De ce nu va intra România în incapacitate de plată
Daniel Dăianu consideră că ratingul Fitch reflectă în mod direct adoptarea pachetului de măsuri din iulie 2025. Aceste măsuri au scopul de a preveni retrogradarea României și pot stabiliza datoria publică sub 70% din PIB în câțiva ani.
Totodată, deficitul bugetar ar putea ajunge la 6% din PIB până la sfârșitul lui 2026, iar deficitul de cont curent ar putea coborî sub 7%.
El subliniază că, deși în 2025 este improbabil ca deficitul bugetar să scadă sub 8%, mesajul Fitch confirmă că România are o perspectivă de ajustare credibilă, ceea ce face neavenite speculațiile despre incapacitate de plată.
„Pachetul de măsuri adoptat de Guvern în iulie 2025 şi alte măsuri urmăresc să prevină ca agenţiile de rating să retrogradeze riscul suveran al României; aceste măsuri de corecţie pot face ca în câţiva ani datoria publică a ţării să se stabilizeze sub 70 la sută din PIB, iar la finele lui 2026 deficitul bugetar să fie în jur de 6 la sută din PIB. Deficitul de cont curent poate să fie sub 7 la sută din PIB în 2026. În 2025, deficitul bugetar este improbabil să coboare sub 8 la sută din PIB. Menţinerea de către agenţia Fitch a ratingului suveran al României, în 15 august a.c, are în vedere măsurile de corecţie iniţiate de Guvernul Bolojan, perspectiva ajustării bugetare. Nu numai din acest motiv, discuţiile publice legate de o eventuală incapacitate de plată a României, neplata salariilor şi pensiilor, sunt neavenite”, a arătat acesta în introducerea celei de-a 19-a ediţii a Raportului de analiză a convergenţei „România – Zona Euro Monitor”, intitulată „Corecţie bugetară în România în condiţii foarte neprielnice”.
O corecție dureroasă, dar inevitabilă
Conform președintelui Consiliului Fiscal, reechilibrarea bugetului este esențială pentru securitatea economică. Obiectivul este clar: reducerea deficitului bugetar de la peste 9% din PIB (în 2024) la 3% până la finalul deceniului. În mod inevitabil, această corecție este prociclică și vine într-un context economic intern și extern nefavorabil.
Totuși, Dăianu avertizează că România nu își permite întârzieri. Accesul la finanțare depinde de credibilitate, iar piețele nu reacționează pozitiv la promisiuni fără substanță.
Teze greșite care alimentează confuzia publică
Daniel Dăianu combate o serie de idei eronate care, în opinia sa, distorsionează înțelegerea publică a crizei bugetare:
-
Reducerea deficitului doar prin tăieri de cheltuieli – Este o viziune incompletă. Ajustările trebuie să includă și creșteri de venituri fiscale, reforme structurale și îmbunătățirea colectării.
-
Eficientizarea colectării înaintea creșterii taxelor – În contextul actual, nu mai există timp pentru astfel de etape secvențiale.
-
Percepția bugetarilor ca „paraziți” – Ignoră faptul că economia privată depinde de servicii publice de calitate.
-
Venituri fiscale mici = contract social legitim – Fals, pentru că un astfel de contract subminează funcționarea statului.
-
Fondurile europene acoperă deficitul – În realitate, acestea nu pot compensa dezechilibrele bugetare interne.
„Când o reformă bugetară/fiscală, o reformă a statului, afectează venituri ale oamenilor, firmelor, dispute cu emoţii la extrem sunt inerente, mai ales într-o societate profund divizată. Dar teze şi confuzii ca cele evocate mai sus, dogmatism şi fundamentalisme, egoism şi ipocrizie au îngreunat alcătuirea programului de corecţie. Pe de altă parte, natura umană este complexă, cu trăsături bune şi rele”, comentează Dăianu.
Dependența periculoasă de fondurile europene
Un alt avertisment important vizează dependența crescută a României de fondurile UE. Dăianu estimează că, după 2026, odată cu încheierea PNRR și diminuarea alocărilor din bugetul multianual al UE, România va trebui să se descurce cu resurse interne limitate. Această schimbare va afecta bugetul, investițiile publice, balanța de plăți și chiar PIB-ul potențial.
Fără consolidare bugetară, intrarea României în zona euro este imposibilă. Daniel Dăianu precizează că aderarea nu poate avea loc realist mai devreme de 2031–2032, iar deficitul bugetar trebuie să ajungă la 3% din PIB.
„Pachetul de măsuri de corecţie bugetară este preţul pe care îl plătim pentru erorile de politică bugetară din anii trecuţi. Este de dorit ca mult din cheltuielile de apărare sporite în România să se realizeze făcând apel la programul de 150 miliarde euro al UE – care pot avea atât utilitate militară cât şi civilă (şi care includ lucrări de infrastructură). Cadrul Financiar Multilateral (CFM) va aloca probabil mai puţine resurse României în noul exerciţiu. Noul CFM se va schimba având în vedere provocările pentru UE legate de competitivitate şi apărare/securitate. România a căpătat o „dependenţă” de fondurile europene care se poate întoarce ca un bumerang când aceste resurse se vor diminua drastic în mod inevitabil – după 2026 se termină PNRR, iar banii din CFM se vor reduce în următorul exerciţiu financiar. Scăderea masivă a resurselor europene va influenţa execuţia bugetară, investiţiile publice, balanţa de plăţi şi PIB potenţial”, mai arată Dăianu.
