România se pregătește să aplice, începând cu 1 noiembrie 2025, taxa pe colete, o taxă logistică de 25 de lei pentru coletele extracomunitare, măsură menită să închidă portițele fiscale prin care platformele asiatice, în special, inundă piața locală. Estimările specialiștilor arată că măsura ar putea aduce până la jumătate de miliard de euro anual la buget. Totuși, succesul depinde de un element-cheie: aplicarea strictă, fără excepții. În caz contrar, riscul este ca inițiativa să se transforme într-un eșec atât economic, cât și politic.
Distorsiunea pieței românești
În ultimii ani, comerțul online din Asia – prin platforme precum Temu și Shein – a creat o concurență neloială structurală pentru retailerii români. IMM-urile locale, care respectă legislația fiscală, au fost nevoite să concureze cu produse vândute la prețuri artificial reduse, avantaj facilitat de scutirea de taxe pentru coletele sub 150 de euro. În acest context, taxa pe colete apare ca prima măsură structurală care poate reechilibra piața și poate proteja companiile românești de o presiune care le-a erodat competitivitatea.
Riscul economic: aplicare parțială, efect zero
Principalul risc economic este aplicarea selectivă a taxei. Orice derogare ar permite platformelor să continue să profite de portițe, menținând avantajele concurențiale neloiale, în timp ce firmele românești ar rămâne expuse. Scenariul cel mai periculos ar fi cel al unei aplicări inconsecvente: o taxă care nu modifică fundamental dinamica pieței, dar adaugă birocrație și costuri administrative suplimentare pentru IMM-uri. Într-un asemenea caz, rezultatul ar fi dublu negativ – piața ar rămâne distorsionată, iar competitivitatea companiilor locale ar scădea și mai mult.
Riscul bugetar: de la jumătate de miliard la un eșec fiscal
Proiecțiile oficiale indică un potențial fiscal considerabil. Doar în ultimele două luni ale anului 2025, încasările suplimentare ar putea depăși 63 de milioane de euro. Pentru 2026, scenariile conservatoare estimează venituri de aproximativ 380–400 de milioane de euro, iar în condițiile în care volumele de colete se mențin la nivelul actual de 200.000–250.000 pe zi și cresc pe fondul tensiunilor comerciale globale, sumele ar putea urca până la 500 de milioane de euro pe an.
Dar aceste cifre sunt realiste doar în cazul unei aplicări uniforme. Dacă se vor introduce excepții, veniturile la buget ar scădea drastic, transformând o sursă promițătoare de finanțare într-un eșec vizibil. Pentru un buget aflat deja sub presiune, pierderea acestor sume ar transmite un semnal negativ creditorilor internaționali și agențiilor de rating.
Riscul politic: fracturi interne și credibilitate în joc
Taxa pe colete s-a transformat într-un test de credibilitate pentru guvern. Premierul Ilie Bolojan pare că susține aplicarea strictă, fără portițe, dar în coaliție au apărut reserve sau semne de îngrijorare. Sorin Grindeanu, lider interimar al PSD și președinte al Camerei Deputaților, a afirmat public că este sceptic în privința eficienței măsurii, avertizând că platformele asiatice ar putea redirecționa fluxurile prin alte state UE pentru a ocoli taxa românească.
Un eventual eșec ar avea consecințe multiple. Intern, guvernul ar fi acuzat că a introdus o „taxă fantomă”. Economic, mediul de afaceri și-ar pierde încrederea în capacitatea statului de a proteja IMM-urile de competiția neloială. Electoral, coaliția ar putea fi penalizată pentru promisiuni neîndeplinite privind protejarea intereselor producătorilor și comercianților locali.
Scenarii posibile: de la găina cu OUĂ de AUR la riscul unui EȘEC RĂSUNĂTOR
În scenariul optimist, aplicarea strictă ar genera încasări de 400–500 de milioane de euro și ar restabili echilibrul pieței. În scenariul moderat, cu aplicare parțială, veniturile s-ar reduce la 150–250 de milioane de euro, cu efecte limitate asupra mediului de afaceri. Cel mai pesimist scenariu, cel al multiplelor excepții, ar coborî veniturile sub 100 de milioane de euro și ar transforma măsura într-un eșec perceput de întreaga societate.
Taxa pe colete este mai mult decât un instrument fiscal – vine ca un test al maturității instituționale. Dacă va fi aplicată corect și fără excepții, poate aduce la buget sute de milioane de euro și poate crea un precedent de protecție reală a economiei naționale. Dacă însă va fi diluată sau aplicată inconsecvent, România riscă să piardă nu doar bani, ci și încrederea mediului de afaceri și a opiniei publice în capacitatea statului de a-și apăra companiile. Primele rezultate vor fi vizibile în T1 2026, iar verdictul va arăta dacă România a reușit să transforme această taxă într-o victorie economică și politică – sau într-o nouă oportunitate ratată.
