Singura rațiune de a fi a Moscovei este subminarea Occidentului și a democrațiilor din întreaga lume. A urmat linia dictatorilor din Venezuela, Siria, Myanmar, Africa Centrală și mai aproape de casă, din Belarus. Rusia prosperă a lui Putin se opune Occidentului și valorilor sale sociale și politice decadente. Este un nou Război Rece, în care Moscova vede competiția cu Occidentul ca pe un joc cu sumă zero, spune Michael Khodarkovsky într-o opinie pentru site-ul Chicago Tribune.

Un nou Război Rece este și costisitor

Dar dacă un nou Război Rece poate ajuta la unificarea unor segmente ale societății ruse și la furnizarea unor ordine de stat pentru modernizarea armatei, el poate fi costisitor. Cu un PIB mai mic decât cel al statului New York și cu o populație de aproximativ 40% din SUA, Rusia nu și-l poate permite. Prin urmare, caută o alianță cu China, țara care ajunge rapid din urmă SUA.

Aceasta este însă o alianță în care Beijingul tratează Moscova ca pe un partener mai mic. China este un producător important și a doua economie din lume, cu al doilea cel mai mare buget militar. Cu o populație de 10 ori mai mare decât cea a Rusiei, PIB-ul mediu pe cap de locuitor al Chinei a ajuns la 10.500 de dolari și îl depășește pe cel al Rusiei.

În ultimii ani, Kremlinul a distrus sistematic societatea civilă din Rusia. Mii de oameni au ales să părăsească țara, de teamă să nu fie arestați, iar cei care nu au plecat sunt reținuți și urmăriți penal pentru opoziția politică față de regim. Numărul deținuților politici din închisorile rusești este acum estimat la sute, oarecum similar cu cel din epoca sovietică. Mulți dintre cei care critică guvernul sunt forțați să-și părăsească locurile de muncă sau sunt considerați „agenți străini”. Iar cei care reprezintă o provocare majoră pentru corupția pe scară largă a oficialilor ruși sunt pur și simplu asasinați.

Rusia lui Putin a devenit un bastion al ideologiilor de extremă dreapta

Din punct de vedere politic, Rusia lui Putin a devenit un bastion al ideologiilor de extremă dreapta și un stat bazat pe reprimarea oricărei opoziții. Din punct de vedere demografic și ecologic, Rusia e o bombă cu ceas. Populația țării era deja în scădere, înainte de pandemie. Incapabilă să atragă forță de muncă calificată și nedorind să lase migranții necalificați să intre în țară, Rusia se confruntă cu un viitor demografic pesimist.

Rusia este al patrulea cel mai mare poluator din lume, dar a făcut puțin pentru a reduce emisiile. Incendiile masive de pădure și scurgerile de metan după dezghețarea permafrostului siberian au devenit tot mai frecvente. Activiștii de mediu susțin că angajamentele Rusiei față de Acordul de la Paris privind clima există doar pe hârtie și că Moscova nu are intenția de a reduce emisiile.

A revenit la aceleași modele vechi care au condamnat imperiile rus și sovietic la uitare

Astăzi, Rusia este un petrostat extrem de corupt, pe care Transparency International l-a clasat pe locul 129 din 180 de țări din Indicele de percepție a corupției. Este o dictatură represivă, care se bazează pe tactici notorii sovietice – propagandă și dezinformare în țară și în străinătate, pe arestarea și întemnițarea criticilor și pe agențiile informații atotputernice. Paradoxal, Rusia a revenit la aceleași modele vechi care au condamnat imperiile rus și sovietic la uitare: geopolitica sa, care învinge creșterea economică; cheltuieli militare nesustenabile; cinismul profund al liderilor, cu puțină preocupare pentru bunăstarea propriilor cetățeni.

Rusia vrea să intre în Ucraina, pe care Putin o consideră cheia restabilirii măreției țării sale. După ani de încercări de a submina Ucraina, Moscova ar putea fi pregătită de o altă invazie militară. Kremlinul crede că, împreună cu Belarusul, ocuparea Ucrainei ar rezolva problema demografică a Rusiei, i-ar adăuga o mare bază industrială și, mai presus de toate, ar reînvia Rusia ca imperiu Slav de Est și Ortodox Rus.

„Nu poți să discuți rațional cu un tigru, câtă vreme ai capul în gura lui”

Există slabe speranțe că Putin îl va elibera pe liderul opoziției, Alexei Navalnîi, și va negocia un transfer de putere, așa cum a făcut președintele sud-african F.W. de Klerk când l-a eliberat pe Nelson Mandela. De asemenea, sunt puține speranțe că Putin ar permite brusc existența unei opoziții politice veritabile, pe care președintele turc Recep Tayyip Erdogan, în ciuda înclinațiilor sale autoritare, o tolerează în țara sa. În schimb, Putin seamănă mai degrabă cu proverbialul tigru la care se referea Winston Churchill, vorbind despre negocierile cu Germania nazistă: „Nu poți să discuți rațional cu un tigru, câtă vreme ai capul în gura lui”.

Să sperăm totuși că liderii democrațiilor occidentale își pot păstra capul limpede, chiar dacă îl au în gura lui Putin.