Ce se întâmplă în Sectorul 1
Într-un comunicat oficial, Romprest afirmă că administrația locală ar menține „în mod voit subfinanțarea serviciului public” și ar fi reținut plăți restante aferente serviciilor de salubritate. Potrivit operatorului, obligațiile de plată ar fi „certe, lichide și exigibile”, fiind confirmate prin hotărâri judecătorești definitive.
Compania susține că diminuarea resurselor financiare alocate salubrității ar avea ca efect direct reducerea capacității operaționale și deteriorarea prestațiilor din teren.
Litigii și dispute contractuale
Romprest reclamă existența unui număr ridicat de litigii generate de refuzul la plată al unor facturi emise în perioada 2020–2021. Conform comunicatului, aceste situații ar fi condus la peste 100 de dosare soluționate prin titluri executorii definitive împotriva autorității locale.
Operatorul mai acuză aplicarea unor sancțiuni considerate abuzive, calcularea de penalități contractuale pentru obligații „care nu îi pot fi imputate legal” și abrogarea unor hotărâri de consiliu local.
Compania avertizează că inițierea unei hotărâri de consiliu local pentru denunțarea unilaterală a contractului ar putea avea consecințe bugetare importante.
„Daunele interese plătibile Romprest, în situația calificării acțiunii Sector 1 ca denunțare unilaterală de către instanțele de judecată, sunt estimate conform prevederilor contractuale la 1.12 miliarde lei.”
„Situația în cifre”
Romprest indică un buget alocat salubrității pentru 2025 inferior celui din 2019, în contextul creșterii accelerate a costurilor operaționale. Compania menționează evoluția salariului minim, de la 2.080 lei în 2019 la 4.050 lei în prezent.
Potrivit operatorului, restanțele totale acumulate din 2020 până în prezent ar depăși 288 milioane lei. Valoarea creanțelor definitive stabilite de instanțe este estimată la peste 86 milioane lei, iar penalitățile contractuale ar depăși 100 milioane lei.
În comunicat se arată că serviciul ar fi fost menținut în funcțiune din resurse proprii, echivalentul a peste 20 de luni raportat la bugetul anual alocat.
,,Serviciul a funcționat în regim de avarie”
Compania afirmă că activitatea a fost susținută în condiții dificile în ultimii ani.
„Serviciul a funcționat în regim de avarie în ultimii 5 ani. Nu există “magie” operațională care să compenseze lipsa finanțării.”
Romprest subliniază că diminuarea prestațiilor reprezintă „singurul mecanism contractual” disponibil în situația neachitării integrale a serviciilor.
Romprest solicită respectarea cadrului legal și contractual, plata imediată a sumelor datorate și finanțarea corespunzătoare a serviciului.
„Respectarea cadrului legal și contractual. Plata imediată a tuturor sumelor datorate (…) pentru a stabiliza serviciul, a proteja cetățenii și a opri escaladarea costurilor.”
Risc public și risc bugetar
Operatorul atrage atenția că efectele subfinanțării pot fi imediate, atât la nivelul calității serviciului, cât și asupra bugetului local.
„În salubritate, consecințele lipsei de finanțare sunt imediate (…) iar fiecare zi de întârziere înseamnă acumulare de accesorii și escaladare financiară.”
PUNCT DE VEDERE
Romprest îndeamnă la prudență in adoptarea deciziilor administrative de către Consiliul Local al Sectorului 1, înainte de pronunțarea unei soluții de către instanța de judecată, pentru a evita o povară istorică pentru bugetul local
Există momente în administrație în care diferența dintre responsabilitate și hazard se măsoară în cifre. Iar uneori, în sute de milioane sau chiar miliarde de lei.
Ședința Consiliului Local din 19 februarie nu este o etapă procedurală obișnuită. Nu este o simplă luare la cunoștință. Este un moment de cotitură, în care Sectorul 1 poate alege între rigoare juridică și stabilitate financiară sau, dimpotrivă, între o decizie grăbită și un risc patrimonial fără precedent.
Proiectul supus votului urmărește constatarea „ajungerii la termen” a contractului de delegare a serviciului de salubrizare la data de 30 iunie 2026. Dincolo de formularea aparent neutră, efectul juridic este limpede: validarea unei interpretări unilaterale care deschide calea încetării contractului înainte de soluționarea definitivă a litigiului aflat pe rolul instanței.
În data de 16.02.2026, Romprest a transmis Consiliului Local o notificare oficială detaliată și o informare publică privind consecințele acestui demers (o atașăm prezentului comunicat pentru o lectura in extenso). Analiza prezentată, fundamentată pe argumente legale, documente și clauze contractuale, indică un risc minim estimat la 1,12 miliarde lei în cazul unei denunțări unilaterale.
Cum am putea sintetiza demersul pe care actuala administrație îl pune în operă? Un termen invocat, o condiție neîndeplinită! Data de 30 iunie 2026 se bazează eronat pe Actul Adițional nr. 6 la Contractul de delegare. Acest act conține însă o condiție suspensivă expresă: intrarea sa în vigoare depindea de un eveniment juridic determinat. Eveniment care nu s-a produs. Așa cum este îndeobște cunoscut, în dreptul civil și administrativ, regula este clară: un act afectat de o condiție suspensivă produce efecte doar dacă și când condiția se îndeplinește. În absența acesteia, actul rămâne lipsit de eficacitate juridică. Constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiției nu aparține unei autorități executive și nici unei majorități politice. Ea aparține instanței de judecată. Tocmai de aceea, divergența este deja dedusă judecății. Romprest a sesizat instanța de judecată competentă, Tribunalul București, cu acțiunea având ca obiect constatarea neîndeplinirii condiției suspensive, singurul comportament legal și contractual care poate fi adoptat în condițiile existentei unui divergente între părțile unui contract afectat de o asemenea modalitate a actului juridic. Numărul dosarului de pe rolul Secției a II-a Contencios Administrativ și Fiscale este 5556/3/2026.
Din punctul nostru de vedere, a decide „ajungerea la termen” înainte ca instanța să stabilească dacă actul adițional a produs efecte înseamnă a anticipa hotărârea judecătorească și a substitui analiza juridică printr-un vot.
Clauza contractuală și dimensiunea reală a riscului
Contractul de delegare nu lasă loc de ambiguități în privința consecințelor unei denunțări unilaterale. Într-un asemenea scenariu, Autoritatea Contractantă datorează daune-interese care acoperă cel puțin cuantumul total al sumelor pe care operatorul le-ar fi încasat dacă raportul contractual ar fi continuat până la expirarea duratei sale inițiale sau prelungite. Raportat la parametrii financiari actuali, prejudiciul minim estimat este de aproximativ 1,12 miliarde lei.
Dorim să atragem atenția asupra faptului că această cifră nu este o proiecție abstractă. Este rezultatul aplicării directe a unei clauze asumate contractual. La aceasta se pot adăuga dobânzi, penalități și cheltuieli de judecată, cu impact multianual asupra bugetului local. Un asemenea efort financiar nu poate fi susținut de către bugetul local, bugetul alocat serviciului de salubritate fiind deja subfinanțat și grevat de datoriile scadente. Efectul acestei decizii se va extinde și asupra capacității Sectorului 1 de a-și onora alte obligații, asupra investițiilor în infrastructură, proiectelor educaționale, a serviciilor sociale. În termeni mai simpli: o decizie administrativă adoptată astăzi va condiționa bugetele următorilor ani.
Lecțiile trecutului recent
Este extrem de important să reiterăm că, din 2020 până în prezent, litigiile dintre Sectorul 1 și Romprest s-au încheiat, în mod constant, prin hotărâri definitive nefavorabile autorității locale. Costul acestor demersuri depășește deja 288 milioane lei. Aceste sume sunt reale și de necontestat. Ele nu sunt estimări, ci obligații stabilite prin titluri executorii. Fiecare decizie unilaterală a fost urmată de o contestare în instanță. Fiecare contestare a fost analizată de judecători. Iar fiecare analiză a confirmat prevalența cadrului contractual și legal.
În acest context, promovarea unei noi măsuri unilaterale, cu un impact financiar de patru ori mai mare decât totalul actual al obligațiilor stabilite de instanțe, ridică o întrebare legitimă: cine își asumă consecințele? Din analiza proiectului promovat, se constată că prin votul consilierilor locali se încearcă atragerea unei decizii colective pentru a acoperi o responsabilitate eminamente personală.
Serviciul de salubrizare este un serviciu public esențial. Continuitatea sa nu este o opțiune, ci o obligație legală a autorității locale. Orice încetare precipitată, în context litigios, creează inevitabil incertitudine operațională și riscuri pentru stabilitatea serviciului.
În același timp, adoptarea unui act administrativ cu potențial prejudiciabil, în condițiile existenței unui litigiu pendinte, poate antrena răspunderi patrimoniale. Codul administrativ prevede expres că autoritățile publice și membrii organelor deliberative pot răspunde pentru prejudiciile generate prin hotărâri adoptate cu încălcarea legii. Nu este o chestiune teoretică. Este o consecință juridică prevăzută de normele în vigoare.
Responsabilitatea momentului
Suntem pe deplin conștienți că nicio administrație nu este lipsită de dreptul de a-și apăra interesele și de a-și susține interpretarea contractuală în instanță. Însă apărarea juridică se face în fața judecătorului, nu prin forțarea unui fapt juridic contestat. A transforma o divergență aflată pe rolul instanței într-o realitate administrativă prin vot înseamnă a amplifica riscul și a muta consecințele asupra bugetului local.
În concluzie, în fața unei mize de peste 1,12 miliarde lei, prudența nu este un gest politic, ci o obligație de bună administrare. Așteptarea soluției definitive a instanței nu înseamnă renunțare la poziție, ci respectarea principiului legalității. În schimb, adoptarea unei hotărâri care anticipează verdictul judecătorului poate transforma o dispută contractuală într-o povară istorică pentru bugetul Sectorului 1.
Romprest își va apăra drepturile în cadrul legal și în fața instanțelor competente. În același timp, atragem atenția că deciziile administrative adoptate în afara acestui cadru pot genera consecințe financiare de o amploare fără precedent.
COMPANIA ROMPREST SERVICE SA
