Deși agricultura rămâne unul dintre principalele sectoare economice, majoritatea lucrătorilor sunt mână de lucru slab calificată sau necalificată. Acest lucru are consecințe negative asupra productivității, randamentului și adaptării la noile tehnologii agricole. Factori precum migrația forței de muncă spre statele vest-europene, lipsa unui sistem educațional adaptat nevoilor agriculturii moderne și mecanizarea insuficientă contribuie la fenomen.
Paradisul lucrătorilor străini
În 2025, România se confruntă cu un deficit semnificativ de forță de muncă, estimându-se că aproximativ 100.000 de locuri de muncă rămân vacante. Pentru a face față acestei crize, Guvernul a aprobat un contingent de 100.000 de lucrători străini din afara Uniunii Europene, provenind din țări precum Filipine, Nepal și Sri Lanka.
Măsura vine în contextul în care, până la 12 decembrie 2024, existau deja 146.387 de contracte de muncă active pentru cetățeni din afara UE, majoritatea provenind din Asia. Cu toate acestea, firmele de recrutare estimează că necesarul real de muncitori străini ar fi de până la 300.000, ceea ce sugerează că măsurile actuale ar putea fi insuficiente pentru a acoperi complet deficitul de forță de muncă.
În ciuda acestor provocări, există perspective favorabile pentru piața muncii în 2025, cu o tendință de creștere a ocupării forței de muncă și un număr ridicat de locuri de muncă disponibile în diverse sectoare.
Migrația forței de muncă calificate
Un număr semnificativ de lucrători agricoli aleg să emigreze către state precum Spania, Italia sau Germania, unde salariile sunt considerabil mai mari. Acest exod al forței de muncă calificate reduce șansele României de a dezvolta o agricultură performantă.
Condițiile dificile de muncă din țara noastră, lipsa unor politici eficiente de sprijin pentru fermieri și diferențele salariale considerabile determină mulți muncitori agricoli să caute oportunități mai avantajoase în străinătate. Tendința contribuie la scăderea numărului de tineri interesați să lucreze în agricultură, ceea ce duce la îmbătrânirea populației active din acest sector.
Pentru a soluționa această problemă, ar fi necesare măsuri de creștere a atractivității muncii agricole în România, inclusiv îmbunătățirea condițiilor de muncă, creșterea salariilor și oferirea de stimulente pentru întoarcerea lucrătorilor români din diaspora.
Educația deficitară în domeniul agricol
Sistemul educațional agricol din România se află într-o criză profundă, fiind incapabil să răspundă cerințelor actuale ale pieței muncii. Liceele și universitățile cu profil agricol nu reușesc să atragă suficienți tineri, iar curriculumul este adesea învechit și slab conectat la noile tehnologii din domeniu. Lipsa unei formări practice eficiente face ca absolvenții să nu fie pregătiți pentru provocările reale ale muncii în agricultură. Pe lângă aceasta, parteneriatele dintre instituțiile de învățământ și fermierii locali sunt insuficient dezvoltate, ceea ce reduce oportunitățile pentru stagii și experiență practică.
În multe cazuri, educația agricolă se bazează pe metode tradiționale de predare, fără a integra digitalizarea, utilizarea dronelor sau inteligența artificială în procesul agricol. O modernizare profundă a educației, prin adaptarea programelor de studiu la cerințele pieței, dezvoltarea unor centre de excelență și digitalizarea învățământului agricol, ar putea contribui la formarea unei generații de specialiști capabili să transforme agricultura românească într-un sector competitiv și sustenabil.
Nivelul scăzut de mecanizare
România se confruntă cu un grad redus de mecanizare în agricultură, ceea ce duce la o productivitate scăzută și la o dependență ridicată de forța de muncă manuală. Comparativ cu statele vest-europene, unde mecanizarea avansată permite o eficiență crescută a producției agricole, țara noastră rămâne în mare parte tributară metodelor tradiționale. Mulți fermieri nu au acces la utilaje moderne din cauza costurilor ridicate și a lipsei unor programe eficiente de finanțare. Deși există fonduri europene destinate modernizării agriculturii, procesul de accesare este birocratic și greoi, descurajând micii fermieri să investească în tehnologii performante. În plus, infrastructura agricolă deficitară, lipsa unor centre de service pentru echipamentele agricole și educația precară în utilizarea noilor tehnologii contribuie la perpetuarea acestui decalaj. În absența unei mecanizări adecvate, randamentele culturilor rămân scăzute, iar competitivitatea fermierilor români pe piața europeană este limitată.
O strategie națională de modernizare a agriculturii, care să includă facilități de creditare pentru achiziția de utilaje, programe de instruire în utilizarea tehnologiilor avansate și simplificarea accesului la fondurile europene, ar putea reprezenta o soluție viabilă pentru creșterea productivității și reducerea dependenței de munca manuală.
Programele derulate de statul român
În anul 2025, statul român continuă să sprijine sectorul agricol prin diverse programe și măsuri adaptate nevoilor actuale ale fermierilor.
Principalele inițiative disponibile în acest an sunt:
PNS reprezintă cadrul principal de finanțare pentru agricultură și dezvoltare rurală în România, în perioada 2023-2027. Acesta include o serie de intervenții și măsuri menite să îmbunătățească competitivitatea sectorului agricol și să promoveze practici sustenabile. Printre intervențiile relevante pentru 2025 se numără:
- Intervenții în sectorul fructe-legume (IS2): Sprijin pentru investiții în sectorul legumicol, inclusiv pentru procesarea și marketingul produselor agricole.
- Investiții pentru procesarea și marketingul produselor agricole: Finanțări destinate modernizării și dezvoltării capacităților de procesare a produselor agricole, cu scopul de a adăuga valoare producției primare.
Începând cu 1 ianuarie 2025, micile ferme și gospodăriile tradiționale pot beneficia de subvenția APIA prin ecoschema PD-05 „Practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul”. Cuantumul subvenției este de 100 euro/ha, iar alocarea totală pentru această intervenție se ridică la 245 de milioane de euro.
Programul „Tomata” continuă și în 2025, cu modificări menite să extindă accesul fermierilor la finanțare. Principalele schimbări includ:
- Eliminarea limitei de 1.000 mp pentru suprafața cultivată cu tomate, permițând accesul și fermierilor cu suprafețe mai mari, inclusiv proprietarilor de sere.
- Obligația ca minim jumătate din suprafața cultivată în spații protejate să fie destinată tomatelor, restul putând fi alocat altor legume precum ardei, castraveți, fasole păstăi, salată, spanac sau ceapă verde.
Această schemă oferă un sprijin de 1.000 de euro pentru 1.000 de metri pătrați/beneficiar pentru cultivarea în spații protejate a legumelor precum tomate, ardei, castraveți, fasole păstăi, salată, spanac și ceapă verde. Depunerea cererilor și documentelor justificative s-a realizat la sfârșitul anului 2024, iar valorificarea producției trebuie efectuată până la 31 ianuarie 2025.
Posibile soluții pentru criza forței de muncă în agricultură
Cu toate că statul oferă aceste scheme de ajutor, nu este suficient, salariile fiind o cauză pentru care românii nu mai sunt interesați de acestt domeniu.
Salariile din domeniul agricol în România sunt semnificativ mai mici comparativ cu cele din alte țări europene. De exemplu, în România, muncitorii necalificați câștigă între 1.500 și 2.500 lei pe lună (aproximativ 300 – 500 de euro), iar muncitorii calificați între 3.000 și 6.000 lei pe lună (600 – 1.200 de euro).
În schimb, în Germania, salariile pentru muncitorii necalificați variază între 1.800 și 2.500 de euro pe lună, iar pentru cei calificați între 2.500 și 3.500 de euro. În Franța, salariile pentru muncitorii necalificați sunt între 1.700 și 2.400 de euro, iar pentru cei calificați între 2.300 și 3.200 de euro. În Spania și Italia, salariile pentru muncitorii necalificați sunt între 1.200 și 1.800 de euro, iar pentru muncitorii calificați între 2.000 și 3.000 de euro pe lună. Managerii de ferme în aceste țări câștigă mult mai mult decât în România, cu salarii de până la 5.000 de euro pe lună, față de 2.000 de euro.
Astfel, deși România are un cost al vieții mai scăzut, salariile din agricultură sunt considerabil mai mici comparativ cu cele din majoritatea țărilor europene dezvoltate.
Nevoile României
Țara noastră are nevoie de reformarea educației agricole, investiții în tehnologizare și mecanizare, precum și stimulentele financiare pentru atragerea și păstrarea forței de muncă.
Fără o strategie coerentă și susținută de politici eficiente, România riscă să piardă din competitivitate pe piața agricolă europeană. Adaptarea la noile cerințe ale pieței prin digitalizare și automatizare, crearea unor programe educaționale relevante și sprijinirea fermierilor prin subvenții și facilități fiscale pot asigura o agricultură sustenabilă și performantă.
Agricultura românească are un potențial semnificativ, dar lipsa forței de muncă calificate și nivelul redus de mecanizare reprezintă obstacole majore în dezvoltarea sa durabilă.
