Schimbări fiscale majore în Uniunea Europeană. Impozitul care ar putea dispărea, inclusiv în România

Comisia Europeană propune o reformă amplă a legislației fiscale, care ar putea reduce birocrația pentru companii și genera economii de aproximativ 8 miliarde de euro anual. Printre cele mai importante modificări se numără eliminarea impozitului cu reținere la sursă pentru dividende, dobânzi și redevențe între societățile din Uniunea Europeană, precum și relaxarea regulilor privind deductibilitatea dobânzilor. Daniel Grigore, Director Impozitare directă și internațională, Deloitte România, analizează impactul acestor măsuri asupra mediului de afaceri și asupra României.

Comisia Europeană propune cea mai importantă simplificare fiscală din ultimii zece ani

După o perioadă în care legislația fiscală europeană a devenit tot mai complexă, Comisia Europeană vine cu un pachet de măsuri care urmărește simplificarea normelor aplicabile companiilor din Uniunea Europeană.

Inițiativa vizează reducerea poverii administrative și fiscale pentru contribuabili și este estimată să aducă economii de aproximativ 8 miliarde de euro anual.

Potrivit analizei realizate de Daniel Grigore, Director Impozitare directă și internațională în cadrul Deloitte România, este prima inițiativă majoră de relaxare fiscală după un deceniu în care mediul de afaceri a fost nevoit să se adapteze unor reguli tot mai stricte, precum ATAD, DAC6, DAC7, impozitul minim global (Pillar 2) sau Public Country by Country Reporting.

Eliminarea impozitului cu reținere la sursă este principala măsură propusă

Una dintre cele mai importante modificări din pachetul legislativ este eliminarea impozitului cu reținere la sursă pentru dividende, dobânzi și redevențe plătite între societăți din Uniunea Europeană.

În prezent, astfel de facilități fiscale sunt condiționate de anumite praguri de participație și de perioade minime de deținere.

Noua propunere elimină aceste condiții și extinde scutirea către toate societățile plătitoare de impozit pe profit din statele membre care fac parte din același grup.

Astfel, inclusiv un investitor care deține doar 2% din capitalul unei companii dintr-un alt stat membru ar putea încasa dividende sau dobânzi fără aplicarea impozitului la sursă.

Comisia Europeană estimează că numai această modificare ar genera economii de aproximativ 5,3 miliarde de euro anual pentru contribuabili.

România s-ar număra printre statele care ar beneficia imediat

Analiza Deloitte arată că efectele pentru România ar putea fi vizibile încă din primul moment al aplicării noilor reguli.

Dobânzile plătite către entități din alte state membre ale Uniunii Europene ar putea fi scutite de impozitare la sursă, iar dividendele distribuite investitorilor europeni ar beneficia de același tratament indiferent de nivelul participației.

Totuși, specialistul Deloitte atrage atenția că eliminarea condițiilor formale nu înseamnă dispariția verificărilor fiscale.

„Există însă o consecință mai puțin discutată, care merită anticipată de pe acum: neimpozitarea la sursă nu elimină condițiile de fond ale exceptării. Calitatea de beneficiar efectiv al venitului și substanța economică a entității care îl încasează rămân pilonii pe care se sprijină întreaga arhitectură de control. Astfel, odată cu eliminarea condițiilor formale, ușor de verificat, accentul va fi pus pe analiza de substanță, care, cel puțin în România, este tratată superficial în prezent.”

Noi reguli privind deductibilitatea dobânzilor

Pachetul „Omnibus” conține și modificări importante privind limitarea deductibilității dobânzilor, considerate de autorul analizei drept unele dintre cele mai relevante pentru contribuabilii români.

Printre schimbările propuse se numără majorarea pragului de minimis de la 1 milion la 3 milioane de euro, prag care ar deveni obligatoriu și ar urma să fie indexat automat cu inflația.

În cazul României, modificarea ar presupune inclusiv majorarea pragului aplicabil tranzacțiilor cu părți afiliate, de la 500.000 de euro la noua valoare prevăzută de legislația europeană.

Propunerea introduce și noi excepții obligatorii, inclusiv pentru împrumuturile contractate de la terți care finanțează activitatea proprie a companiei, precum și pentru societățile a căror îndatorare reflectă realitatea economică și nu un mecanism de optimizare fiscală.

Mii de grupuri multinaționale ar urma să beneficieze de reguli simplificate

Pachetul propus include și modificări privind Directiva privind cooperarea administrativă (DAC).

Potrivit documentului, aproximativ 3.000 de grupuri multinaționale aflate sub incidența regulilor Pillar 2 ar urma să fie exceptate, în mare parte, de la anumite obligații prevăzute de DAC6.

De asemenea, termenul de raportare ar urma să fie extins de la 30 la 90 de zile, iar unele notificări fiscale ar urma să fie unificate pentru reducerea birocrației. Sunt avute în vedere și simplificări privind raportările DAC7.

Adoptarea măsurilor depinde de acordul tuturor statelor membre

Pentru ca aceste modificări să intre în vigoare, ele trebuie aprobate în unanimitate de statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit analizei Deloitte, negocierile nu vor fi simple, existând deja rezerve din partea unor state precum Olanda și Germania, care invocă impactul asupra veniturilor fiscale și riscul redeschiderii dezbaterilor privind evitarea obligațiilor fiscale.

În ceea ce privește calendarul, partea referitoare la reorganizarea DAC ar putea fi finalizată până la sfârșitul anului 2026 și aplicată din 1 ianuarie 2028. În schimb, măsurile din pachetul „Omnibus” au un calendar mai lung, Comisia Europeană propunând adoptarea lor până la sfârșitul lui 2028 și aplicarea începând cu 1 ianuarie 2029, unele prevederi urmând să intre în vigoare chiar mai târziu.

Deloitte: Companiile nu trebuie să se restructureze încă

Daniel Grigore consideră că firmele nu ar trebui să ia decizii majore înainte de adoptarea oficială a legislației, însă recomandă analizarea impactului pe care aceste schimbări îl pot avea asupra activității.

„Companiile nu ar trebui să se restructureze pe baza unei propuneri, dar câteva teme de lucru se conturează deja: maparea fluxurilor intra-UE supuse în prezent reținerii la sursă; recalcularea poziției de deductibilitate a dobânzii în scenariul pragului de trei milioane de euro și, poate cel mai important, participarea la consultările care urmează – conținutul textului mai poate fi modificat acum, nu la transpunere.

Este clar totuși că indiferent de ce se va întâmpla cu aceste propuneri, direcția este spre o mai mare concentrare pe substanța economică a unei tranzacții. După zece ani în care direcția fiscală europeană a mers într-un singur sens, al complexității, acum pare că se schimbă. Rămâne de văzut cu ce viteză.”