Iarna scumpirilor se apropie. Energia, gazele și motorina pot majora costurile. Ce produse se vor scumpi

Începând din toamna anului 2026, România intră într-o perioadă în care vulnerabilitățile energetice, bugetare, economice, climatice și sociale se pot alimenta reciproc. Unele dintre aceste riscuri sunt considerate foarte probabile, în timp ce altele depind de evoluția vremii, de apariția unor incidente tehnice sau de eventuale noi șocuri geopolitice.

Un scenariu de creștere a prețurilor este considerat foarte probabil

Energia, gazele, motorina și alimentele pot pune simultan presiune asupra bugetelor românilor în iarna 2026-2027. Expertul în energie Dumitru Chisăliță explică modul în care majorarea costurilor dintr-un sector se poate transmite către alte domenii și poate ajunge, în cele din urmă, în costul vieții.

România intră în sezonul rece cu mai multe vulnerabilități care se pot suprapune: costuri ridicate pentru energie și gaze, carburanți care pot transfera scumpirile către întreaga economie, presiuni asupra prețurilor alimentelor și un buget public cu un spațiu limitat pentru noi măsuri de sprijin.

Dumitru Chisăliță vorbește, în analiza publicată de Asociația Energia Inteligentă, despre posibilitatea unei „policrize”, cu 12 manifestări care se pot alimenta reciproc. Printre riscurile considerate cu probabilitate foarte ridicată sunt menționate prețurile energiei electrice și gazelor, motorina, inflația și costul vieții, precum și presiunile asupra bugetului public.

Gazele naturale, între nivelul stocurilor și necesarul zilnic

Începutul lunii septembrie a găsit depozitele de gaze ale României la aproximativ 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului precedent.

Problema principală nu ține neapărat de cantitatea totală de gaze disponibilă pentru întregul an, ci de debitul zilnic care poate fi asigurat în perioadele cu temperaturi foarte scăzute. Depozitele nu pot furniza aceeași cantitate în fiecare zi a sezonului rece, iar capacitatea zilnică de extracție scade pe măsură ce nivelul de umplere se reduce.

O presiune fizică asupra aprovizionării poate apărea dacă se suprapun o iarnă mai rece decât cea precedentă, un nivel insuficient al gazelor stocate, o cerere regională ridicată, diminuarea anumitor surse de import și un necesar mare pentru producția de electricitate pe gaze.

Presiunea nu este exclusiv românească. Europa intră în sezonul rece cu stocuri mai reduse decât media ultimilor ani și cu o dependență mai mare de piața globală de LNG. În consecință, importurile disponibile pentru România nu vor fi întotdeauna ieftine și imediat accesibile.

Motorina și efectele asupra economiei

Dacă benzina are un efect direct asupra populației, motorina are implicații asupra unui număr mult mai mare de activități economice. Agricultura, construcțiile, transportul de marfă, distribuția alimentară, serviciile publice și industria depind în diferite proporții de acest carburant.

O reducere temporară a accizei poate tempera prețul de la pompă, dar nu înlătură dependența României de țiței importat, de capacitățile de rafinare și de importurile directe de produse petroliere. La începutul lunii septembrie, statul a majorat deja reducerea temporară a accizei la motorină.

În paralel, cererea ridicată de produse petroliere în state asiatice care înlocuiesc LNG foarte scump poate exercita presiuni suplimentare asupra pieței motorinei. Evoluția petrolului și a marjelor de rafinare rămâne astfel relevantă pentru prețul final.

În cazul unor prețuri ridicate, Guvernul are la dispoziție mai multe variante: poate lăsa prețul să crească, poate reduce taxele cu efect asupra veniturilor bugetare sau poate compensa anumite sectoare, ceea ce ar exercita presiuni asupra deficitului. Fiecare dintre aceste soluții mută însă costul către o altă zonă a economiei.

Presiunea fiscală se suprapune peste criza energetică

Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027.

În același timp, statul trebuie să gestioneze mai multe obligații: protejarea consumatorilor de scumpirea energiei, reducerea taxării carburanților, sprijinirea agriculturii, finanțarea apărării, plata unor dobânzi mai mari, cofinanțarea investițiilor europene și reducerea deficitului.

Această combinație presupune măsuri asupra veniturilor și cheltuielilor publice. Printre variante se află majorarea unor taxe, reducerea anumitor cheltuieli, amânarea unor investiții sau utilizarea simultană a mai multor instrumente.

Presiunea poate alimenta astfel o perioadă caracterizată prin modificări frecvente ale fiscalității, excepții, supraimpozitări și prelungirea unor măsuri anunțate inițial ca fiind temporare.

Ratingul și costul finanțării

România se află la limita inferioară a categoriei recomandate pentru investiții. S&P a menținut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă.

O eventuală retrogradare nu este prezentată ca inevitabilă, însă percepția asupra riscului de țară poate avea efecte asupra costurilor de finanțare chiar și în lipsa unei schimbări de rating.

Printre efectele posibile se numără dobânzi mai mari pentru stat, credite mai scumpe pentru companii și populație, presiuni asupra cursului leului și costuri mai ridicate pentru investițiile din sectorul energetic.

Pentru buget, dobânzile mai mari înseamnă și o presiune suplimentară asupra cheltuielilor publice, într-o perioadă în care necesarul de finanțare este deja ridicat.

Agricultura și prețurile alimentelor

Presiunea asupra sectorului alimentar poate fi determinată mai degrabă de prețuri decât de o lipsă generalizată a produselor. România a înregistrat rezultate bune la culturile de iarnă, în special la grâu, însă seceta și temperaturile ridicate au afectat porumbul și culturile de primăvară.

Recolta europeană de porumb din 2026 este estimată aproape de minimul ultimilor 20 de ani, iar România și Ungaria se numără printre statele afectate sever.

Efectele unei astfel de situații pot ajunge, cu întârziere, în costurile furajelor, cărnii și lactatelor, dar și în prețurile uleiurilor și produselor procesate. Presiunea se poate reflecta inclusiv în costurile fermierilor și în despăgubirile solicitate de la buget.

La această situație se adaugă problema apei. Nivelurile reduse ale Dunării pot afecta simultan agricultura, navigația, producția hidroenergetică și răcirea unor capacități energetice.

Presiuni asupra companiilor și investițiilor publice

Companiile, în special IMM-urile, pot resimți efectele facturilor la energie, ale carburanților, dobânzilor și reducerii consumului înainte ca statisticile oficiale să indice o eventuală recesiune. În acest context, pot crește insolvențele, întârzierile la plată și arieratele dintre companii.

O altă presiune poate apărea asupra investițiilor publice. Atunci când resursele bugetare devin insuficiente, proiectele care pot fi amânate sunt vulnerabile la reduceri sau decalări.

Pentru România, o astfel de evoluție ar afecta inclusiv investiții în rețele, centrale, irigații și infrastructura de transport, adică domenii care au legătură directă cu reducerea vulnerabilităților existente.

Fondurile europene reprezintă o altă zonă de risc. Întârzierile reformelor, procedurilor de achiziție și proiectelor pot conduce la pierderea unor finanțări sau la înlocuirea acestora cu împrumuturi mai costisitoare, transformând o problemă administrativă într-una bugetară și de dezvoltare.

Energia și presiunea asupra gospodăriilor

O altă problemă este sărăcia energetică. Pentru sute de mii de gospodării, presiunea nu se rezumă la evoluția prețului mediu, ci la posibilitatea concretă de a încălzi locuința și de a achita simultan facturile la energie, alimentele și ratele.

Pe fondul unor măsuri succesive de plafonare, al explicațiilor contradictorii sau al unor promisiuni care nu sunt respectate, poate apărea și o problemă de încredere. O astfel de evoluție poate alimenta proteste, discursuri populiste și radicalizare și poate complica adoptarea unor reforme.

Potrivit scenariului prezentat, România ar putea traversa în următoarele 12 luni aproximativ 12 manifestări de criză, asociate cu patru dezechilibre fundamentale: capacități energetice insuficient pregătite, finanțe publice fragile, infrastructură întârziată și o administrație care nu acționează preventiv.

Cele 12 măsuri propuse pentru perioada 2026-2027

Pachetul de soluții AEI pentru România propune un program accelerat pentru puterea controlabilă, care include finalizarea centralelor pe gaze întârziate, menținerea temporară a capacităților necesare securității energetice și accelerarea investițiilor în stocare, retehnologizarea hidro și proiectele nucleare.

O a doua măsură vizează un plan național de securitate a gazelor, cu umplerea depozitelor în funcție atât de volum, cât și de debitul zilnic, constituirea unei rezerve strategice și contractarea preventivă a surselor de import pentru perioadele cu temperaturi foarte scăzute.

Pentru carburanți este propusă o rezervă strategică și un plan de continuitate, care să includă stocuri operaționale, rute alternative de aprovizionare și alimentare prioritară pentru agricultură, transportul de marfă, serviciile publice și infrastructura critică.

O altă măsură propusă este orientarea protecției sociale către gospodăriile vulnerabile, în funcție de venit, locuință și consumul energetic necesar, în locul plafonării generale și al subvenționării consumurilor mari și ineficiente.

Contracte pe termen lung și protejarea investițiilor

Pachetul prevede și sprijinirea contractării energiei pe termen lung, precum și reducerea dependenței de piața spot. Sunt propuse contracte bilaterale, achiziții centralizate și mecanisme de garantare pentru gospodării, IMM-uri și industrie, astfel încât consumatorii să beneficieze de prețuri mai predictibile, iar producătorii să poată finanța investiții noi.

Propunerea este ca energia să fie contractată din timp, înainte de apariția unei crize și a unor prețuri ridicate. Un alt punct este un pact fiscal pentru energie și investiții, fără taxe și supraimpozitări introduse peste noapte. Potrivit propunerii, fiecare măsură fiscală ar trebui însoțită de o evaluare publică a efectelor asupra prețurilor, investițiilor și securității energetice.

Lista include și protejarea investițiilor esențiale. Rețelele, centralele, capacitățile de stocare, irigațiile, infrastructura de apă și proiectele europene mature ar urma să fie exceptate de la tăierile bugetare generalizate.

Lichiditatea economiei, agricultura și fondurile europene

Pentru companii este propus un plan destinat lichidității economiei. Acesta ar include garanții și finanțări temporare pentru IMM-urile viabile afectate de costurile energiei, carburanților și dobânzilor, condiționate de investiții în eficiență și menținerea locurilor de muncă.

Un program național pentru apă, agricultură și securitate alimentară ar urma să includă refacerea sistemelor de irigații, gestionarea rezervelor de apă, sprijinirea culturilor vulnerabile și mecanisme de intervenție pentru alimentele esențiale.

Pentru fondurile europene este propus un mecanism de protecție a proiectelor strategice, cu o echipă guvernamentală unică pentru deblocarea proiectelor, termene obligatorii pentru avize și transferarea rapidă a banilor către investițiile care pot fi finalizate.

Lista măsurilor continuă cu un program național de eficiență energetică, axat pe izolarea locuințelor, modernizarea instalațiilor, reducerea consumului în clădirile publice și eficientizarea energetică a întreprinderilor.

Eficiența energetică și avertizarea timpurie

Ultima măsură propusă vizează transparența publică săptămânală și avertizarea timpurie. Este prevăzut un tablou național public care să prezinte stocurile de gaze și carburanți, capacitățile disponibile, importurile, prețurile, rezervele de apă și nivelul fiecărui risc, alături de măsuri și responsabili nominalizați.

Pachetul AEI propune ca viitorul Guvern să acționeze asupra cauzelor comune ale acestor presiuni: lipsa capacităților disponibile, dependența de importuri, sărăcia energetică, instabilitatea fiscală, investițiile întârziate și lipsa de transparență.

Documentul propune astfel trecerea de la măsuri concentrate pe compensații la măsuri orientate spre prevenție și include obiectivul unui plan energetic pentru România până în 2030.