economice și de sprijinul acordat industriei auto.

„Uzina este foarte importantă în grupul Renault, este o uzină care poate să facă 300.000 de mașini pe an și le-a și făcut. Viitorul este în mâinile noastre. Orice e posibil, absolut orice. Suntem între zero – adică nu facem nimic, ci doar ascultăm, cum este astăzi – și între un ajutor incredibil pentru industria auto – cum s-a întâmplat în Maroc”, a explicat Mihai Bordeanu.

Printre principalele dificultăți ale fabricii din România se numără costurile cu forța de muncă, prețurile ridicate la electricitate și gaze, precum și infrastructura rutieră care nu oferă aceleași avantaje logistice ca în alte țări în care grupul Renault are unități de producție.

Aceste elemente influențează costul final de fabricație și poziția uzinei în raport cu celelalte unități industriale ale grupului. Pentru Dacia, marcă orientată către automobile accesibile ca preț, menținerea unor costuri competitive reprezintă un factor important în strategia de producție.

Pe măsură ce diferențele de cost devin mai relevante, alegerea locului în care sunt asamblate automobilele capătă o importanță tot mai mare. În prezent, Turcia și Maroc găzduiesc o parte semnificativă a producției Dacia, în timp ce rolul uzinei de la Mioveni în asamblarea modelelor mărcii s-a redus.

De ce uzinele Dacia din Maroc au un avantaj

Marocul a devenit unul dintre principalele centre de producție pentru Dacia, având două fabrici, la Tanger și Casablanca. Potrivit informațiilor prezentate în materialul original, cele două uzine au produs împreună aproape 400.000 de automobile anul trecut.

Modelele Sandero, Jogger și Logan sunt asamblate în fabricile marocane, iar condițiile de producție și infrastructura oferă avantaje importante din perspectiva costurilor și a transportului către piețele de desfacere.

Mihai Bordeanu a subliniat diferențele dintre sprijinul acordat industriei auto în Maroc și situația din România, evidențiind investițiile în infrastructură și costurile mai reduse ale energiei.

„Uzina din Maroc a beneficiat de un sprijin uriaș, enorm, incomensurabil, din partea conducerii statului marocan. Nu ne putem compara. Infrastructură dezvoltată super rapid, de la poarta fabricii până pe vapor, totul este autostradă, sistem de încărcare și așa mai departe, energie – sunt sub jumătate din prețul României. Convingerea mea e că noi în România ne putem așeza la o masă și să facem în așa fel încât industria auto să aibă ce merită și ce probabil îi va defini viitor în următorii 10 ani. Nu o construim pentru azi, pentru mâine, o construim și pentru viitor”, a mai declarat Bordeanu.

Comparația făcută de reprezentantul Dacia scoate în evidență importanța infrastructurii logistice și a costurilor energetice pentru activitatea unei uzine auto. Accesul rapid la transportul maritim, rețelele de autostrăzi și prețurile mai mici la energie pot influența deciziile privind distribuirea producției între diferitele fabrici ale unui grup internațional.

În cazul României, îmbunătățirea acestor condiții ar putea contribui la creșterea atractivității investițiilor industriale și la consolidarea poziției uzinei de la Mioveni în rețeaua de producție a grupului Renault.

Ce s-ar putea întâmpla cu uzina Dacia din România

În lipsa unor măsuri care să reducă diferențele de competitivitate, Renault ar putea decide să transfere integral producția de automobile Dacia în alte țări. Un asemenea scenariu nu ar însemna automat închiderea uzinei de la Mioveni, care ar putea fi utilizată pentru fabricarea componentelor și a subansamblurilor destinate grupului.

O eventuală schimbare a rolului fabricii ar depinde de deciziile industriale ale companiei și de evoluția condițiilor economice din România. În acest moment, viitorul uzinei rămâne legat de posibilitatea reducerii costurilor și de îmbunătățirea infrastructurii necesare desfășurării activității.

Bordeanu consideră că România are în continuare posibilitatea de a crea condiții mai bune pentru industria auto, prin investiții și măsuri care să țină cont de nevoile producătorilor. Acesta a indicat că discuțiile despre viitorul sectorului ar trebui să vizeze nu doar cerințele imediate ale companiilor, ci și evoluția industriei în următorul deceniu.

Chiar dacă relocarea producției reprezintă un scenariu posibil, șeful Dacia în România și-a exprimat speranța că măsurile adoptate în anii următori vor contribui la îmbunătățirea competitivității uzinei de la Mioveni și la reducerea diferențelor de cost față de celelalte fabrici ale grupului Renault. „Nimic nu este pierdut, șansele sunt acolo și eu cred că o să putem face lucrul acesta”, a declarat Mihai Bordeanu, potrivit promotor.ro.