Regulă obligatorie pentru mii de angajați din România. Cine trebuie să primească bani în plus la salariu dar și zile libere

Salariații care lucrează sâmbăta și duminica nu își pierd dreptul la repausul săptămânal, chiar dacă activitatea angajatorului presupune desfășurarea muncii în weekend. Codul muncii prevede că repausul este de 48 de ore consecutive și, atunci când nu poate fi acordat sâmbăta și duminica, acesta poate fi mutat în alte zile. Într-o asemenea situație, legea stabilește și dreptul salariatului la un spor salarial. Valoarea sporului obișnuit pentru munca în weekend nu este însă fixată procentual de Codul muncii.

Codul muncii. Repausul săptămânal trebuie să fie de 48 de ore consecutive

Regula de la care trebuie pornit este prevăzută de articolul 137 din Codul muncii. Salariații au dreptul la un repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, acordat, de regulă, sâmbăta și duminica.

Există însă numeroase activități care nu pot fi întrerupte la sfârșitul săptămânii. Dacă acordarea repausului sâmbăta și duminica ar afecta interesul public sau desfășurarea normală a activității, cele două zile de repaus pot fi acordate în alte zile.

Zilele respective trebuie stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. 

Prin urmare, simplul fapt că o persoană lucrează în weekend nu înseamnă că poate fi lipsită de cele 48 de ore consecutive de repaus. Diferența este că, în funcție de organizarea activității, acestea pot fi acordate în cursul săptămânii.

Salariații care primesc repausul în alte zile au dreptul și la spor

Acordarea celor două zile libere în timpul săptămânii nu înlocuiește sporul salarial.

Articolul 137 alin. (3) din Codul muncii prevede expres că, atunci când repausul nu este acordat sâmbăta și duminica în condițiile prevăzute de lege, salariații beneficiază de un spor la salariu. Acesta este stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. 

Așadar, în această situație există două drepturi distincte: repausul săptămânal de 48 de ore consecutive și sporul salarial.

Legea nu stabilește un procent minim pentru sporul obișnuit de weekend

Codul muncii nu fixează un procent concret pentru sporul prevăzut de articolul 137 alin. (3). Valoarea acestuia trebuie stabilită prin negociere și prevăzută în contractul colectiv de muncă sau, după caz, în contractul individual de muncă. 

Este importantă această diferență, deoarece sporul pentru situația obișnuită în care repausul săptămânal este mutat în alte zile nu trebuie confundat cu alte compensații prevăzute de Codul muncii.

Faptul că legea nu stabilește un procent minim nu înseamnă însă că dreptul la spor poate fi eliminat. Codul muncii spune explicit că salariații aflați în această situație „vor beneficia de un spor la salariu”. 

Amenzi pentru nerespectarea repausului săptămânal

Angajatorii trebuie să respecte și regula celor 48 de ore consecutive.

Potrivit articolului 260 din Codul muncii, nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal constituie contravenție și poate fi sancționată cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei. 

Separat, Codul muncii sancționează cu amendă cuprinsă între 2.000 și 5.000 de lei stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozițiilor legale. 

Prin urmare, programarea activității în weekend trebuie făcută cu respectarea atât a repausului obligatoriu, cât și a regulilor referitoare la sporul salarial.

Repausul poate fi acordat cumulat după cel mult 14 zile, dar numai în situații de excepție

Codul muncii permite și o derogare de la regula acordării săptămânale a repausului, însă condițiile sunt mult mai stricte.

În situații de excepție, zilele de repaus pot fi acordate cumulat după o perioadă de activitate continuă care nu poate depăși 14 zile calendaristice. O asemenea organizare necesită autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. 

Pentru acești salariați, legea prevede dreptul la dublul compensațiilor stabilite pentru munca suplimentară. Articolul 123 alin. (2), la care face trimitere Codul muncii, stabilește că sporul pentru munca suplimentară nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. În consecință, dublul acestei compensații înseamnă cel puțin 150%. 

Spor de cel puțin 150% și dacă repausul este suspendat pentru lucrări urgente

O altă situație specială apare atunci când repausul săptămânal trebuie suspendat din cauza unor lucrări urgente.

Codul muncii permite acest lucru atunci când intervenția imediată este necesară pentru salvarea persoanelor sau bunurilor angajatorului, evitarea unor accidente iminente ori înlăturarea efectelor produse de accidente asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității.

Și în acest caz, salariații implicați au dreptul la dublul compensațiilor prevăzute pentru munca suplimentară, ceea ce înseamnă un spor de cel puțin 150%, raportat la regula de minimum 75% stabilită pentru orele suplimentare. 

Astfel, Codul muncii face o diferență clară între situația obișnuită a salariaților programați să lucreze în weekend și cazurile excepționale. În primul caz, angajatul trebuie să primească 48 de ore consecutive de repaus în alte zile și un spor al cărui cuantum este stabilit contractual. În situațiile excepționale prevăzute de lege, compensația este mai mare și se aplică reguli suplimentare.