Reguli stricte pentru concediul medical în 2026. Câte zile poate acorda medicul de familie și cine suportă plata

Concediul medical continuă să ridice numeroase întrebări pentru angajații din România, dar și pentru angajatori. În 2026, regulile privind acordarea certificatelor medicale, plata indemnizațiilor și recuperarea sumelor de către firme trebuie urmărite cu atenție, mai ales în contextul unor controale mai stricte și al modificărilor privind taxarea.

Câte zile de concediu medical poate da medicul de familie

Una dintre principalele întrebări este câte zile de concediu medical poate acorda medicul de familie și în ce condiții poate fi prelungită perioada de incapacitate temporară de muncă.

Medicul de familie nu poate acorda concediu medical pentru o perioadă nelimitată. Pentru incapacitatea temporară de muncă, acesta poate elibera certificate pentru cel mult 7 zile calendaristice pentru un episod de boală, în cel puțin două etape.

Prima etapă poate avea maximum 4 zile calendaristice. Dacă incapacitatea temporară de muncă se menține, medicul de familie poate acorda în continuare concediu medical, astfel încât durata totală pentru episodul respectiv să ajungă la maximum 7 zile.

Există și un plafon calculat pe o perioadă mai lungă. Durata cumulată a concediilor medicale acordate de medicul de familie pentru incapacitate temporară de muncă nu poate depăși 28 de zile calendaristice în ultimul an, calculate de la prima zi de îmbolnăvire, indiferent de cauza acesteia. După atingerea celor 28 de zile, certificatele trebuie eliberate de medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau din spital, în cazul internării.

În cazul în care incapacitatea de muncă se menține pentru aceeași afecțiune, medicul specialist din ambulatoriu sau medicul din spital poate prelungi concediul în etape succesive de maximum 30 sau 31 de zile calendaristice, cu respectarea duratelor maxime prevăzute de lege.

Pentru bolile obișnuite, durata generală a concediului pentru incapacitate temporară de muncă poate ajunge la 183 de zile într-un interval de un an, calculat de la prima zi de îmbolnăvire. Începând cu ziua 91, prelungirea până la 183 de zile se face cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. Pentru anumite boli speciale există perioade maxime diferite.

Regulile privind durata acordării nu se aplică în același mod în cazul unor situații speciale, printre care bolile infectocontagioase din grupa A și anumite situații de izolare, pentru care există reguli distincte.

Cine suportă plata concediului medical

Pentru incapacitatea temporară de muncă provocată de boli obișnuite sau accidente în afara muncii, plata indemnizației este împărțită între angajator și Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS).

În 2026 există însă o modificare importantă față de regula prezentată în textul inițial. Pentru certificatele de concediu medical eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, indemnizația este calculată și plătită prin diminuarea cu o zi. În cazul indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, cu excepția celor aferente izolării, angajatorul suportă indemnizația începând cu ziua a doua și până inclusiv în ziua a șasea de incapacitate. Din ziua următoare, plata este suportată din bugetul FNUASS.

Chiar și în situația în care sumele sunt suportate din FNUASS, angajatorul are rolul de a avansa banii către angajat, urmând ca ulterior să solicite decontarea de la casa de asigurări de sănătate. Datele oficiale pentru 2026 prevăd distinct indemnizațiile suportate de angajator și cele suportate din FNUASS.

Cum se calculează indemnizația

Pentru concediul medical acordat în cazul unei boli obișnuite, procentul aplicat bazei de calcul diferă în funcție de durata certificatului. Pentru certificatele de până la 7 zile se aplică procentul de 55%, pentru perioadele cuprinse între 8 și 14 zile procentul este de 65%, iar pentru perioadele de peste 15 zile se aplică 75%.

În 2026, ca urmare a modificării introduse pentru certificatele emise în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, calculul indemnizației se face prin scăderea unei zile din numărul de zile lucrătoare de concediu medical.

Indemnizațiile intră în calculul contribuțiilor fiscale aplicabile veniturilor salariale. Documentația fiscală oficială pentru 2026 include indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în baza de calcul pentru contribuțiile datorate, iar contribuțiile CAS și CASS sunt evidențiate distinct.

Pentru concediile medicale aferente bolilor obișnuite, se aplică și contribuția de sănătate menționată în materialul de bază. În schimb, regimul fiscal diferă în funcție de tipul concediului medical, astfel că nu toate indemnizațiile sunt tratate identic.

Angajatorii trebuie să respecte mai multe reguli stricte

Firmele care achită indemnizațiile de concediu medical și trebuie ulterior să recupereze sumele suportate din FNUASS trebuie să depună documentele necesare la casa de asigurări de sănătate.

În practică, termenul de recuperare poate fi depășit de autorități, ceea ce înseamnă că angajatorul poate rămâne o perioadă cu banii avansați pentru plata indemnizațiilor. Obligația de plată către angajat nu dispare însă din cauza întârzierii decontării.

Angajatul trebuie să primească banii la termenul obișnuit de plată a salariului, chiar dacă firma nu și-a recuperat încă sumele de la stat.

În plus, legislația din 2026 a introdus posibilitatea unor controale privind legalitatea și temeinicia acordării concediilor medicale. CNAS și casele de asigurări pot verifica documentele medicale care au stat la baza certificatelor, respectarea condițiilor legale privind durata concediului și corectitudinea completării documentelor. Dacă în urma controlului se constată că un certificat a fost eliberat cu nerespectarea prevederilor legale, asiguratul nu beneficiază de indemnizația aferentă acelui concediu.