Mii de salariați sunt vizați de o decizie privind concediul neefectuat. Ce trebuie știut

Salariații pot solicita compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai după încetarea raportului de muncă. Tot de la acest moment începe să curgă și termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea drepturilor bănești, potrivit unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia clarifică și situațiile în care zilele de concediu rămase neefectuate pot fi compensate după expirarea perioadei de report de 18 luni. În astfel de cazuri, trebuie analizat dacă angajatorul i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a beneficia de concediul anual și dacă acesta a ales, în mod conștient, să nu îl efectueze.

Decizia Înaltei Curți produce efecte pentru instanțe

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 11 august 2026, a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40 din 9 martie 2026. Hotărârea vizează compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru solicitarea acestei plăți.

Interpretarea dată de Înalta Curte problemelor de drept analizate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Litigiul care a dus la sesizarea instanței supreme a pornit de la cererea unui fost procuror, eliberat din funcție în vederea pensionării. Acesta a solicitat compensarea în bani a 146 de zile de concediu de odihnă pe care nu le efectuase.

Tribunalul București a respins cererea ca prescrisă, apreciind că termenul în care putea fi solicitată plata expirase. Reclamantul a formulat apel și a contestat modul în care fusese calculat termenul de prescripție, potrivit informațiilor oferite de legislatiamuncii.manager.ro.

Cum se calculează termenul de prescripție

Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a clarifica momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani pentru compensarea concediului neefectuat.

Problema a fost analizată în raport cu art. 146 alin. (3) din Codul muncii, care prevede că efectuarea concediului de odihnă neefectuat poate fi compensată în bani numai la încetarea contractului individual de muncă.

Înalta Curte a stabilit că termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la încetarea raportului de muncă. Până la acel moment, salariatul nu poate solicita compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate.

Prin urmare, nici termenul de prescripție pentru plata acestor drepturi nu poate începe anterior încetării raportului de muncă. Cei trei ani se calculează de la momentul în care raportul de muncă încetează, situație în care salariatul poate solicita compensarea zilelor de concediu rămase neefectuate.

Ce se întâmplă după expirarea perioadei de report de 18 luni

Înalta Curte a analizat separat situația zilelor de concediu pentru care a expirat perioada de report de 18 luni prevăzută de art. 146 alin. (2) din Codul muncii. Această perioadă reprezintă intervalul în care concediul rămas neefectuat poate fi acordat ulterior și se calculează începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul anual.

Expirarea perioadei de 18 luni nu înseamnă, în toate situațiile, că salariatul pierde automat dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate. Pentru stabilirea dreptului trebuie analizat modul în care s-a ajuns la neefectuarea concediului.

În privința acestei situații, Înalta Curte a stabilit:

„Pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dreptul de a obține compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept și, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși i s-a oferit această posibilitate.”

Astfel, pentru zilele de concediu care depășesc perioada de report trebuie verificat dacă angajatorul i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și lua concediul. În situația în care această posibilitate nu a fost oferită, dreptul la compensare se păstrează.

Pe de altă parte, dreptul nu mai există pentru perioada care depășește termenul de report atunci când salariatul a ales să nu efectueze concediul, deși angajatorul îi oferise această posibilitate, iar acesta cunoștea consecințele neefectuării zilelor de concediu.

Obligațiile angajatorului privind efectuarea concediului

În motivarea deciziei, Înalta Curte face referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și arată că angajatorul trebuie să îi ofere salariatului posibilitatea efectivă de a beneficia de concediul de odihnă anual.

Angajatorul trebuie, de asemenea, să îl invite pe salariat să își efectueze concediul și să îl informeze precis și în timp util cu privire la consecințele care pot apărea dacă acesta nu își exercită dreptul.

Pierderea dreptului poate interveni în situația în care salariatul s-a abținut în mod deliberat și în cunoștință de cauză să își efectueze concediul anual plătit, deși avea posibilitatea efectivă de a beneficia de acesta.

Specialiștii de la legislatiamuncii.ro arată că angajatorii trebuie să realizeze programarea concediilor de odihnă și să o comunice salariaților. Aceștia trebuie, totodată, să îi notifice pe angajați cu privire la efectuarea concediului în perioada programată.