Ce se întâmplă, de fapt, cu Dacia. Decizia care poate schimba viitorul uzinei de la Mioveni

Zvonul că Dacia ar putea pleca din România readuce în atenție viitorul uzinei de la Mioveni și al miilor de locuri de muncă dependente de industria auto. Nu există, în prezent, un anunț oficial privind închiderea uzinei, însă discuțiile despre costurile de producție, competitivitate și viitoarea alocare a modelelor ridică semne de întrebare. Miza reală nu este o plecare imediată, ci deciziile care ar putea fi luate în următorii ani și impactul lor asupra producției Dacia din România.

Viitorul Dacia la Mioveni, sub semnul întrebării. Ce se poate decide în următorii ani

În negocierile cu autoritățile, una dintre cele mai puternice forme de presiune este posibilitatea reducerii investițiilor sau chiar a relocării activităților. O astfel de strategie nu este specifică unei singure companii și poate fi întâlnită în relația dintre numeroși investitori și statele în care aceștia operează.

„Declarațiile reprezentanților Dacia–Renault trebuie privite și din această perspectivă. Ele nu reprezintă automat o decizie de retragere, dar nici nu pot fi ignorate. Greșeala statului ar fi fie să intre în panică și să ofere orice i se solicită, fie să considere că Dacia nu poate pleca niciodată. Răspunsul corect este o analiză proprie, independentă și pragmatică: cât este presiune mediatică, cât este nemulțumire economică reală, cât de posibilă este relocarea și care ar fi consecințele pentru România”, se arată în analiza publicată de asociatiaenergiainteligenta.ro.

Riscurile pentru Mioveni și viitoarea producție

Asociația Energia Inteligentă a analizat această perspectivă în studiul „PLEACĂ DACIA DIN ROMÂNIA? Impactul asupra României și românilor”. Evaluarea indică faptul că Dacia nu se află în situația de a închide în perioada imediat următoare uzina de la Mioveni.

Riscul identificat este unul gradual. România ar putea pierde anumite volume de producție, unele versiuni de modele și, mai ales, posibilitatea ca viitoarea generație Duster să fie alocată uzinei de la Mioveni.

În prezent, nu există un anunț oficial privind închiderea uzinei. Actuala generație Duster a intrat în producție la sfârșitul anului 2023, iar Bigster este produs exclusiv la Mioveni începând din 2025.

Investițiile existente, echipamentele instalate, rețeaua de furnizori locali și rezultatele comerciale ale modelelor produse aici fac puțin probabilă o retragere imediată a companiei, mai arată sursa menționată.

Cum poate începe o retragere graduală

În acest context, afirmația „Dacia pleacă din România” poate funcționa, pe termen scurt, ca instrument de negociere. Asta nu înseamnă însă că riscul industrial este inexistent.

O companie auto nu trebuie să își anunțe brusc retragerea pentru ca procesul să înceapă. Reducerea unui schimb de producție, diminuarea comenzilor către furnizori, transferarea anumitor versiuni într-o altă uzină sau reducerea investițiilor pot reprezenta primele semnale.

Același lucru este valabil pentru mutarea unor activități de inginerie sau pentru transferarea unor proiecte către alte centre. Un moment decisiv poate fi însă nealocarea modelului care ar trebui să înlocuiască actuala generație Duster.

De aceea, principala întrebare pentru România nu este dacă Dacia va pleca imediat, ci dacă următorul Duster, viitoarele platforme și noile tehnologii vor continua să fie produse la Mioveni.

Scenariile analizate pentru Dacia

Analiza AEI atribuie o probabilitate de aproximativ 55% scenariului în care actuala generație rămâne în producție, iar succesorul este fabricat cel puțin parțial în România.

Un scenariu negativ, care presupune împărțirea producției sau mutarea succesorului, este evaluat la aproximativ 35%. Pentru o retragere accelerată până în 2028–2029 este indicată o probabilitate de circa 10%.

Aceste procente nu reprezintă prognoze oficiale ale Renault, ci evaluări orientative ale riscului realizate în analiza citată.

Problemele invocate în discuțiile despre competitivitatea uzinei de la Mioveni au însă o bază economică. Costurile cu forța de muncă au crescut, energia este mai scumpă, fiscalitatea este percepută ca fiind schimbătoare, iar infrastructura rămâne incompletă.

La acestea se adaugă riscul economic și financiar asociat poziției României pe piețele internaționale. Țara se află la ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor, ceea ce poate influența costurile de finanțare și încrederea investitorilor.

Mioveni comparativ cu Bursa

O comparație realizată în analiză între uzina de la Mioveni și cea Renault de la Bursa, din Turcia, indică un dezavantaj brut estimat pentru România de aproximativ 318–378 de euro pentru fiecare automobil.

Diferența provine în principal din costurile asociate muncii și electricității. Gazele și motorina au o contribuție mult mai redusă la acest ecart.

Pentru un automobil destinat pieței germane, avantajul geografic al României și apropierea de piața europeană reduc diferența netă estimată la aproximativ 200–250 de euro pe vehicul.

Valorile reprezintă estimări standardizate și nu reflectă costuri confidențiale ale Renault. Ele indică existența unei probleme de competitivitate, dar nu sunt, luate separat, suficiente pentru a explica o eventuală decizie de retragere.

Avantajele pe care România le păstrează

Mioveni beneficiază în continuare de mai multe avantaje industriale. România face parte din piața unică europeană, iar uzina este mai aproape de clienții europeni decât alternativa din Turcia.

La acestea se adaugă o rețea matură de furnizori, personal calificat, niveluri de productivitate, capacități de inginerie și investiții industriale deja realizate și parțial amortizate.

Prin urmare, problemele semnalate de reprezentanții Dacia nu sunt lipsite de fundament economic, însă acestea sunt folosite și ca argumente în negocierile companiei cu autoritățile.

Pentru Guvern, evaluarea acestor probleme presupune verificarea separată a fiecărei afirmații și a impactului său asupra competitivității, fără ca deciziile să fie luate exclusiv pe baza declarațiilor publice.

Perioada 2027–2029, importantă pentru Mioveni

Potrivit analizei, intervalul 2027–2029 este unul critic. În această perioadă pot fi stabilite deciziile referitoare la viitoarea platformă, furnizorii și uzina care va produce succesorul actualului Duster.

O eventuală închidere fizică a uzinei ar putea avea loc abia în 2030–2031, însă decizia industrială ar putea fi luată cu doi sau trei ani înainte.

Printre semnalele care ar trebui urmărite se numără reducerea investițiilor la Mioveni, diminuarea volumelor și eliminarea unor schimburi de producție.

Transferarea matrițelor sau a unor versiuni către Bursa, nominalizarea furnizorilor turci pentru viitoarea generație, reducerea activităților de cercetare și inginerie din România și lipsa unui nou model după Bigster sunt alte indicii menționate în analiză.

Un alt semnal ar fi orientarea investițiilor în electrificare exclusiv către alte uzine. Acumularea mai multor astfel de evoluții ar indica o schimbare de strategie, dincolo de simpla presiune exercitată în negocieri.

Impactul economic asupra României

În scenariul unei retrageri complete, România ar putea pierde anual aproximativ 5–5,5 miliarde de euro din exporturile brute. Balanța comercială s-ar putea deteriora cu aproximativ 2,5–3,5 miliarde de euro.

Pierderea anuală de valoare adăugată și PIB, directă și indirectă, este estimată între 2,5 și 4 miliarde de euro. În același timp, între 55.000 și 90.000 de locuri de muncă ar deveni vulnerabile. Estimarea include angajații uzinei, personalul furnizorilor, transportatorii și angajații serviciilor care depind de activitatea industriei auto.

O retragere până în 2029 ar produce un șoc într-un interval scurt. Furnizorii ar avea mai puțin timp pentru diversificarea activității, iar mii de salariați ar putea ajunge simultan pe piața muncii.

Pentru județul Argeș, efectele ar putea fi semnificative, inclusiv prin reducerea activității economice regionale. Pentru intervalul 2029–2035, pierderea cumulată de PIB este estimată la 17–28 de miliarde de euro.

Efectele unei retrageri asupra comunității

O eventuală retragere în 2031 nu ar elimina efectele economice, însă ar oferi României doi ani suplimentari pentru atragerea altor investiții, recalificarea angajaților și reconversia furnizorilor. Valoarea acestui timp depinde de măsurile luate înainte de anunțarea unei eventuale închideri.

Pentru o familie din Mioveni în care unul dintre membri lucrează la Dacia sau la un furnizor, pierderea locului de muncă ar putea însemna dispariția principalului venit, estimat la 70.000–100.000 de lei anual.

Efectele s-ar putea extinde la plata ratelor și facturilor, reducerea consumului și, eventual, necesitatea mutării din localitate pentru găsirea unui nou loc de muncă.

Investiții și diversificarea industriei

Păstrarea centrului de inginerie în România este indicată ca un alt obiectiv, alături de dezvoltarea producției de baterii, componente hibride și electronică de putere.

Analiza recomandă și reducerea dependenței excesive a furnizorilor de activitatea Dacia, astfel încât aceștia să își poată diversifica portofoliile și să fie mai puțin vulnerabili în cazul unei modificări a producției de la Mioveni.

Pentru județul Argeș este prevăzută și pregătirea unui plan de reconversie, care să permită o reacție mai rapidă în cazul unei reduceri semnificative a activității industriale.

Potrivit AEI, Dacia nu se află în situația unei plecări imediate din România, însă compania nu este obligată să păstreze pe termen nelimitat aceleași niveluri de producție sau aceleași proiecte la Mioveni.

Presiunea exercitată în negocierile corporative se suprapune peste probleme de competitivitate care trebuie evaluate și tratate separat, prin măsuri privind energia, fiscalitatea, infrastructura, investițiile și dezvoltarea industriei auto din România.