Proprietarii care își închiriază locuința. Reguli la bloc când vecinii nu-și dau acordul. Asociația de proprietari nu poate interveni

Închirierea locuinței în regim hotelier a devenit o soluție tot mai folosită de proprietari care vor venituri suplimentare, mai ales în orașele mari și zonele turistice. Totuși, această activitate nu este la fel de simplă ca o chirie clasică și vine cu obligații legale clare. Dacă nu sunt respectate, pot apărea amenzi, conflicte cu vecinii sau chiar interzicerea activității.

Ce trebuie să știi înainte să îți închiriezi locuința în regim hotelier

Închirierile în regim hotelier au devenit tot mai populare în ultimii ani, în special în marile orașe și zonele turistice. Platforme precum Airbnb sau Booking fac această opțiune ușor accesibilă, însă legislația din România prevede o serie de reguli pe care trebuie să le respecți pentru a face totul legal. Operațiunile fără respectarea normelor pot atrage sancțiuni semnificative.

În esență, închirierea în regim hotelier presupune transformarea unei locuințe private într-un spațiu de cazare destinat turiștilor sau altor persoane pentru perioade relativ scurte, de la o noapte până la cel mult 30 de zile. Diferența față de o chirie obișnuită este durata scurtă a șederii și modul în care serviciul este oferit, similar cu cel al hotelurilor sau pensiunilor.

Care sunt cerințele legale de la autorități pentru a face această activitate

Pentru a oferi locuința spre închiriere în regim hotelier, legea impune obținerea unui certificat de clasificare eliberat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT). Acest certificat atestă oficial că locuința poate fi utilizată ca unitate de cazare turistică.

Pentru a obține acest certificat, dosarul tău trebuie să conțină mai multe documente, printre care: certificatul de proprietate, actul de identitate, fișe de clasificare, iar în anumite situații este necesar și acordul vecinilor sau al asociației de proprietari.

Legea prevede explicit că acordul vecinilor și al asociației de proprietari este cerut pentru clasificare, iar fără acesta procedura nu poate fi dusă la final.

Pe lângă clasificarea turistică, autoritățile locale pot solicita și alte cerințe, cum ar fi respectarea standardelor de siguranță și igienă, taxe locale sau obligații specifice zonei. De asemenea, este important să verifici dacă primăria sau consiliul local impun reguli suplimentare privind închirierile de scurtă durată.

De exemplu, unele proiecte legislative discutate în Parlament includ amenzi destul de mari pentru cei care promovează apartamente fără certificat de clasificare pe platforme de rezervări sau social media.

Când este nevoie de acordul vecinilor și ce se întâmplă dacă nu îl obții

În situația unei locuințe situate într-un bloc rezidențial, de regulă se cere semnătura vecinilor care au pereți comuni cu apartamentul tău – de exemplu cei de dedesubt, de deasupra sau alături – pentru a dovedi că nu vor exista probleme legate de zgomot sau deranj.

Dacă un vecin refuză să își dea acordul, legea prevede că proprietarul poate apela la instanțele judecătorești pentru a solicita autorizarea fără semnătura acelui vecin. Acest proces poate însă să fie mai lung și mai costisitor, așa că inițial se recomandă comunicarea deschisă cu vecinii pentru a rezolva situația amiabil.

De reținut că, asociația de proprietari nu are competență legală să forțeze un proprietar să semneze un acord individual. Acordul vecinilor este un act de voință personală, nu o decizie colectivă care se poate impune prin vot sau hotărâre de asociație. Asociația poate avea un rol indirect, dar nu coercitiv.

Cu alte cuvinte, chiar dacă președintele asociației este de acord, comitetul executiv susține demersul, majoritatea proprietarilor votează favorabil, un vecin direct afectat are dreptul să refuze semnătura, fără a fi sancționat de asociație.

Dacă descoperi că altcineva închiriază o locuință în regim hotelier fără certificat de clasificare sau fără respectarea legislației, poți sesiza autoritățile locale, Direcția de Turism sau Protecția Consumatorilor pentru a verifica legalitatea activității.

Amenzile pentru nerespectarea cerințelor pot fi semnificative, iar autoritățile au puterea de a impune sancțiuni și de a interzice activitatea până la remedierea situației.

Obligații fiscale la ANAF și taxe locale pe care trebuie să le respecți

Veniturile obținute din închirierea în regim hotelier trebuie declarat la ANAF și pot genera obligații fiscale specifice. Persoanele fizice își pot declara veniturile prin Declarația Unică, iar în funcție de nivelul câștigurilor pot apărea și contribuții la sănătate sau alte impozite.

De asemenea, începând cu 2026, pot exista modificări fiscale privind taxele aplicabile activității de închiriere, deci este important să te informezi din timp înainte să începi activitatea.

Pe scurt, dacă vrei să închiriezi o locuință în regim hotelier, pașii de bază sunt: obținerea certificatului de clasificare, respectarea cerințelor privind acordul vecinilor și asociației, respectarea legislației fiscale și locale, și adaptarea la orice schimbări legislative viitoare. Dacă faci totul conform legii, această activitate poate fi o sursă legală de venit, fără riscuri de sancțiuni sau conflicte cu vecinii sau autoritățile.