Război în Orientul Mijlociu. Consecințele asupra România. Cristian Socol: Evoluția prețului petrolului nu va semăna deloc cu cea de la șocul inițial

Profesorul universitar Cristian Socol a explicat cum SUA încearcă să influențeze ciclurile economice globale și a avertizat asupra riscurilor unui vid de putere în Iran, analizând impactul asupra economiei mondiale în perioada 2020–2035.

Cristian Socol explică cum SUA încearcă să influențeze ciclurile economice globale și riscurile unui vid de putere în Iran

Profesorul universitar Cristian Socol a explicat pentru „Mediafax” că economia globală traversează o perioadă marcată de șocuri energetice, creșteri accelerate ale prețurilor petrolului și gazelor naturale, volatilitate ridicată și un nivel record de incertitudine, toate acestea fiind amplificate de costurile mari de finanțare și de slăbirea sistemului internațional bazat pe reguli.

Acesta a explicat că analiza actuală permite înțelegerea motivelor pentru care punctele de presiune globale se intensifică, sugerând că teoria superciclurilor economice ar putea explica inclusiv evoluțiile din economia Statelor Unite, care riscă să-și piardă rolul de hegemon global. În acest context, el a menționat că poziționările unor lideri precum Donald Trump, inclusiv dorința unei capitulări necondiționate a Iranului, trebuie privite prin prisma acestor transformări majore, avertizând asupra pericolului unui posibil vid de putere în regiune.

Socol a arătat că, odată cu diminuarea reacțiilor emoționale, devine mai clar că există puține certitudini și numeroase întrebări fără răspuns legate de cauzele și consecințele conflictelor din Orientul Mijlociu. El consideră că actuala instabilitate globală este determinată de încheierea unui ciclu economic lung de tip Kondratieff și de tranziția către un nou ciclu, proces care se va desfășura până în jurul anilor 2030–2035.

Potrivit acestuia, faza actuală, caracterizată drept „iarna” ciclului economic, implică contracție și tensiuni, în timp ce noul ciclu, aflat în formare, va aduce o etapă de revenire. Istoric, astfel de tranziții au fost asociate cu crize economice, conflicte și incertitudine crescută, fiind descrise drept procese de „distrugere creatoare”.

Profesorul a subliniat că războaiele recente, inclusiv cel din Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu, fac parte dintr-un proces mai amplu de resetare a ordinii mondiale înaintea noului ciclu economic. În opinia sa, chiar și o putere majoră precum Statele Unite se confruntă cu riscuri în menținerea poziției dominante, aceste riscuri depinzând de deciziile strategice luate în prezent.

El a evidențiat că economia americană se confruntă de ani buni cu deficite bugetare și comerciale ridicate, o datorie publică în creștere și probleme structurale, ceea ce o obligă să accelereze reformele, inclusiv prin asigurarea accesului la energie ieftină, consolidarea supremației tehnologice și reducerea dependenței de China.

Socol a afirmat că tensiunile globale sunt strâns legate de evoluțiile economiei SUA, iar schimbările actuale indică o competiție intensificată între marile puteri pentru poziționarea în noua ordine economică mondială.

Cristian Socol avertizează că războiul din Orientul Mijlociu va costa SUA peste 1,1 miliarde de dolari pe zi, va agrava deficitul și datoria publică

Socol a declarat că teoria superciclurilor economice se aplică și economiei Statelor Unite, însă capacitatea acesteia de a controla aceste cicluri este limitată. El a explicat că SUA pot influența evoluțiile economice globale prin instrumente precum rolul Federal Reserve, statutul dolarului ca monedă de rezervă și forța instituțională și fiscală, reușind astfel să atenueze sau să prelungească anumite faze ale ciclului economic.

Totuși, Socol a subliniat că nici măcar SUA nu pot opri ciclicitatea globală, întrucât există factori structurali precum îmbătrânirea populației, scăderea productivității și dinamica geopolitică, care nu pot fi controlați. În acest sens, el a invocat analiza realizată de George Friedman în volumul Furtuna dinaintea liniștii, arătând că în perioada 2020–2030, în SUA se suprapun, pentru prima dată, fazele de „iarnă” ale ciclurilor socio-economice și instituționale.

Referitor la conflictul din Orientul Mijlociu, Socol a explicat că dorința exprimată de SUA și de Donald Trump privind capitularea necondiționată a Iranului are explicații complexe. El a menționat riscurile unui război de uzură în cazul unei invazii terestre și dificultatea instalării unui regim favorabil extern, în contextul unei structuri de putere consolidate în Iran, dominată de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice.

Profesorul a precizat că această structură instituțională, susținută de loialitate militară, religioasă și interese economice, face puțin probabilă prăbușirea rapidă a regimului. În opinia sa, un eventual conflict în Iran ar avea un risc mai ridicat decât cel din Irak și nu poate fi comparat cu situații precum cea din Venezuela.

Socol a avertizat că un posibil vid de putere în Iran ar genera haos, mai ales în lipsa unui plan post-conflict, și ar putea duce la proliferarea necontrolată a armamentului. El a făcut trimitere la lecțiile desprinse după căderea lui Saddam Hussein, subliniind că riscurile sunt cu atât mai mari cu cât există informații privind stocuri semnificative de uraniu îmbogățit și incertitudini legate de securizarea acestora.

În ceea ce privește interesele regionale, Socol a afirmat că Israel ar urmări slăbirea și fragmentarea autorității în Iran, în timp ce Turcia ar prefera o deteriorare controlată a capacităților iraniene, pentru a evita efecte negative precum instabilitate regională, inflație sau fluxuri masive de refugiați.

Totodată, el a menționat că statele din Consiliul de Cooperare al Golfului, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ar trebui să adopte o strategie de „răbdare tactică” și să evite escaladarea conflictului, întrucât aceasta ar avea consecințe economice severe.

În concluzie, Socol a subliniat că o abordare prudentă, bazată pe cooperare și soluții diplomatice, reprezintă cea mai bună opțiune pe termen mediu și lung pentru stabilizarea regiunii și limitarea riscurilor globale.

Care vor fi consecințele economice asupra SUA, UE și României?

Profesorul universitar susține că un război de durată în Orientul Mijlociu ar avea consecințe economice severe chiar și pentru economia Statelor Unite, subliniind că nici cea mai puternică economie a lumii nu poate susține un astfel de conflict fără costuri majore.

Acesta a explicat că doar cheltuielile directe ale războiului sunt estimate la peste 1,1 miliarde de dolari pe zi, ceea ce ar însemna peste 50 de miliarde de dolari într-o singură lună, în condițiile în care costurile cresc odată cu prelungirea conflictului. În același timp, el a atras atenția că finanțele publice ale SUA sunt deja sub presiune, cu deficite bugetare ridicate și o datorie publică ajunsă la niveluri record raportate la PIB.

Socol a arătat că majorarea cheltuielilor de apărare, propusă de Donald Trump, ar ridica probleme de sustenabilitate, mai ales în contextul în care refinanțarea datoriei devine tot mai dificilă pe fondul creșterii randamentelor globale. De asemenea, creșterea prețurilor la energie ar genera un șoc inflaționist și ar încetini economia, în condițiile în care ritmul de creștere și piața muncii dădeau deja semne de slăbiciune.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, Socol a declarat că statele membre sunt afectate simultan de războiul din Ucraina și de conflictul din Orientul Mijlociu, ambele generând un șoc energetic puternic, cu efecte inflaționiste și recesioniste. El a explicat că UE ar trebui să continue o strategie de „răbdare strategică” și să evite escaladarea tensiunilor economice, mizând pe soluții sustenabile pe termen lung.

Potrivit estimărilor sale, pe termen scurt, economia UE ar putea înregistra o scădere a creșterii PIB potențial cu 0,4–0,6 puncte procentuale, o creștere a inflației și o deteriorare a balanței comerciale, în funcție de evoluția prețurilor la petrol. Pe termen mediu și lung, efectele ar putea fi mai severe, mai ales în scenariul unor creșteri semnificative ale prețurilor energetice.

Referitor la România, Socol a afirmat că impactul economic ar fi resimțit atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. El a precizat că, pe termen scurt, creșterea economică ar putea încetini, inflația ar crește, costurile de împrumut ale statului s-ar majora, iar veniturile bugetare și balanța comercială s-ar deteriora.

Pe termen mediu și lung, economistul estimează efecte mai pronunțate asupra creșterii economice și inflației, precum și costuri mai mari de finanțare pentru stat și o deteriorare accentuată a balanței comerciale. În acest context, el a subliniat că cele mai vulnerabile sectoare din România sunt industria chimică, materialele de construcții, transporturile și sectorul agroalimentar.

Socol a avertizat că efectele economice și sociale ale conflictelor din regiune se propagă la nivel global, afectând semnificativ atât marile economii, cât și statele europene și România.

„Trebuie să avem în vedere că șocul energetic nu are cum să se manifeste pe termen lung. Putem valida această ipoteză atât pe baza experienței istorice – crizele petroliere din anii ”80 – cât și pe baza intereselor economice afectate. Iranul știe că strategia blocării Strâmtorii Ormuz nu poate fi o strategie militară pe termen mediu și lung. Vom constata că la 30-45 zile de la începutul crizei, evoluția prețului petrolului nu va semăna deloc cu cea de la șocul inițial. O să scadă destul de abrupt în condițiile în care ”oboseala” războiului își va face simțită prezența.

10. Există ceva mai rău decât șocul energetic și creșterea prețului petrolului? Una dintre consecințele războiului din Iran – închiderea Strâmtorii Hormuz provoacă o criză alimentară și, implicit, o criză umanitară. Peste 100 milioane de oameni sunt în pericol în condițiile unei închideri prelungite a Strâmtorii, din ce în ce mai probabilă ca efect al plasării de mine marine de către Iran în acel spațiu.

Consecințele nedorite pot apărea atât în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente a țărilor din Golf (70% din alimentele consumate în regiune trec prin Strâmtoarea Hormuz) cât și tranzitul blocat de îngrășăminte chimice și combustibil, de natură să afecteze fermierii din întreaga lume (în afara prețului la petrol, gazele naturale reprezintă un input cheie pentru producția de îngrășăminte și, atenție, 40% din îngrășămintele cu azot comercializate la nivel global trec prin strâmtoare).

Mai mult, bombardarea instalațiilor de desalinizare a apei și contaminarea apelor din Golf ar putea provoca o criză a apei. Și da, Iranul va fi afectat în egală măsură, fiind o țară deja confruntată cu proteste majore din cauza exploziei inflației la alimente.

Ar fi interesant ca cineva să știe și să ne spună când și cum se va finaliza acest război. Un război militar care a condus la o criză energetică și va conduce la turbulențe financiare și de natura alimentară, toate acestea topindu-se într-o criză socială, umanitară. Este evident că nici cei implicați nu pot estima, având în vedere escaladarea și multitudinea de factori care influențează sfârșitul acestui război.

Pentru Iran, degradarea puterii militare (inclusiv epuizarea stocurilor militare) și efectele economice și sociale reprezintă un factor important pentru sfârșitul acestui conflict. Pentru SUA, cei mai importanți determinanți sunt legați de efectele crizei energetice, ale șocurilor pe piețele financiare și bursiere, alegerile de la jumătatea mandatului în SUA și bilaterala de peste câteva săptămâni dintre Trump și Xi Jinping. Pentru Israel, atingerea obiectivului de degradare puternică a capacității economice și militare a Iranului. Pentru celelalte țări din Golf, pierderile economice mari și manifestarea unei crize alimentare vor presa pentru negocieri diplomatice ofensive în sensul finalizării războiului”, a punctat Socol.