Alocația copiilor după munca în străinătate: când plătește România și când plătește statul UE în care a lucrat părintele

Tot mai mulți români care muncesc în străinătate se întorc în țară împreună cu familiile, însă revenirea poate ridica semne de întrebare despre alocațiile și celelalte beneficii pentru copii. Cine plătește aceste drepturi după întoarcerea în România și ce documente trebuie prezentate pentru stabilirea drepturilor? Regulile europene clarifică situațiile.

Alocația copiilor după munca în străinătate: Ce acte trebuie să prezinte românii care se întorc în țară?

Lucrătorii migranți care își încheie activitatea într-un alt stat membru al Uniunii Europene și revin în România împreună cu întreaga familie trebuie să prezinte, pe lângă documentele prevăzute de legislația românească pentru acordarea beneficiilor familiale, și acte care să dovedească numărul de asigurare socială deținut în statul în care au lucrat, precum și adresa de reședință avută în acel stat.

Aceste informații sunt necesare pentru completarea unui formular european de către reprezentanții agențiilor teritoriale și ai Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București. Formularul este transmis prin sistemul electronic EESSI-Rina către instituția competentă din statul membru al Uniunii Europene în care s-a desfășurat activitatea profesională. Instituția respectivă trebuie să confirme încetarea activității și a dreptului la beneficii familiale în acel stat. Termenul de răspuns la solicitările internaționale de informații poate ajunge până la trei luni.

În cazul în care părinții lucrează într-un stat membru al Uniunii Europene, iar copilul locuiește în România, în întreținerea bunicilor sau a altor persoane, beneficiile familiale sunt plătite, în principiu, de statul în care părinții își desfășoară activitatea. Dacă nivelul beneficiilor familiale acordate în România este mai mare, România va plăti diferența dintre cele două cuantumuri.

Atunci când unul dintre părinți lucrează într-un stat membru al Uniunii Europene, iar copilul locuiește în România împreună cu celălalt părinte, care nu desfășoară nicio activitate profesională în România, statul în care primul părinte lucrează este cel care plătește beneficiile familiale pentru copil.

Cine plătește beneficiile când părinții lucrează în state diferite?

Situația este diferită atunci când unul dintre părinți lucrează în România, iar celălalt părinte lucrează într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în care se află și reședința copilului. Dacă activitatea unuia dintre părinți se desfășoară în statul în care copilul are reședința, acel stat membru este responsabil pentru plata beneficiilor familiale. În cazul în care cuantumul beneficiilor familiale din România este mai mare, România va acorda diferența.

Dacă părintele care lucrează și copilul au reședința în România, iar celălalt părinte lucrează într-un alt stat membru al Uniunii Europene, România este statul competent pentru plata prestațiilor familiale. Celălalt stat membru poate acorda diferența în situația în care cuantumul alocației pentru copii este mai mare decât cel acordat în România.

Regulile europene privind acordarea beneficiilor familiale au la bază principiul potrivit căruia lucrătorul migrant are dreptul la beneficiile familiale din statul în care își desfășoară activitatea, indiferent de statul membru în care acesta și membrii familiei sale au reședința. Pentru stabilirea statului competent sunt analizate însă particularitățile fiecărei familii, inclusiv statul de reședință al părinților și al copiilor, precum și statul membru care plătește pensia în cazul persoanelor care beneficiază de o pensie contributivă și au copii în întreținere.

Alocație, indemnizație de creștere și stimulent de inserție: Cine are dreptul la beneficii familiale în UE?

În România, beneficiile familiale care intră sub incidența regulamentelor europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială sunt alocația de stat pentru copii, indemnizația lunară pentru creșterea copilului, stimulentul lunar de inserție și indemnizația de acomodare.

Aceste drepturi sunt reglementate, la nivel european, prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și Regulamentul (CE) nr. 987/2009, care stabilește procedura de punere în aplicare a primului regulament. Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială are un rol în coordonarea acestor drepturi în relația cu instituțiile competente din celelalte state membre.

Prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 se aplică cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, precum și cetățenilor din Norvegia, Liechtenstein și Islanda, state membre ale Spațiului Economic European, și cetățenilor elvețieni. De asemenea, regulamentul se aplică și anumitor cetățeni ai statelor terțe care au domiciliul sau reședința legală pe teritoriul unui stat membru, atunci când aceștia își exercită dreptul la libera circulație în interiorul Uniunii Europene.

În această categorie intră salariații și lucrătorii independenți care au reședința într-un stat membru al Uniunii Europene, persoanele aflate în șomaj ca urmare a unei activități salariale sau independente desfășurate într-un stat membru, precum și titularii unei pensii contributive care au copii în întreținere.