În 2024, banii trimiși de românii plecați în străinătate au continuat să alimenteze economia națională, însă în paralel, tot mai mulți lucrători străini din afara Uniunii Europene au început să trimită sume considerabile către propriile familii, inversând o parte din vechiul dezechilibru.
România devine treptat nu doar un furnizor de forță de muncă, ci și un teren de atracție pentru muncitorii din Asia, semn al unor mutații profunde în structura pieței muncii.
Diaspora românească rămâne generos activă
Românii din afara granițelor au trimis acasă peste 6,7 miliarde de euro în anul 2024, menținându-și poziția de principal investitor informal în economia națională.
Cele mai mari sume au venit din Marea Britanie, Germania și Italia, urmate de Spania și Statele Unite, confirmând traseele tradiționale ale migrației românești.
La polul opus, contribuțiile din Irlanda, Austria și Belgia au fost cele mai modeste.
Peste 1,36 miliarde de euro au fost transferați în țări străine
Tot în 2024, peste 1,36 miliarde de euro au fost transferați din România în țările de origine ale muncitorilor extracomunitari, în special către Asia de Sud și Sud-Est. Deși suma este încă de aproape cinci ori mai mică decât cea venită din diaspora românească, creșterea sa semnificativă sugerează o dinamică în plină dezvoltare.
Printre naționalitățile cu cele mai mari contribuții se află muncitorii din Nepal, care au expediat acasă circa 85 de milioane de euro, urcând pe locul patru în topul remitențelor către exterior. Nepalul a fost, de altfel, principalul furnizor de forță de muncă extracomunitară în 2024, cu peste 18.700 de noi avize de muncă acordate.
România, tot mai dependentă de forță de muncă din afară
Numărul total al lucrătorilor extracomunitari angajați legal în România a trecut de 140.000, majoritatea activând în sectoare unde deficitul de personal este cronic: construcții, transporturi, curierat, retail, servicii de pază și curățenie sau industria alimentară.
Conform estimărilor oficiale din 2025, deficitul de forță de muncă din România depășește 600.000 de persoane, alimentând nevoia de import masiv de angajați, în special din țări precum Sri Lanka, India sau Turcia.
Raportul dintre sumele intrate și cele ieșite din țară pe linia remiterilor arată o realitate complexă: România continuă să piardă resurse umane valoroase către piețe mai dezvoltate, în timp ce se bazează din ce în ce mai mult pe muncitori temporari sau slab calificați din afara UE.
Această inversare parțială de roluri – de la țară exclusiv exportatoare de forță de muncă la destinație pentru migranți economici – reflectă schimbări economice profunde, dar și vulnerabilități structurale persistente ale pieței muncii.
