Sancțiuni severe pentru malpraxis. Medicii pot rămâne fără drept de practică. Reguli în România și alte țări din UE

Malpraxisul poate aduce sancțiuni severe pentru cei vinovați, de la plata unor despăgubiri consistente și suspendarea dreptului de practică, până la amenzi penale sau chiar închisoare în cazurile grave. Iată ce înseamnă această abatere profesională, cum este pedepsită în România și ce reguli aplică alte state din Uniunea Europeană.

Termenul de malpraxis este folosit pentru a descrie o eroare profesională gravă comisă în exercitarea unei profesii, care produce prejudicii unei persoane.

În practică, noțiunea apare cel mai des în domeniul medical, acolo unde un diagnostic greșit, un tratament nepotrivit, o intervenție efectuată incorect sau lipsa acordării la timp a îngrijirilor poate afecta serios sănătatea pacientului.

Ce fapte pot fi considerate malpraxis

În România, malpraxisul medical este reglementat în principal de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Legea definește malpraxisul drept eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care generează prejudicii asupra pacientului și atrage răspunderea civilă a personalului medical sau a furnizorilor de servicii medicale.

Nu orice rezultat negativ al unui tratament înseamnă automat malpraxis. Medicina implică riscuri, complicații și limite. Pentru a exista un caz real de malpraxis, trebuie dovedite mai multe elemente: existența unei greșeli profesionale, prejudiciul suferit de pacient și legătura directă dintre eroare și daună.

Printre situațiile frecvent invocate se numără:

• diagnostic întârziat sau greșit;
• tratament necorespunzător;
• intervenții chirurgicale realizate defectuos;
• administrarea eronată a medicamentelor;
• nerespectarea consimțământului informat;
• încălcarea confidențialității datelor medicale;
• depășirea limitelor de competență profesională.

Cum se pedepsește malpraxisul în România

În România, sancțiunile pot fi de mai multe tipuri: civile, disciplinare, contravenționale sau penale, în funcție de gravitatea cazului.

• Răspunderea civilă;

Este cea mai întâlnită formă de sancționare. Medicul, spitalul sau ambele părți pot fi obligate la plata unor despăgubiri materiale și morale către pacient sau familie. Aceste sume pot acoperi costuri medicale suplimentare, pierderi financiare, suferință fizică și morală.

• Răspunderea disciplinară;

Colegiul Medicilor sau alte organisme profesionale pot aplica sancțiuni precum: amenda profesională; suspendarea temporară a dreptului de practică; retragerea dreptului de liberă practică, în cazuri grave.

• Răspunderea penală.

Dacă fapta medicului constituie infracțiune, se poate ajunge la dosar penal. Printre infracțiunile posibile se numără:

• ucidere din culpă;
• vătămare corporală din culpă;
• divulgarea secretului profesional;
• alte fapte prevăzute de Codul penal.

În aceste situații, sancțiunile pot merge de la amendă penală până la închisoare, în funcție de gravitatea consecințelor și de culpa stabilită de instanță.

Legea prevede că acțiunile privind malpraxisul medical se prescriu, de regulă, în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor care constituie infracțiuni.

„(1) În sensul prezentului titlu, următorii termeni se definesc astfel:

a) personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale;

b) malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

(3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

(4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

(5) Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii”, prevede Art. 642 din Legea 95/2006.

Cum este pedepsit malpraxisul în alte țări din Uniunea Europeană

Deși fiecare stat are propriul sistem juridic, în Uniunea Europeană există o tendință comună: despăgubiri civile consistente și sancțiuni profesionale ferme.

În Germania, malpraxisul este tratat sever, mai ales prin despăgubiri civile. Pacienții pot cere compensații pentru daune fizice și morale, iar camerele profesionale medicale pot suspenda licența medicilor. În cazurile grave, poate interveni și răspunderea penală pentru vătămare sau deces din neglijență.

Franța are un sistem mixt. Pacienții pot obține despăgubiri prin instanță sau prin mecanisme administrative speciale. Medicii riscă sancțiuni disciplinare, suspendarea activității și răspundere penală dacă eroarea a avut consecințe grave.

În Italia, legislația a fost modificată în ultimii ani pentru a clarifica răspunderea medicilor și a spitalelor. Accentul este pus pe respectarea protocoalelor medicale. Dacă acestea sunt încălcate grav, pot apărea sancțiuni civile și penale.

În Spania, multe litigii de malpraxis sunt soluționate prin despăgubiri financiare. În sectorul public, spitalele pot răspunde direct pentru prejudiciile produse pacienților.

Diferența majoră între România și vestul Europei

În statele vest-europene, procedurile sunt adesea mai rapide, iar despăgubirile pot fi mai mari. De asemenea, există sisteme mai bine puse la punct pentru mediere, expertize independente și soluționarea amiabilă a litigiilor. În România, multe cazuri ajung în instanță și pot dura ani de zile.

Persoana vătămată poate:

• solicita documentele medicale;
• sesiza Colegiul Medicilor;
• depune plângere la spital sau autorități;
• cere expertiză medico-legală;
• deschide proces civil sau penal, după caz.

Malpraxisul reprezintă una dintre cele mai sensibile probleme din sănătate, deoarece afectează direct viața și siguranța pacientului. În România, sancțiunile există în lege, de la despăgubiri până la închisoare, însă procedurile sunt adesea dificile și de durată. În alte state din Uniunea Europeană, accentul cade mai mult pe compensații rapide, responsabilitate profesională și protecția pacientului.