Șase țări au făcut pasul pe care multe state încă îl evită. Ce se schimbă pentru bolnavii în fază terminală

Numărul statelor în care anumite persoane cu boli grave și incurabile pot solicita, în condiții strict stabilite de lege, ajutor medical pentru a-și încheia viața a ajuns la șase, după intrarea Franței în acest grup.

O schimbare majoră pentru bolnavii în fază terminală: Franța devine a șasea țară din lume

Președintele Emmanuel Macron a promulgat legea franceză privind ajutorul pentru a muri, iar textul a fost publicat miercuri, 19 august 2026, în Jurnalul Oficial. Așadar, Franța se alătură astfel Belgiei, Olandei, Elveției, Canadei și Uruguayului, state care au reglementări ce permit, în forme diferite, intervenția medicală pentru persoanele care îndeplinesc criteriile prevăzute de legislația națională.  Regulile nu sunt identice de la o țară la alta, iar termenii „eutanasie” și „sinucidere asistată medical” descriu proceduri diferite.

În Franța, noua lege se adresează adulților care sunt cetățeni francezi sau rezidenți de lungă durată și care suferă de o afecțiune „gravă şi incurabilă”, aflată într-un stadiu avansat sau terminal. Persoana trebuie, de asemenea, să suporte suferințe fizice considerate insuportabile sau care nu pot fi controlate prin tratament și să își poată exprima în mod clar și liber voința.

Franța introduce un sistem cu mai multe condiții

Procedura franceză presupune evaluarea eligibilității pacientului și intervenția mai multor profesioniști, înainte ca cererea să fie aprobată. După acordarea aprobării medicale există și o perioadă minimă de reflecție de două zile, iar pacientul își poate retrage oricând consimțământul.

Principiul stabilit de noua legislație este ca substanța letală să fie administrată de pacient. Excepția apare atunci când starea fizică a acestuia nu îi permite să facă singur acest lucru, caz în care intervenția poate fi realizată de un cadru medical.

Legea a fost adoptată definitiv de Parlamentul francez la 15 iulie, după mai mulți ani de dezbateri și mai multe etape de examinare parlamentară. Consiliul Constituțional a validat textul la 14 august, formulând însă anumite rezerve de interpretare, inclusiv în privința clauzei de conștiință a personalului medical și a unor situații care implică unități medicale private.

Președintele Emmanuel Macron a salutat decizia, calificând-o drept o hotărâre „care încheie o dezbatere democratică exemplară”. Olivier Falorni, fost deputat MoDem și autor al proiectului, a descris adoptarea legii drept „un progres foarte mare care se concretizează în sfârşit”.

Belgia și Olanda au reglementări de mai mult timp

Belgia și Olanda au fost printre primele state care au introdus legislații naționale privind eutanasia și sinuciderea asistată. Legislația olandeză a intrat în vigoare în 2002 și permite eutanasia și sinuciderea asistată atunci când sunt îndeplinite condițiile legale, inclusiv existența unei suferințe insuportabile fără perspectivă de ameliorare.

În Belgia, eutanasia este legală din 2002, iar criteriile includ existența unei afecțiuni grave și incurabile și a unei suferințe constante și insuportabile. Legislația belgiană are particularități inclusiv în ceea ce privește pacienții minori, pentru care există condiții suplimentare stricte.

Elveția are un model diferit de cel din Franța. Țara permite sinuciderea asistată în anumite condiții, practica fiind dezincriminată încă din prima jumătate a secolului trecut. Spre deosebire de sistemele în care medicul poate administra direct substanța letală, în modelul elvețian persoana care dorește să moară trebuie să realizeze actul final.

Elveția este cunoscută și pentru faptul că unele organizații specializate oferă asistență inclusiv unor persoane care nu sunt cetățeni elvețieni. Regimul juridic elvețian diferă astfel de cel al Franței, unde dreptul introdus prin noua lege este destinat cetățenilor francezi și rezidenților de lungă durată.

Canada și Uruguay au introdus propriile sisteme

Canada a introdus sistemul cunoscut sub denumirea de „Medical Assistance in Dying” în 2016. Legislația a fost ulterior extinsă, astfel încât accesul nu mai este legat exclusiv de situațiile în care decesul este considerat previzibil în mod rezonabil, fiind stabilite criterii medicale și procedurale suplimentare.

Uruguay a adoptat în 2025 Legea nr. 20.431 privind moartea demnă și eutanasia. Textul prevede dreptul adulților apți psihic, aflați în faza terminală a unei boli incurabile și ireversibile sau care suferă într-un mod considerat insuportabil în urma unor afecțiuni incurabile și ireversibile, să solicite eutanasia în condițiile stabilite de lege.

Legea uruguayană a fost promulgată la 24 octombrie 2025 și publicată în noiembrie același an. Ea a fost ulterior reglementată printr-un decret adoptat în aprilie 2026, care stabilește condițiile și procedurile necesare pentru aplicarea dreptului la eutanasie.

În Uruguay, solicitarea trebuie făcută de pacient, iar legislația prevede posibilitatea retragerii voinței în orice moment al procedurii. Sistemul include și o structură de verificare a procedurilor efectuate, printr-o comisie specială care urmărește respectarea condițiilor prevăzute de lege și de regulament.

Dezbateri și controverse în Franța

În Franța, proiectul privind ajutorul pentru a muri a fost precedat de o dezbatere publică și de mai multe etape parlamentare. Textul a fost analizat inclusiv după consultarea unei Convenții Cetățenești convocate la inițiativa lui Emmanuel Macron, iar parcursul legislativ a generat poziții diferite între partidele politice, organizațiile religioase și o parte a profesioniștilor din sănătate.

Consiliul Constituțional a fost sesizat de cinci ori înainte de pronunțarea deciziei din 14 august. Instanța constituțională a considerat dispozițiile contestate conforme cu Constituția, dar a stabilit anumite interpretări obligatorii privind aplicarea unor prevederi.

Printre aspectele clarificate se află posibilitatea personalului medical de a invoca o clauză de conștiință și situația unor instituții medicale private care nu doresc să găzduiască astfel de proceduri. Consiliul Constituțional a stabilit, de asemenea, reguli referitoare la evaluarea situației adulților aflați sub protecție juridică.

Adoptarea legii a fost contestată de unele organizații. Fundația Jérôme Lejeune și-a exprimat „indignarea”, în timp ce Asociația Les Éligibles et leurs aidants a denunțat „pericolul total al acestei legi pentru cei mai vulnerabili”. Aceste reacții au venit după decizia Consiliului Constituțional de validare a textului, cu rezervele de interpretare formulate de instituție.