Marile orașe din România au cunoscut o dezvoltare rapidă, iar zonele periferice au fost ocupate de ansambluri rezidențiale construite în ritm accelerat. Dezvoltatorii promiteau confort și stil modern, însă ceea ce apare în reclame nu reflectă întotdeauna viața de zi cu zi.
În multe cartiere noi, blocurile sunt apropiate, iar lumina naturală și spațiile verzi sunt rare. Parcările sunt insuficiente, iar comunitățile gândite să fie funcționale se transformă adesea în simple aglomerări de apartamente. Dincolo de aceste probleme vizibile, există și aspecte mai subtile, care afectează calitatea vieții: dimensiunile locuințelor.
Dimensiunile legale ale apartamentelor din România
Legea stabilește un cadru clar și detaliat privind suprafețele minime ale apartamentelor, pentru a asigura condiții decente de locuire și funcționalitate adecvată a spațiilor. În acest sens, sunt definite mai multe tipuri de suprafețe, fiecare cu un rol distinct.
Suprafața locuibilă se referă strict la spațiile destinate vieții de zi cu zi, precum dormitoarele și camerele de zi, adică încăperile în care se desfășoară activitățile principale ale locatarilor.
Suprafața utilă este mai cuprinzătoare și include toate spațiile interioare ale apartamentului: camerele de locuit, bucătăria, băile, holurile, debaralele și alte zone de depozitare. Din această categorie sunt excluse însă balcoanele și logiile, chiar dacă acestea sunt închise.
Suprafața construită reprezintă totalitatea suprafeței ocupate de clădire, incluzând pereții exteriori și interiori, și este relevantă mai ales din punct de vedere tehnic și urbanistic.
Dincolo de dimensiuni, actul normativ impune și o serie de cerințe funcționale menite să asigure confortul și siguranța locuirii. Astfel, înălțimea minimă a camerelor trebuie să fie de 2,55 metri, pentru a permite o bună aerisire și iluminare.
Coridoarele trebuie să aibă o lățime de cel puțin 1,20 metri, astfel încât circulația să fie facilă. Băile trebuie proiectate astfel încât să fie accesibile și persoanelor cu mobilitate redusă, iar fiecare apartament trebuie să dispună de spații de depozitare de minimum doi metri pătrați, pentru a răspunde nevoilor de organizare ale locatarilor.
Schemele la care dezvoltatorii apelează pentru ca apartamentele să pară mai spațioase
În practică, dezvoltatorii recurg frecvent la artificii pentru a face locuințele să pară mai spațioase. Bucătăriile mici sunt prezentate ca fiind suficiente prin simpla plasare a mesei în planșe, iar spațiile de depozitare lipsesc complet. Balcoanele sunt adesea integrate vizual în camere, iar în cazul bucătăriilor open-space se afișează doar suprafața totală, fără detalii despre dimensiunile reale ale fiecărei zone.
Rezultatul este că, deși pe hârtie apartamentele par generoase și conforme cu legea, viața de zi cu zi arată cu totul altfel. Mulți locatari descoperă că spațiile sunt strâmte, circulația este incomodă, iar confortul promis de reclamele imobiliare lipsește în realitate.
