Proiectele energetice din România riscă să depășească bugetele cu până la 20%. Noile condiții pun presiune pe investitori

Dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă și stocare din România se confruntă cu provocări tot mai mari, de la creșterea costurilor până la dificultățile de aprovizionare și accesul la finanțare. Un studiu Forvis Mazars arată că materialele și forța de muncă pot majora bugetele proiectelor energetice cu până la 20% față de estimările inițiale. În același timp, noile reguli de racordare la rețea impun garanții financiare mai mari dezvoltatorilor.

Presiunea apare într-un moment în care România autorizează noi capacități de producție și stocare a energiei electrice. Provocarea pentru investitori nu mai este doar obținerea autorizațiilor, ci și transformarea proiectelor aprobate în instalații care produc efectiv energie.

Costurile materialelor și ale forței de muncă pot crește bugetele proiectelor energetice cu 20%

Potrivit studiului „Strengthening supply chains in energy”, realizat de Forvis Mazars, creșterea costurilor materialelor și ale forței de muncă reprezintă una dintre principalele probleme pentru companiile care dezvoltă investiții în energie.

Aceste cheltuieli contribuie frecvent la depășirea bugetelor inițiale cu până la 20%, ceea ce poate modifica semnificativ calculele financiare ale unui proiect.

În plus, companiile din energie și infrastructură se confruntă cu incertitudini legate de tarifele comerciale și de efectele acestora asupra prețurilor.

Doar 35% dintre directorii și managerii din aceste sectoare se declară foarte încrezători în capacitatea organizațiilor lor de a gestiona impactul tarifelor comerciale asupra costurilor. Procentul este inferior mediei globale de 41%.

Riscurile sunt importante mai ales pentru proiectele energetice de mari dimensiuni, care necesită investiții ridicate și depind de livrarea unor echipamente specializate.

Întârzierile în aprovizionare sau scumpirea componentelor pot duce la creșterea necesarului de finanțare și la modificarea rentabilității estimate inițial.

România a autorizat aproape 850 MW de producție regenerabilă și 596 MW de stocare într-o singură lună

Dezvoltarea sectorului energetic românesc continuă într-un ritm susținut, cel puțin în ceea ce privește proiectele care primesc autorizații.

În februarie 2026, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat autorizații de înființare pentru capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile totalizând 849,36 MW.

În aceeași perioadă au fost autorizate și capacități de stocare de 596 MW.

Aceste cifre indică amploarea investițiilor aflate în pregătire, dar nu reprezintă capacități deja construite și puse în funcțiune.

Pentru ca proiectele să devină operaționale, dezvoltatorii trebuie să asigure finanțarea, să finalizeze lucrările de construcție, să obțină racordarea la rețeaua electrică și să parcurgă procedurile necesare punerii în funcțiune.

Potrivit Forvis Mazars, tocmai aceste etape vor avea o importanță tot mai mare în perioada următoare.

„Pe măsură ce sectorul energetic intră într-o nouă etapă de dezvoltare, accentul se mută de la extinderea portofoliului către capacitatea companiilor de a transforma proiectele în active operaționale și de a gestiona volatilitatea”, a declarat Vasile Andrian, Partner, Head of Audit & Financial Advisory, Forvis Mazars în România.

Acesta consideră că gestionarea costurilor și a relațiilor cu furnizorii devine la fel de importantă ca identificarea surselor de finanțare.

„În acest context, succesul depinde tot mai mult de modul în care dezvoltatorii controlează costurile, gestionează furnizorii și implementează proiectele într-un mediu incert. Pentru proiectele de mari dimensiuni, disciplina de execuție poate fi la fel de importantă ca accesul la finanțare”, a adăugat Vasile Andrian.

ANRE a majorat garanțiile financiare pentru racordarea proiectelor energetice

Pe lângă dificultățile legate de costuri și aprovizionare, investitorii trebuie să țină cont și de schimbările cadrului de reglementare.

În mai 2026, ANRE a majorat de la 5% la 20% din valoarea fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) a tarifului de racordare garanția financiară pentru proiectele de peste 1 MW vizate de noile cerințe.

Autoritatea a introdus și o garanție financiară de 30 de euro pentru fiecare kilowatt de capacitate, aplicabilă solicitanților autorizațiilor de înființare.

Această garanție rămâne valabilă până la recepția lucrărilor.

Potrivit ANRE, măsurile urmăresc să responsabilizeze dezvoltatorii și să reducă situațiile în care capacitatea de racordare este rezervată pentru proiecte care nu ajung să fie realizate.

Autoritatea urmărește astfel și utilizarea mai eficientă a rețelelor electrice.

Un exemplu al aplicării unor cerințe mai stricte a apărut în februarie 2026, când ANRE a suspendat, pentru prima dată, autorizația de înființare a unui proiect eolian.

Suspendarea a fost dispusă pentru trei luni, după ce dezvoltatorul nu a putut face dovada finanțării proiectului.

Echipamentele și materiile prime devin decisive pentru investițiile în energie

Problemele de aprovizionare nu sunt specifice României. La nivel internațional, dezvoltatorii de proiecte energetice se confruntă cu tensiuni geopolitice, perturbări comerciale, întârzieri în autorizare și limitări ale capacităților industriale.

Tranziția energetică presupune utilizarea unor cantități importante de materiale și echipamente, de la minerale critice și panouri fotovoltaice până la turbine eoliene, baterii, convertoare și componente pentru rețelele electrice.

O parte dintre aceste resurse și capacități de producție sunt concentrate într-un număr limitat de regiuni.

Din acest motiv, problemele apărute într-o anumită zonă pot afecta proiecte energetice dezvoltate în alte țări, prin întârzieri ale livrărilor sau creșteri ale prețurilor.

Cu toate acestea, interesul companiilor pentru extinderea activităților rămâne ridicat.

Studiul Forvis Mazars arată că 82% dintre executivii din energie și infrastructură afirmă că organizațiile lor intenționează să se extindă internațional.

Deciziile de extindere devin însă mai selective, pe fondul riscurilor geopolitice și al dificultăților de implementare.

În aceste condiții, alegerea furnizorilor și asigurarea accesului la echipamente nu mai reprezintă doar activități administrative. Ele pot influența direct decizia de a începe sau de a finanța un proiect.

Întârzierile în construcție pot afecta rentabilitatea și finanțarea proiectelor

Forvis Mazars atrage atenția că problemele din lanțurile de aprovizionare au consecințe care depășesc simpla întârziere a lucrărilor.

În cazul investițiilor energetice, unde perioada dintre planificare și punerea în funcțiune poate fi îndelungată, schimbarea costurilor poate afecta calculele pe baza cărora a fost aprobat proiectul.

O creștere a prețului echipamentelor sau o întârziere a livrărilor poate determina un necesar suplimentar de finanțare și poate modifica veniturile și fluxurile de numerar anticipate.

Integrarea capacităților de stocare adaugă, la rândul său, noi elemente care trebuie luate în calcul în evaluarea investițiilor.

„Pe măsură ce proiectele energetice devin mai complexe, inclusiv prin integrarea capacităților de stocare și evoluția modelelor de venit, crește și complexitatea informațiilor pe baza cărora sunt luate deciziile de investiții”, a declarat Marius Pirpiliu, Director, Audit & Assurance, Forvis Mazars în România.

Acesta subliniază importanța mecanismelor prin care companiile își urmăresc cheltuielile, rezultatele și riscurile.

„În acest context, procesele de guvernanță, control intern și raportare au un rol esențial în asigurarea unei imagini corecte asupra performanței și riscurilor asociate proiectelor”, a adăugat Marius Pirpiliu.

Pentru dezvoltatorii din România, studiul indică necesitatea unei evaluări mai atente a furnizorilor și a dependențelor de materiale și echipamente încă din etapa de planificare.

Diversificarea surselor de aprovizionare, controlul costurilor și stabilirea unor termene realiste de execuție pot influența decisiv transformarea proiectelor autorizate în capacități energetice funcționale.